Monday 20 April 2015

Din Bucatarie!


De ce găteşte omul? Asta e o întrebare din negura timpului, de când primul om al peşterii se gândea dacă e mai bun ciolanul fript decât crud. Iniţial răspunsul era unul simplu: să distrugă bacteriile din mâncare (nu că omul peşteri ştia de bacteri dar probabil a observat instinctiv că ciolanul fript nu îl deranjează la maţe la fel de mult ca ăla crud). Cu timpul întrebarea a rămas aceeaşi doar răspunsul a devenit mai complex, mai gătim oare în această lume modernă doar ca să omorâm bacteriile din mâncare?
Răspunsul este nu. Acuma gătim ca să ne impresionăm oaspeţii, gătim ca să economisim banii altfel aruncaţi pe mâncarea gătită de alţii, gătim ca să consumăm mâncare din ingrediente pe care le cunoaştem şi nu pe chimicalele pe care măriile corporaţii ni le bagă forţat pe gât. Gătim ca să ne reglăm singuri cantitatea de zahăr şi sare din mâncare, gătim să ne păstrăm sănătatea şi desigur gătim pentru plăcere. Acea plăcere ce ne invadează toate papilele gustative când aroma e perfectă. Gătim pentru mândria artistului care îşi vede opera finisată şi este chiar mai bună decât ce şi a imaginat iniţial.
Gătim pentru toate aceste motive, deşi în cazul meu plăcerea este pur subiectivă deoarece nu sunt nici un bucătar bun şi nici vreun artist în bucătărie. Asta nu înseamnă că nu pot găti pentru celelalte motive menţionate mai sus. Ştiţi, eu nu sunt un tip prea deştept, la o adică ştiu şi eu câte ceva ca să mă descurc în viaţă, dar nu sunt destul de deştept încât să mi permit să arunc banii pe geam, şi nici nu-s destul de deştept să înţeleg unele din denumirile astea fancy shamancy de pe etichete. Adică nu înţelegeam ce ziceau ăştia când erau denumirile în română da-păi să înţeleg în engleză ce e aia Maltodextrin (care e cică un fel de carbohidrat ce funcţionează ca un fel de zahăr). La o adică sunt destul de deştept să înţeleg că marea majoritate a imigranţilor din third world countries ca a mea ajung cam bolnăviori de ficat pe meleagurile nord americane şi cauza este desigur mâncarea procesată. Şi de aici dilema, dacă mâncare din magazine nu poţi mânca atuncea ce să mănânci? Ori înveţi toate aceste denumiri complicate şi cum îţi afectează ficatul, rinichii etc şi după încerci să găseşti acel aliment care nu le conţine deşi aveţi mai mari şanse să-l găsiţi pe Big Foot sau buzduganul lui Greuceanu decât un aliment procesat fără căcaturi de chimicale. Sau puteţi să găsiţi acea companie care pune consumatorul pe primul loc şi profitul pe al doilea şi cumpăraţi produsele companiei respective deşi eu sunt de părere că nu zicea Isus degeaba că: "e mai uşor să intre cămila prin urechile acului decât bogatul pe porţile raiului". Profitul > Consumator. Deci singura soluţie (pentru noi ăştia mai puţini deştepţi) este să ne gătim singurei. De fapt aş merge chiar mai departe şi aş da o lege în care fiecare imigrant trebuie să înveţe să gătească înainte de a imigra în Canada sau SUA. Nu e nici o maltodextrina de asta în tocăniţele mele, sau în această mâncare macedoneasca făcuta numai din brânză, pastă de tomate şi ardei. Orezul cu lapte este şi el fără chimicale, doar lapte orez ouă scorţişoară şi nişte stafide, iar zahar am pus doar un sfert din ce zicea în reţeta. Sunt desigur câţiva care o să zică că oricum sunt chimicale insecticide şi alte nebunii şi în legumele cumpărate din magazine şi le dau perfectă dreptate, ar trebui mereu să căutăm acele produse mai naturale. Ouăle de la fundul găinii ce paşte fericită în libertate, legume de la agricultori ce nu utilizează insecticide etc. Dar dacă trăiţi în oraş şi aveţi un buget limitat atunci primul pas către o sănătate mai bună este să vă gătiţi propria mâncare. Ştiu că este greu cu timpul, e greu de sacrificat jumătate din o Duminică să gătiţi dar pentru cei plătiţi cu ora gândiţi-vă numai câţi bani economisiţi la cumpărături. De ce să petreceţi câteva ore în plus la muncă doar ca să strângeţi banii pe care care o să îi aruncaţi pe o mâncare procesată, cu un gust de rahat plin de sare şi zahăr când puteţi să petreceţi acele ore în propria casă preparând o mâncare sănătoasă pentru voi şi familia voastră?
Ok poate nu merg lucrurile chiar aşa dar nici departe nu sunt, viaţa e ca un serviciu you got to put the time în it. Ca să nu vă las aşa pe un ton filozofic am băgat nişte poze cu câteva chestii preparate de mine. aş fi băgat şi câteva link-uri cu reţele utilizate numai că eu nu am folosit doar o reţetă ci am făcut un Frankenstein de reţete într-una. Am şi o manie să bag condimente ciudate în toate mâncărurile mele deşi reţetele nu o cer, but hey, cui nu-i place nişte busuioc în pilaf?    


















No comments: