Thrift Store

     În ultimele două postări v-am povestit despre cum am luat examenul de limba engleză şi despre mica mea infracţiune. Deşi fericit că am luat nota maximă la examenul de limba engleză vreau să ştiţi că nu am fost fericit de faptul că am păcălit guvernul canadian cu aproape 3 dolari. Mai ales că a fost fără voia mea şi desigur pentru că nutresc un respect enorm guvernului şi poporului Canadian care finanţează atâtea organizaţii non profit ce ajută noi imigranţi ca mine să se adapteze în Canada şi deoarece canadieni au în loc de câini maidanezi veveriţe.
     Aşa că dorind să mă revanşez faţă de poporul canadian şi în acelaşi timp să sărbătoresc realizările mele şi ale lui Laurie am mers la cumpărături. Poate vi se pare ciudat cum o expediţie într-un magazin poate să mă ajute cu dorinţa de a mă revanşa faţă de poporul canadian. Ei bine perimiteti-mi să vă explic, am fost la cumpărături într-un Thrift store (magazin second hand) care este gestionat de către organizaţia Salvation Army . Această organizaţie non profit comercializează bunurile donate de oameni la preţuri extrem de mici şi foloseşte profiturile obţinute pentru acţiuni caritabile. Ca de exemplu anul acesta magazinele Salvation Army au strâns peste 70 000 CAD, bani pe care i-au folosit în a trimite 332 de copii în tabără.
     Deci faptul că putem să facem o faptă bună pentru comunitate şi în acelaşi timp să ne cumpărăm câteva chestii la preţ redus ne-a împins pe uşa magazinului gestionat de Armata Salvări. Unde la incredibilul preţ de 5 dolari am achiziţionat 6 cărţi în stare destul de bună. Iar Laurie şi a cumpărat o pereche de pantofi din piele şi un sacou, totul costând doar 20 de dolari.
     Câţiva dintre cititori mei poate o să ridice o sprânceană la faptul că am făcut cumpărături dintr-un second hand. Uni dintre ei compătimindu-mă pentru faptul că sunt atât de sărac încât am intrat într-un asemenea magazin. Câţiva probabil vor simţi nevoia să mă sune şi să mă întrebe dacă am nevoie de nişte bani. Ei bine vreau să ştiţi că vă înţeleg prejudecăţile. În România şi mai ales în Constanta (suntem mai fiţoşi) a intra într-un second hand înseamnă a te expune judecăţi vecinilor. Poţi să fi şi miliardar dacă ai intrat într-un astfel de magazin vei fi etichetat ca sărăntoc ori zgârcit. Iar această repulsie faţă de un second hand am avut-o şi eu când am ajuns în Canada. Vreau să vă mărturisesc că atunci când Laurie mi-a sugerat să mi cumpăr câteva articole de îmbrăcăminte dintr-un Thrift Store am fost şocat. Cum adică EU să fac cumpărături dintr-un asemenea magazin? Dă cine îşi imaginează Laurie că sunt? Vreun sărăntoc ce trăieşte pe străzi care nu îşi permite să cumpere ceva nou?
     Deşi evident am refuzat-o politicos zicându-i că tatăl meu mi-a spus "Niciodată să nu porţi haine de la altcineva!". Tot scumpul meu tată mi-a mai zis ceva înainte să emigrez în Canada: "Fiule acolo va trebui să uiţi tot ce ai învăţat aicea că să reuşeşti!". Şi trebuie să îi dau dreptate tatălui meu, aici trebuie să uit prejudecăţile mele faţă de anumite lucruri dacă vreau să mă integrez. Canadieni nu sunt ca români, faptul că intri într-un second hand nu o să atragă priviri compătimitoare asupra ta. Aici nu trebuie să fi ruşinos şi să refuzi când ţi se oferă ceva de frica părerilor negative ce s-ar putea revărsa asupra ta. În această chestiune Canada find o ţară mult mai liberă decât România. Faptul că în ciuda prejudecăţilor mele am intrat într-un Thrift Store, mi-am mărit mica mea bibliotecă cu 6 cărţi şi în acelaşi timp am contribuit pentru o cauză bună, ma făcut să mă simt destul de bine în propria piele.
     Acum mai rămâne doar un singur lucru de dezvăluit. Ce cărţi mi-am cumpărat. Ei bine acum sunt posesorul a unui roman Star Trek numit "Rough Trails" şi a unei parti dintr-o serie fantasy numită "The wheel of time". Şi deşi probabil veţi râde de mine şi o să ziceţi că sunt un tocilar pentru că citesc cărţi Star Trek ei bine aveţi dreptate... în parte. Pe lângă romanul meu Star Trek momentan mai citesc şi "Biografia lui Manstein" un roman despre cel mai bun general german din al doilea război mondial. Carte care este cam greoaie pentru vocabularul meu limitat şi pe care o citesc numai pe budă. Lucru ce o amuză teribil pe Laurie.

Infractiune in Canada

    Ieri v-am povestit totul despre examenul de limba engleză, azi o să vă povestesc despre drumul pe care l-am parcurs până la examen. După cum am mai spus şi în alte postări Toronto este un oraş nou. Care a fost plănuit cu mare atenţie. Din această cauză Toronto are străzi lungi ce-l străbat dintr-o parte în alta. Transformându-l într-un oraş al pătratelor. Această reţea de străzi făcând oraşul foarte accesibil noilor imigranţi. Până acuma am putut să ajung la orice destinaţie luând doar două autobuze unul pentru Nord-Sud altul pentru Est-Vest.
    Dacă în România pentru fiecare autobuz pe care îl iei compostezi un capăt de bilet aicea lucrurile sunt mai simple, un singur token (o mică monedă) este necesar pentru un drum chiar dacă schimbi şi cinci maşini. Ei bine acest token are aceeaşi dimensiune cu monedă de 10 cenţi. Singura diferenţă este că tokenul are marginile auri. Iar ieri când am plecat spre examenul de limba engleză din greşeală am luat o monedă de 10 cenţi din buzunar în locul unui token şi cum nici eu nici şoferul nu am observat greşeala ieri m-am dus la examen plătind doar 10 cenţi în loc de 3 dolari.
    Dar dacă şoferul şi eu nu am observat greşeala ei bine Dumnezeu a văzut-o. Tocmai de acea m-am urcat în autobuzul greşit în loc de 102 simplu am luat 102A care deşi a mers o bucată de drum pe aceeaşi rută cu 102 simplu la un moment dat a făcut dreapta. Norocul meu este că văzusem harta înainte şi ştiam că destinaţia mea era în linie dreaptă pe Markham aşa că alarmat de manevra am coborât la prima staţie şi am luat-o la picior. Având în vedere că această schimbare a traseului nu mă lăsat prea departe de destinaţia finală am ajuns destul de rapid la sediul YMCA.
     Când m-am întors din nou acasă şi mi-am golit buzunarele am găsit tokenul care trebuia să-l fi folosit deja şi mi-am dat seama de greşeală. Totusi având în vedere că am economisit 2.90 CAD, am luat nota maximă la examenul de limba engleză şi Laurie şi a găsit un nou loc de muncă am decis să mergem să sărbătorim. Cum am celebrat aceste evenimente o să vă zic data viitoare.

LINC test

     Azi dis de dimineaţă am avut programat examenul LINC. Care este un examen în patru părţi de limba engleză. După cum am mai spus şi în postările anterioare trebuia să i-au nota 7 ca să mă pot înscrie în diverse programe sau să urmez anumite cursuri la universităţile din Toronto. Examenul este găzduit de YMCA care este una din principalele organizaţi non profit ce se ocupă cu integrarea imigranţilor în Canada şi totodată ajută cetăţeni canadieni sau noi imigranţi cu găsirea unui loc de muncă.
      Examenul LINC a constant în 4 părţi, un consilier YMCA testându-mi abilităţile în a vorbi, înţelege, citi şi scrie în limba engleză. În prima parte a testului, examinatorul mi-a pus o înregistrare să ascult după care mă rugat să îi zic cu cuvintele mele ce am înţeles. Înregistrarea în sine este alcătuită din mai multe părţi care îţi sunt puse pe rând, examinatorul întrebându-te după fiecare parte ce ai înţeles. O parte durând circa 30 de secunde. După ce înregistrarea se termină se trece la examinarea abilităţi de a vorbi în limba engleză. Examinatorul întrebându-te care este părerea ta asupra subiectului din înregistrare. În cazul meu înregistrarea respectivă a fost despre calculatoare. Nu vă speriaţi nu a fost ceva tehnic, ci doar părerea total diferită a două doamne despre utilitatea calculatoarelor cât şi impactul lor asupra relaţiilor umane.
     După o scurtă conversaţie asupra subiectului deja menţionat am trecut la următoarea fază din test, cititul. Pentru această etapă examinatorul mi-a înmânat un caiet de lucru şi mă condus în altă sală unde puteam să lucrez asupra noi sarcini. Testul acesta consta în citirea unui text după care trebuia să găsesc răspunsul corect la întrebările din caiet. Întrebările fiind de tip grilă trebuia să alegi răspunsul pertinent care desigur se află undeva în textul dat de către examinator.
     După ce am terminat şi această secţiune am început ultima parte a testului şi anume scrisul. Scrisul pentru mine este o adevărată problemă, deoarece mintea îmi zburda aiurea şi de obicei nu stau să mă uit la ce scriu am întotdeauna greşeli gramaticale sau de exprimare. Dacă mai adaug şi faptul că scriu cu mâna stângă şi am un scris oribil "de doctor" veţi avea imaginea completă a temerilor mele legate de această parte a examenului. Chiar şi acum când scriu acest blog folosesc un software numit autocorect care mă anunţă de erorile pe care le fac şi pe lângă îmi pune şi diacritice.
     Secţiunea scris a acestui test a constat în scrierea unui eseu de câteva paragrafe asupra unei teme anume. Tema mi-a fost dată de către examinator. Trebuia să aleg unde mi-ar place să trăiesc într-un oraş mare unde să am totul la îndemână sau la ţară unde e pace şi linişte. Şi desigur să dezvolt asupra alegeri mele cu exemple din viaţa mea. Norocul meu e că pentru testul LINC mi să dat ca şi instrument de scris un creion şi pe lângă acesta destulă gumă ca să tot şterg toate greşelile făcute. Aşa că cunoscundumi slăbiciunea în exprimarea scrisă m-am înarmat cu răbdare şi am încercat să scriu cât mai frumos şi corect din punct de vedere gramatical. Eforturile find răsplătite după ce examinatorul mi-a acordat nota maximă pentru acest test, adică un 8 maxim la toate categoriile.
     În concluzie pe lângă faptul că sunt frumos şi modest mai sunt şi destul de deştept. Şi apropo toate comentările în legătură cu modestia deşteptăciunea şi frumuseţea mea nu vor fi luate în considerare decât dacă sunt extrem de pozitive sau hazlii. Iar dată viitoare o să vă povestesc despre o mică infracţiune efectuată fără voia mea cât şi nişte întâmplări hazlii petrecute azi.

Noua mea viaţă în Canada.

     De când am pus piciorul în Toronto Canada a trebuit să mi clădesc o nouă viaţa pentru mine. Tot ce ştiam în România a trebuit să uit. A venit timpul să îmbrăţişez în sfârşit schimbarea. Să mă obişnuiesc cu o nouă limbă, să mi schimb toate tabieturile, să adopt un nou stil de viaţă. Şi în această postare o să vă zic care este acest nou stil de viaţă pe care îl duc.
      Ei bine dacă în România trebuia să mă trezesc de dimineaţă să mă duc la magazine, să i-au şi să verific încasările să mă duc să-l trezesc pe scumpul meu frăţior cu o cafea fierbinte după care să alergăm împreună după marfă acum mă trezesc la 11 - 12 ca un boier. Îmi fac o cafea în stil american, total diferită de ceşcuţa de cafea Lavazza ce o beam în România, şi care îmi ocupă două ore din dimineaţa mea târzie. Dimineaţă în care după ce mănânc 2 felii de pâine prăjită cu unt de arahide şi fineti, deschid laptopul. Intru pe Facebook să văd ce mai e nou cu familia şi prieteni mei după care fac vreo două mutări în jocurile de şah pe care le port cu Mati şi care se termină de obicei cu o înfrângere ruşinoasă. Sau mă bucur de dimineaţă împreună cu frumoasa mea cu ochii verzi urmărind vreun serial Tv sau făcând vreo plimbare.
     Şi dacă în România ziua începea cu o ţigare ei bine în Canada sunt nefumător. Aşa că un mic dejun consistent preparat de mine sau Laurie, începe dimineaţa într-un mod mai sănătos. Restul zilei decurge de obicei cu căutări pe google, hârjoneli, din nou căutări pe google şi mai pe seară o plimbare de câţiva kilometri. Plimbare care este modul frumoasei mele cu ochi verzi de a mă menţine în formă şi poate a mai slăbi câteva kilograme. Lucru care cred că deja se întâmplă având în vedere că pantaloni îmi tot cad dacă nu îi prind bine cu o curea. Şi dacă a fi fără slujbă devine cumva mai atractiv pentru voi din cauza a cea ce vă povestesc să ştiţi că nu este. A căuta de muncă în Canada e o slujbă în sine, trebuie să ţi faci CV - uri diferite pentru fiecare job pe care îl doreşti. Să scri scrisori de intenţie să intri pe diferite site-uri, să aplici la diferite agenţi de recrutare a forţei de muncă şi desigur să te întâlneşti cu consilieri să participi la workshopuri etc.
     Din fericire pentru mine viaţa mea în Canada este mult mai dulce şi interesantă din cauza oamenilor speciali care mă înconjoară aicea. Familia şi prieteni lui Laurie au devenit familia şi prieteni mei şi m-au făcut să mă simt ca acasă. Mi au arătat oraşul Toronto, m-au dus la spectacole de comedie şi restaurante interesante şi m-au primit în casele şi vieţile lor.
     În acesta vineri am fost la Arun şi Suzanne unde sub pretextul că o să facem pe babysitteri pentru Maya şi Kieran ne am adunat cu toţi, am mâncat chipsuri am băut câteva beri şi ne am distrat împreună.
     Iar azi am fost în vizită la bunica lui Laurie împreună cu părinţi ei. Doamna Isobel Montgomery este o încântătoare doamna de 91 de ani care a dus o viaţă incredibilă. Pe lângă faptul că are 5 copii 22 de nepoţi şi 12 strănepoţi bunica lui Laurie, dna Isobel este şi o veterană de război. După ce soţul ei a plecat în război  această femeie uimitoare nu a stat acasă ci a plecat în Londra unde a contribuit la eforturile aliaţilor de ai înfrânge pe nazişti. A lucrat ca şi inspector în fabricile de armament aliate. Şi după cum ne a povestit era în Londra în timpul bombardamentelor naziste şi nu doar odată a auzit sunetul bombelor şuierând deasupra capului ei.
     Şi dacă eu credeam că relaţia mea la distanţă cu Laurie a fost una dificilă deoarece în 5 ani am petrecut foarte puţin timp împreună şi relaţia a evoluat mai mult cu ajutorul internetului ei bine Isobel ca şi multe alte femei în acea vreme a trebuit să îndure ani de zile fără cei dragi comunicând doar prin scrisori neştiind dacă se vor întoarce sau nu.
     Această doamnă incredibilă  împreună cu ceaiul, prăjiturile delicioase şi povestirile ei au făcut această după amiază foarte specială. Mă bucur că am putut să fiu alături de Laurie şi părinţi ei în această vizită făcută doamnei Isobel.
     Şi deşi zilele mele aicea sunt în general la fel, marcate de monotonia căutări unui loc de muncă în Canada. Din când în când frumoasa mea cu ochi verzi şi familia ei îmi condimentează viaţa şi îmi arată ce înseamnă să trăieşti cu adevărat in Canada.

Primul Interviu, Addella Marketing.

    Dupa ce am aplicat la sute de joburi, dupa ce am depus C.V. - uri la toate agentiile de recrutare din Canada in sfarsit am fost chemat la un interviu. Si din fericire nu la un interviu online ci face to face. Compania care m-a contactat pentru un job se numeste Addella are sediul in Toronto Canada si se ocupa cu marketing. Jobul la care am aplicat pe Indeed.ca era prezentat ca un office job. Cei de la Addella zicand ca au nevoie de un B2B (business to business) salesman. Dupa descrierea lor postul insemna facilitarea contractelor intre clienti companiei Addella si clienti potentiali. Suna bine nu-i asa?
     Dupa ce am avut de a face cu Spectrum IMG si daca va vine sa credeti cu o alta firma ce sa dovedit a fi scam numita Nezux. Am invatat sa fiu atent cu firmele "din" Canada care ma cheama la interviuri asa ca am intrat pe Google si am dat o cautare. Ce am gasit? Va zic imediat dar intai sa va spun cateva cuvinte despre Nezux. Ca si Spectrum IMG si cei de la Nezux zic ca sunt din Canada desi nu sunt. Si desigur au un job care sa te atraga. Titlul Operations assistant manager practic cineva care se ocupa de logistica unei firme. Totul bine si frumos pana acuma dar primul semn de intrebare apare cand firma incearca sa te intervieze online. Un bun semn ca nu sunt din Canada altfel te ar chema la un interviu face to face. Dar cine vrea sa te pacaleasca nu o sa aiba un sediu unde poti sa vi sa ti manifesti frustrarile pe spatele lor cu o bata de baseball. Al doilea semn a fost descrierea jobului dintr-un document primit de la "departamentul de resurse umane". In era moderna in care suntem noi acum aparent pentru cei de la Nezux este dificil sa faca plati in diferite regiuni ale lumi deci doresc ca tu sa le faci platile pentru ei. Si ei or sa ti dea un cont bancar din care sa le faci platile dar cat timp esti in proba ei doresc sa ti folosesti propriul cont bancar. Aparent nu doresc sa faca conturi bancare pentru toti cei intervievati. Adica tu trimiti bani din contul tau pentru diferiti oameni pe baza unui cec dat de ei. Si am ajuns la numitorul comun care il au cu cei de la Spectrum IMG deci este un scam.
     Revenind la Addella, ei bine ei sunt din Canada, amplasati in North York Toronto care este o zona buna aproape de centrul orasului. Un lucru ce indica faptul ca jobul nu este a scam. Si desi faptul ca au o locatie in Canada ma linistit un pic am dat totusi un Google search. Cautarea ma lamurit foarte mult, aparent Addella Marketing cauta de fapt altceva fata de ce au postat pe siteurile de recrutare. Ei cauta de fapt comisi voiajori care sa mearga pe strazile din Toronto si sa convinga mici patroni sau oamenii sa foloseasca anumite servici de la clienti Addella Marketing. Chiar daca slujba promovata pe Indeed.Ca zicea de un post la birou nu m-ar fi deranjat sa fac pe comisul voiajor pentru aceasta firma desi as fi fost plătit pe baza de comision. Marea problema pentru mine sunt de fapt clienti Addella. Firme care incearca sa pacaleasca consumatorii oferind servici "ieftine" incarcate cu costuri ascunse. Iar angajati firmei erau niste badarani ce pur si simplu minteau oamenii despre servicile pe care le vindeau ca sa obtina acel comision.
      Dar desi am citit toate aceste lucruri pe forumuri am ales totusi sa ma duc la interviu. Va intrebati poate de ce. Ei bine am dorit sa particip la un interviu "pe bune" in Canada. De cand sunt aicea nu am participat inca la un interviu canadian. M-am gandit ca desi nu e un job pe care il doream o sa am totusi oportunitatea de a studia procesul angajarilor din Canada. Si o sa am un subiect despre care sa scriu in blog. Deci am dat 6 dolari pe traseu numai ca sa am ce sa va povestesc.
       Intr-un final dupa 45 de minute cu autobuzul am ajuns la sediul Addella unde la receptie doua domnisoare foarte dragute si foarte tinere intretineau mai multi domni veniti pentru interviu. Primul lucru pe care l-am observat in biroul Addella era faptul ca decorul arata ca dintr-un film porno. Doua domnisoare dragute, mai multi tineri virili, un caine, aparatura si birotica de proasta calitate, pete pe un covor ieftin, scaune de plastic etc. Domnisoarele au fost foarte amabile purtand conversatii cu toata lumea discutiile variiand de la filme horror la universitati. Pana si cainele a facut cateva trucuri pentru amuzamentul audientei, un fel de moonwalk. Si desi un caine intr-un birou prezinta un semn de intrebare destul de mare faptul ca directorul resurse umane era una dintre domnisoare care statea la receptie era de a dreptul debusolant.
      Dupa cateva interviuri de 5-10 minute audienta sa rarit si intr-un final mi-a venit si mie randul sa intru la primul meu interviu din Canada. Din pacate domnisoara director resurse umane nu a fost cea care ma intervievat in locul ei a fost un domn de origine africana pe nume Michael. Dupa cateva intrebari si raspunsuri acesta mi-a explicat ca asta e doar prima parte a interviului si ca daca voi fi selectat, maine voi merge cu cineva sa vad cum merge treaba pe teren. Adica sa vand aparate pentru cartile de debit la mici patroni. Si ca ma va anunta mai tarziu prin telefon daca voi acceptat sau nu. Dupa ce am ajuns acasa intr-o ora am si fost sunat si Michael mi-a zis ca a dorit sa ma sune personal ca sa ma felicite si sa imi zica ca motivarea de care am dat dovada la castigat si in concluzie au decis sa ma angajeze.
     Din pacate am decis sa nu urmez o cariera la Addella Marketing si desi singurele companii interesate de mine au fost ba pentru bani mei ba pentru a ma utiliza intr-un scam, sunt inca optimist ca in curand o sa gasesc un job de munca platit decent intr-o companie din mandra Canada.

Primul contract de munca a scam

     De când am venit în Canada totul a mers ca pe roţi, m-am acomodat binişor stilului de viaţă canadian. Am aplicat pentru Health insurance, am obţinut a SIN card şi a library card. Am participat la diverse activităţi şi am explorat cât de cât oraşul Toronto şi ce are de oferit. M-am lăsat de fumat şi m-am apucat în schimb de alergat. Iar relaţia mea cu Laurie şi familia ei devine din ce în ce mai bună. După cum se poate observa din următorul desen:

     În acest desen puteţi observa o reprezentare grafică a unchiului Tony (subsemnatul) a nepoatei Maya şi a mătuşi Waurie aka Laurie. Creditul pentru acest impresionantă lucrare de artă mi se acordă în totalitate. Iar desenul a fost realizat acum câteva zile când eu şi Laurie ne am distrat făcând pe babysitteri pentru nepoţi lui Laurie, Maya şi Kieran.

    Dar deşi viaţa mea în Canada îmi aduce atâtea satisfacţii pe plan profesional încă nu am nici un succes. Este greu de găsit ceva de muncă mai ales în concordanţă cu diplomele pe care le am. Tocmai de acea am urmat sfatul consilierilor mei şi am aplicat pentru diverse joburi care ar putea să mi aducă un venit mic şi o experienţă în domeniile de vânzări contabilitate şi finanţe. Aceste joburi fiind la un nivel entry şi cu mici tangenţe în domeniile prezentate mai sus. Şi deşi am 2 C.V.- uri, 2 scrisorii de intenţie pe care le tot modific ca un croitor ca să se muleze joburilor la care aplic până acuma nimeni nu mă contactat în privinţa unui loc de muncă sau măcar unui interviu preliminar.

     Situaţia sa schimbat totuşi luni când am primit un e-mail de la Spectrum ING în privinţa unui job la care am aplicat. Jobul fiind de mistery shopper postat pe www.Indeed.ca (un site cu joburi în Canada). Acest e-mail conţinea un mini interviu online pe care l-am completat bucuros mai ales că jobul era part time şi părea să plătească binişor (cel puţin salariu minim canadian care este de 10.25 CAD/pe oră). După ce am completat mini interviul spre marea mea surpriză am fost contactat imediat de către managerul HR al firmei Spectrum. Care mi-a comunicat că după căutări intense într-o bază enormă de candidaţi eu am fost selectat pentru angajare.

"Dear Stefan,

Congratulations on being selected as our new Mystery Shopper.

I hope that you will accept our offer and that the salary offer is
commensurate with your expectations.

The decision was a tough one since many qualified people were being
considered. However, your creativity and enthusiasm won out over the
others. I personally feel that the right choice was made.

What Is the Next Step?

Employment Agreement: print, fill-in, sign, scan and send it back.

My best to you in this new undertaking.

Kind Regards,
Stephen P. Stanley"

 Puteţi realiza desigur cum inima mea a săltat bucuroasă la auzul veştilor bune. În sfârşit am fost angajat. Şi deşi jobul era part time şi implică ca eu să fiu un agent secret ce infiltra magazine şi făcea rapoarte asupra angajaţilor şi prestanţelor lor era totuşi un job. Poate nu un job potrivit unui masterand în contabilitate dar totuşi reprezenta intrarea mea pe piaţa de muncă canadiană, spargerea ghetei etc.

    Din fericire pentru mine, Laurie nu era aşa de entuziasmată ca mine şi a căutat firma online. Ce a găsit a fost mai puţin entuziasmant. Firma Spectrum aparent este înregistrată prin mama Rusie iar prima sarcină pe care ţi o dau este să te duci la cea mai apropriată agenţie western union şi să trimiţi nişte bani câtorva conturi din SUA. Aparent ca să le testezi serviciile în calitatea ta de mistery shopper. Desigur că să nu te prinzi de scam ei îţi trimit un cec care evident nu este valabil şi te presează ca să trimiţi bani rapid altfel îţi vei pierde jobul. Şi presat de timp şi cu un cec fals în mână tu le trimiţi din bani tăi acele sume.

     Vă puteţi imagina ce dezamăgit am fost când am citit articolul. Primul meu loc de muncă un scam. Desigur chiar dacă Laurie nu m-ar fi atenţionat nu aş fi căzut în plasă. Nu aş fi trimis niciodată bani unor persoane doar pe baza că am o hârtie în mână. Concluzia şi în Canada trebuie să te păzeşti de caractere dubioase care de abia aşteaptă să profite de tine.

Articolul despre Spectrum IMG "mistery shopper" scam:    SCAM

  

Dupa o luna

     A trecut în sfârşit o lună de când am emigrat în Canada, o lună de când voios am pus piciorul în avion şi mi-am părăsit ţărişoara şi orăşelul pentru continentul nord american. Multe lucruri s-au întâmplat de când am aterizat în Toronto. Multe realizări, obstacole depăşite, întâmplări neprevăzute, experienţe noi, cucuie, şocuri etc.
     Pot să declar că sunt mândru de noua mea viaţă în Canada, de când am venit am făcut multe lucruri pozitive ce în România poate nu le aş fi făcut. Ca de exemplu să mă las de fumat. Şi acum am oficial o lună de când buzele mele nu au mai atins o ţigare. Deşi adevărul fiind spus încă mai tânjesc din când în când după mirosul îmbietor al fumului de ţigare. În special când papilele gustative sunt gâdilate de un coniac.
     M-am apucat şi de alergat. Eu şi cu Laurie alergăm în fiecare seară pe străzile din Toronto. Şi dacă la început îmi pierdeam suflul după 3 minute acum sunt într-o formă destul de bunicică. Nu destul de bună încât să scap de o haită de câini maidanezi mioritici puşi pe rele dar destul de bună încât să scap de asaltul veveriţelor canadiene. Singurul "pericol" major al faunei de aici deşi am văzut şi câţiva iepuraşi prin parcurile din Canada.
     Printre alte realizări mai pot să număr şi noul meu card de bibliotecă. Asta mai ales deoarece în Constanţa nu am călcat niciodată în biblioteca judeţeană iar aici lucrurile stau diferit. Am atâtea necunoscute în noua mea viaţă în Canada încât biblioteca este un instrument nepreţuit. Pe lângă faptul că le pot utiliza calculatoarele pot să împrumut şi cărţi utile ca de exemplu "QuickBooks for dummies". Cea ce am şi făcut, quickbooks fiind un software utilizat în contabilitate aici în Canada deci un program ce trebuie învăţat. Şi dummies fiind o descriere adecvată a know how-ului meu în Canada.
    Am reuşit în mare să mă adaptez societăţi canadiene, am învăţat cum să navighez în oraşul Toronto. Ştiu acum ce magazin are fructele mai ieftine, care are preturii mai bune la pâine etc. Folosesc google maps ca să mă deplasez unde trebuie şi ajung la destinaţia potrivită de fiecare dată. Deşi preţul de 3 dolari pe cursă îmi cam taie cheful de plimbări.
     Din păcate încă nu am reuşit să mi procur un loc de muncă deşi acum am 2 C.V.- uri, o scrisoare de intenţie, un profil LinkedIn şi am aplicat la numeroase joburi şi agenţi de recrutare. Dar sunt doar de o lună aici şi trebuie să am răbdare, să fiu pozitiv şi desigur persistent. Va trebui să mă duc în persoană la agenţi de recrutare canadiene să mai depun C.V. - uri, să caut joburi online, să mă închin zeilor pieţei de muncă, să pup nişte funduri canadiene etc. Am citit într-un articol că în Canada căutarea unui loc de muncă poate să fie un loc de muncă şi cred că este multă dreptate aicea singura problemă cu acest job este faptul că nu este plătit şi nici nu te poţi culca pe o ureche că rămâi şi fără bănuţi pe care îi ai.
     Dar cât timp caut un loc de muncă pot să explorez şi să mă distrez în oraşul Toronto mai ales că în această perioadă sunt destule evenimente. Tocmai ce am trecut peste "Rib Fest" şi "A Taste of Danforth" (un festival unde aparent deguşti mâncare grecească) dar mai sunt destule pe drum. Şi desigur încă nu am vizitat Niagara Falls sau să privesc oraşul Toronto de la înălţime din CN tower, să mă distrez în Canada's Wonderland sau să văd balenele ucigaşe în Marineland.
     Concluzia?! O să am destule materiale "canadiene" să vă mai plictisesc şi pe viitor cu aventurile mele din Canada!

Consulatul Romaniei in Toronto

     Deoarece doresc să obţin un permis auto în provincia Ontario a trebuit să dau o fugă până la consulatul României din Toronto. Ca să evit nişte examene auto canadiene şi să mi obţin permisul doar cu un test de cunoştinţe rutieră trebuie să obţin un atestat auto de la consulat. În acest atestat autorităţile române recunosc că permisul meu auto este valabil şi că am o anumită experienţă conducând autovehicule pe străzile din România.
     Aşa că înarmat cu paşaportul şi permisul auto am plecat spre Consulatul României din Toronto care este situat pe Richmond St. West Nr 555. Ca să ajung acolo a trebuit să schimb doar două autobuze şi două metrouri. Odată ajuns pe Richmond St. West la nr 555 este o clădire impozantă cu 11 etaje. Intrând într-un hol imens şi neştiind unde anume este consulatul am utilizat un touch screen monitor, amplasat la o recepţie elegantă şi modernă, ca să îi găsesc locaţia. După care am urcat într-un imens lift care ar putea uşor găzdui o garsonieră de a noastră şi am urcat la etajul 11 unde am găsit consulatul României.
     De cum am deschis uşa şi am păşit înăuntru am simţit realmente că am păşit pe teritoriul României. Dacă speranţele mele erau imense după aspectul clădiri, recepţiei şi liftului încăpător au fost imediat destrămate de către aspectul consulatului. Deşi nu am explorat întreg consulatul ci doar o singură cameră ce avea funcţia de birou informaţi, recepţie, casierie, sală de aşteptare etc şi care era mai mică decât liftul cu care tocmai am urcat. Pot să spun că am fost profund dezamăgit.
     În această "recepţie" un domn plinuţ lucra din greu să rezolve problemele unei doamne blonde. Fiind singurul funcţionar la acest birou universal a trebuit să mă aşez la o coadă formată din 4 persoane şi care ocupă tot spaţiul încăperi. După vreo oră de aşteptat la coadă în sfârşit mi-a venit şi mie rândul. Mi-am spus oful am luat un formular să completez, m-am aşezat la o măsuţă şi am început să lucrez la formular. După ce am terminat de completat şi m-am aşezat din nou politicos la coadă. La care am mai aşteptat 20 de minute ca domnul plinuţ să rezolve nişte persoane ce au fost trimise până la bancă de jos ca să mai aducă bani pentru taxele consulare (costuri ascunse).În sfârşit i-am dat domnului formularul, actele necesare şi suma de bani obligatorie de 69 CAD. Şi exact când să se apuce de completat chitanţa şi să mi dea actele la procesat. O doamnă blondă se bagă în faţă şi îl i-a la întrebări pe funcţionar. Dânsa dorea să şi anuleze o procură făcută aşa că să prezentat cu o declaraţie dar fără procura respectivă. Aşa că funcţionarul nostru universal a stat să îi explice dânsei juma de oră că îi trebuie şi procura respectivă ca să o anuleze. Dar doamnă chiar era blondă şi tot nu înţelegea încât până şi eu am încercat să îi explic dânsei că îi trebuie procură pe care o vrea anulată. Între timp alte persoane cu întrebări, bani de adus, alte formulare, totul spre frustrarea mea crescândă şi regretul de a fi venit aicea. Dar asta e România, chiar şi în Canada.
     Într-un sfârşit am dat actele la procesat mi-am primit chitanţa şi am fost rugat să aştept până mi se procesează actele ca să le pot primi înapoi. Cât timp am aşteptat am intrat în vorbă cu concetăţeni mei aflaţi în sală. Şi am descoperit spre bucuria mea că în sală erau numai constănţeni de ai mei. Dar bucuria mea a fost de scurtă durată căci erau constănţeni. Aşa că o doamnă în vârstă a ţinut expre să mi transmită că zona în care eu locuiesc (Scarborough) este o zonă proastă datorită chinezilor ce mişună pe aici. Pe când a ei este o zonă foarte bună deşi uni asiatici mai înstăriţi au început să cumpere în zona ei. Alt domn vârstnic a insistat ca eu să ştiu că el are o casă de un milion de dolari în Canada. Dânsul fiind soţul doamnei obsedate de asiatici.
     Într-un final mi-am primit atestatul auto şi am putut să evadez din consulatul României. Şi deşi gustul din gură e un pic amar din cauza acestei vizite la consulat totuşi trebuie să recunosc că am fost şi impresionat. Lucru care m-a făcut mândru că sunt Român nu a fost faptul că un concetăţean de al meu are o casă de un milion de dolari ci de către funcţionarul plinuţ care cât timp am stat acolo a muncit non stop cu o mulţime de oameni dificili rezolvând o mie de probleme şi în tot acest timp păstrând un zâmbet pişicher. Concluzia ne permitem să fim atât de dezorganizaţi, low cost, să avem birocraţia pe care o cunoaştem atâta timp cât avem şi oameni atât de inteligenţi în popor încât să facă pe funcţionarul universal. Căci unde am fi fără acei români muncitori şi talentaţi?
      În încheiere vă las cu câteva poze pe care le-am făcut în drum spre consulat.

Rib fest & Edward's Garden

     În acest weekend nu am stat deloc în casă ci am profitat de vremea frumoasă şi am mers să explorăm atracţile oraşului Toronto, prima destinaţie a fost Rib Fest. Un festival local unde aparent după cum şi numele indică se consumă costiţe de porc în cantităţi industriale şi doar pentru 22 de CAD for a rack. Din păcate eu personal nu am încercat aceste delicatese porcine deoarece încerc să controlez volumul de calorii pe care le consum aşa că am mâncat in schimb la McDonalds un lobster McWrap cu o protie mare de cartofi prăjiţi :P
      În schimb dacă costiţe nu am mâncat de entertainment m-am bucurat. Numai faptul că am văzut standuri de MMA (mix marţial arts) împreună cu tatuaje temporare, model search (din păcate Laurie nu a vrut ca să aplic de frică să nu mă piardă lumi modei) şi "fortune tellers",şi s-a meritat drumul.
     Pe lângă standuri mai erau şi atracţii, un concert în aer liber, provocări diverse unde câştigi premii (care sunt mai ieftine decât biletul de intrare în concurs) maşinuţe electrice ce se ciocneau furioase, tradiţionalul "ferris wheel" etc.
     Dar cea mai interesantă atracţie a fost o casă veche. Locul unde canadieni au trăit acum 2 secole, păstrată intactă cu toată mobilă şi uneltele pe care aceştia le foloseau. Deşi vârsta casei nu mă impresionat prea mult noi având destule case mult mai vechi, faptul că am putut să văd uneltele şi mobila vremii a fost impresionant dezvăluind detalii importante despre modul de viaţă al acestor canadieni. Cât şi despre marile eforturi ale canadienilor moderni de a proteja istoria lor.
      Am făcut câteva poze în acesta casă muzeu dar din păcate claritatea şi calitatea lasă de dorit, totuşi le am postat aicea pentru a vă da măcar o mică idee despre istoria Canadei.

     Dacă sâmbătă am fost la Rib fest duminică ne am dus în schimb la Edwards Garden. O frumoasă grădina botanică din Toronto despre care nu o să zic prea multe ci o să las următoarele fotografi să vorbească de la sine.

     Domnişoarele care au pozat în aceste fotografi sunt Laurie şi mica ei nepoată Maya.

Mic dejun in stil Canadian!

     Toţi cei care mă cunosc îndeajuns de bine ştiu că am obiceiul să combin chestii ciudate în mâncăruri, desigur întotdeauna m-am simţit limitat de ingredientele autohtone. Aşa că acum când sunt în Canada pot în sfârşit să fac combinaţi ciudate cu o varietate de ingrediente din toată lumea. Deci azi am să vă povestesc despre un mic dejun a la Tony.
     Provocarea constă în combinarea unor ingrediente de prin casă, fără a folosi vreo reţetă, în alcătuirea unui tip de mâncare. Aşa că astăzi am început această frumoasă dimineaţă Canadiană prin a da buzna în frigider şi prin rafturi în căutarea ingredientelor pentru un mic dejun fascinat. Primul lucru pe care l-am ales au fost cartofi congelaţi, îmi plac foarte mult cartofi prăjiţi şi sunt o alegere perfectă pentru micul dejun. După care am ales o pastă verde pe care Laurie a folosit-o cu o zi înainte, făcută din avocado (un fel de legumă ce arată a fruct) nişte carne de porc tocată cu sos de roşi, ouă, roşi galbene, ridichi. And last but not least nişte rulouri cu legume deja preparate ce trebuiesc doar prăjite în ulei.
     Am luat cartofi cartofi congelaţi şi i-am aşezat pe tavă, după care am luat rulourile cu legume şi le am înmuiat bine în ulei, le am aşezat lângă cartofi şi am băgat tava în cuptor la prăjit. După care am început să lucrez la felul doi de mâncare. Prima oară am luat o cratiţă am băgat două lingurii de ulei am adăugat carnea de porc tocată la prăjit am condimentat cu puţină sare şi piper. După ce carnea de porc a început să se prăjească bine şi să răspândească un miros îmbietor am adăugat 2 linguriţe din chestia verde. Am amestecat bine de tot până să făcut un amestec omogen maroniu după care am adăugat un pic de ketchup ca să mai îndulcesc culoarea de maroniu. La sfârşit am adăugat ouăle am amestecat un pic and voila am făcut o omletă cu carne de porc tocată şi avocado.
    Am tăiat roşiile şi ridichia am aranjat totul frumos în farfurie pentru fata mea cu ochii verzi şi rezultatul este: