Sunday 29 June 2014

It's alive!!!

It's alive! Blog-ul, căci la el mă refer. Eu sunt bine sănătos, am fost doar foarte ocupat în aceste săptămâni. M-am mutat în sfârşit în noul apartament iar acum mă pregătesc şi de o vacanţă în România la nunta frăţiorului meu cu o domnişoară excepţională. Toate bune şi frumoase pentru mine şi Laurie numai blog-ul săracul a avut de suferit săptămâni de neglijenţă din partea mea. Şi dacă am avut totuşi o scuză că am fost foarte ocupat cu munca şi mutatul ca să îi acord atenţia necesară trebuie să recunosc spre marea mea ruşine că şi lenea a bătut un cui în coşciugul mai sus numitului Blog. Până la urmă dacă am avut destul timp să mă uit la "I, Frankenstein!" aveam destul timp să scriu şi pe blog. Mai ales că am atâtea a vă povesti.
Pentru cei ce aţi citit peripeţiile acelui cuplu în magazinul cu mobilă am o dezvăluire "şocantă" pentru voi, Domnul sunt chiar eu iar Doamna este mândra mea mică cu ochii verzi. Iar peripeţiile povestite sunt de fapt o dramatizare a cea ce s-a întâmplat în magazinul cu mobilă Furnishin'n Style. Zic dramatizare pentru că lucrurile nu s-au întâmplat chiar cum am povestit. Evenimentele majore chiar s-au întâmplat dar am dramatizat un pic ca să fac povestea un pic comică şi ca să arăt în detaliu tehnicile vânzătorilor canadieni. Şi poate să dezvălui cea mai importantă lecţie pe care Canada m-a învăţat până acuma. În viaţă trebuie să negociezi pentru orice. Deşi încă am impresia că m-am ţepuit cumva, am reuşit totuşi să salvez vreo 150 dolari pentru că am negociat la al doilea magazin. Şi motivul pentru care eram furios cu mine însumi e că am realizat la final că puteam să obţin mai mult şi de la primul magazin când patronul se arăta deja dispus să mai taie din taxe. Şi cum orice şansă pierdută se răzbună haideţi să vă povestesc ce s-a întâmplat după ce am cumpărat mobila.
Stabilisem cu vânzătorul şi patronul ca să vin să mi ridic mobilă pentru că era 90 de dolari livrarea la domiciliu (deşi le celălalt magazin livrarea era gratuită). Când m-am mutat am închiriat o dubă şi aveam şi un prieten care să mă ajute cu mobilă aşa că de ce să le dau 90 de CAD? Când sun la magazin, surpriză, mobila nu era gata. Surpriză pentru că cineva mă sunase de la ei cu o zi înainte să mi o aducă acasă. Eu i-am zis atunci că aranjamentul era să o lase la magazin şi să vin eu să o ridic ca să nu plătesc livrarea. Supărat acum că trebuie să plătesc 90 de dolari ca să mi i-au mobila mă cert cu toţi angajaţi firmei. Până la urmă managerul îmi zice că taie 50 de dolari din costul de livrare aşa ca să fie el băiat bun. Cică bagă el din buzunarul propriu, minciună pe faţă şi nu altceva. I-am şi zis asta. Şi eu lucrez în vânzări, am aprobare să mă duc de la T1 până la T4 dacă e un client bun, dacă e comanda mare sau dacă am greşit noi cu ceva. Taxele noastre de livrare dispar în secunda unu dacă am greşit noi cu ceva. Lucru perfect normal, demonstrezi clientului că ţi asumi responsabilitatea pentru greşeala făcută.
Până la urmă, obosit, accept taxa de 40 de dolari şi stabilesc o dată de livrare. Ca să fac o paranteză celălalt magazin "Midha's furniture shop" mi-a adus marfa la timp în condiţie impecabilă. Miercuri când să-mi primesc bunurile, îmi i-au o zi liberă de la servici (100 CAD) aveam de gând să mi primesc marfa şi să dau o fugă şi până la consulat ca să mi ridic noul paşaport. Ghinion pe toate fronturile, paşaportul nu sosise încă deci vreo 4 ore pierdute prin TTC aiurea. Nu-i nimic, îmi zic, vine măcar mobila nu am pierdut o zi de muncă degeaba. Se face 4 seara, mobila încă nu a ajuns, se face 6 seara deja îmi creştea tensiunea. Se face 8 seara deja îi sun pe ăştia în prostie. Când în sfârşit dau de un funcţionar ce credeţi că face dânsul? Că îmi rezolvă problema? Nope, dânsul îmi dă mie numărul de telefon al şoferului ca să-l sun eu pe şofer şi să îmi rezolv problema singur. Sun şoferul, ăsta e cu "mii de scuze şefu!" că o fi şi o păţi, a murit căprioara a înviat căpriorul. Bine, hai să o lăsăm pe mâine la ora 6 după muncă. A doua zi sun şoferul exact când am ajuns acasă. Totul e în regulă? Da Da şefu! Am doar 2 comenzi şi sunt la tine. Se face 6 nimic, se face 7, îl sun, e cică pe drum. Mă duc vorbesc cu managerul clădiri să îmi rezerv liftul. Se face opt îl sun, probleme e încă la depozit. Îi sun managerul, ţip că îi bag toată naţia şi toţi strămoşi în toate cele. Mă sună şoferul vine la 9 seara. La 9 seara ciu ciu liftul de serviciu. Vin băieţi cu mobila, canapeaua mea îmbrăcată în celofan cu colţurile expuse este târâtă pe podea. Canapeaua este un pic zgâriată, masa de cafea este uitată la ei în depozit şi îmi lipsesc picioarele de la canapea.
Sun a doua zi la magazin, îmi bag îmi scot. Degeaba! Vă aducem vineri la 2 restul, îmi zice o tanti. Nu vineri la 2 că muncesc tanti, adu marfa vineri la 6 după munca mea. Vai dar nu se poate deranjul prea mare pentru firmă. Sâmbătă e mai bine. Fie! Sâmbătă primesc un telefon de la magazin, vine un vânzător să mi aducă marfa. Pentru că vânzătorul săracul e singurel trebuie să-l ajut să mi care masa pentru care am plătit livrarea. Îl aduc pe nene în casa şi îi arăt şi canapeaua zgâriată. Tăcere!!! Colac peste pupăză unul din picioarele pe care vânzătorul mi le-a adus cade din canapea nu se înşurubează. Numai zic când m-am dus să plătesc marfa îi dau bani lu un nene bărbos, începe nenea să numere bani, dă să scrie o chitanţă când sună telefonul. Cea urmat e demn de birocraţia românească. Lasă omul chitanţa mea şi răspunde la telefon. Să îi ard una după ceafă şi nu altceva. Îi şi zic: nene nu mă vezi în faţa ta? Mă ignoră al nostru, vorbeşte la telefon. Mă uit în jur exasperat, deja fierbeam la foc mic. Termină al nostru conversaţia telefonică, se apucă din nou să-mi scrie chitanţa când din nou sună telefonul. Din nou răspunde şi mă lasă pe mine să aştept. Aşa că îmi întinând mâna şi mi i-au bani înapoi şi dau să plec. Imediat se închide telefonul şi se scrie chitanţa.
Am scris deja email la protecţia consumatorului Ontario şi la biroul BBB asta ca să nu zic că le am lăsat nişte reviews de toată frumuseţea peste tot unde i-am găsit pe net. Better business bureau o să îi contacteze în numele meu şi o să le ceară despăgubiri, ei nu sunt o agenţie guvernamentală ca protecţia consumatorului. Dar protecţia consumatorului, ca să promoveze medierea, aşteaptă ca tu să contactezi firma şi după N zile dacă nu îţi răspund intră ei în joc. Aşa că am trimis la BBB tot ce aveam de spus să contacteze ei firma în numele meu şi dacă nu răspund în mod satisfăcător mă duc la protecţia consumatorului.
Dacă aveţi impresia că asta e singura problemă care am avut-o recent cu serviciile în Canada vă înşelaţi. Dau să cumpăr bilete de avion, găsisem două bilete bunicele cu timp de escală scurt pentru România, cam scumpe da asta e. Sun la bancă şi vorbesc cu o tanti, îmi bag 3000 CAD pe cartea de credit ca să am să plătesc biletele. Tanti bagă notă în sistem că eu îmi cumpăr bilete de avion de la Luftansa să îmi aprobe ăştia achiziţia. Ei bine achiziţia mea nu a fost aprobată, biletele nu au fost cumpărate. Am observat târziu căci mă luptam zi de zi cu cutii pline ca să termin cu mutatul aşa că rezervările mele au fost anulate şi biletele pierdute. Ştiaţi că la RBC îţi dau 300 dolari dacă îţi muţi conturile la ei? Îi zic lu tanti de la TD. We are verry sorry and bla bla. Şi mie îmi e sorry că acu trebuie să mă duc în Montreal şi după în Frankfurt ca să ajung într-un final în Bucharest domniţă! La întoarcere trebuie să mă duc în fcking Istanbul şi să aştept şi pe acolo câteva ore. Nu ştiu dacă am contract cu ăştia sau nu când mi-am făcut contul da dacă pot să închid lejer mă duc la RBC că ăştia ori îmi dau 300 de CAD ori o tabletă.
După ce m-am mutat prima prioritate a fost să mi pun net şi telefon, am luat net de la o firmă mai shady aşa, CIK telecom că erau ieftini doar 60 de dolari şi îmi promiteau 25 de mb download internet nelimitat şi telefon. Îmi pică netu din 3 în 3 secunde, 25 de mb aveam doar în visele mele umede şi telefonul nu mergea. Aşa că am anulat contractul, le-am trimis căcatul de modem înapoi şi mi-am pus Bell, pentru care plătesc 130 de CAD lunar 25 de mb viteză, net nelimitat, telefon şi cablu de bază.
După cum observaţi vocabularul meu s-a înăsprit un picuţ, asta pentru că şi acu am un pic tensiunea ridicată numai când îmi amintesc calvarul prin care am trecut cu toţi incompetenţii ăştia. în doar câteva săptămâni. Singura surpriză plăcută mi-am făcut-o singurel cu mânuţa mea, deşi sună un pic porno nu e cea ce credeţi. E realizarea că în mijlocul întregului haos prin care am trecut am descoperit în mine însumi nişte calităţi pe care nu le aş fi ghicit înainte. Tot timpul îmi zicea taică-miu că am 2 mâini stângi şi că nu sunt îndemânatic. Da de când m-am mutat am asamblat o tonă de mobilă (şi fără instrucţiuni că am primit şi nişte donaţii) am dat găuri prin pereţi, mi-am instalat draperii, am muncit ca un măgar de povară şi acum mă uit în jur şi îmi place cea ce văd. Da am o canapea căreia îi cade piciorul şi da mai am multe de făcut, dar am timp şi voinţa să le duc pe toate la capăt. Numai zic că mi-am luat 2 costume ieri de la Moores şi că arătam fabulos în ele. Da! Mai trebuie să dau jos din burtă dar asta e o bătălie pentru altă dată căci nu pot să mă duc în România şi să fiu la dietă nu-i aşa? Sau poate dietă de sarmale?















Saturday 21 June 2014

La magazinul "Mobila cu stil" Concluzia

Cu picioarele tremurând Domnul o urmează pe Doamna spre următorul magazin cunoscut sub titulatura “Magazinul lui Midha”. Doamna îl apucă ferm de braţ îl priveşte adânc în ochii şi îşi reafirmă decizia de a nu cumpăra nimic astfel stabilizând picioarele Domnului şi readucând pe buzele sale zâmbetul pierdut. La intrarea în magazin un vânzător ce seamănă leit în înfăţişare şi comportament cu vânzătorul de la “Mobila cu stil” se apropie de eroii noştri cu un mers de prădător.

Vânzătorul euforic: Bine aţi venit dragilor! Cum vă putem îmbunătăţi ziua?

Domnul precaut: Doar ne uităm!

Vânzătorul persistent: Vă uitaţi după ceva anume?

Domnul încrezător în promisiunile Doamnei şi vrând să acumuleze mai multe informaţii îi răspunde vânzătorului că se uită de o saltea. Vânzătorul serviabil îi duce pe cei doi tineri în secţiunea rezervată dormitoarelor unde le arată încrezător marfa.

Vânzătorul: Această saltea cu gel este concepută special să ţină minte poziţia corpului dumneavoastră şi să ofere un somn confortabil. Dar vă rog aşezaţi-vă, simţiţi textura acestei saltele. Imaginaţi-vă nopţile petrecute pe această magnifică saltea, visele plăcute pe care numai confortul acestei saltele le va aduce!

Domnul ironic: Şi cât costă această “minunăţie”?

Vânzătorul conspirativ: Azi e la reducere cu 50%, un chilipir şi nu altceva.

Vânzătorul scoate un calculator din buzunar şi reduce 50% din preţul saltelei.

Vânzătorul uimit: Doar 850 CAD!

Domnul o apucă ferm de braţ pe Doamnă şi se îndreaptă către ieşire învrednicind vânzătorul doar cu un răspuns pe fugă.

Domnul grăbit: Poate altă dată!

Exact când să iasă pe uşă, Domnul observă cu coada ochiului un set de luat masa “Ashley” identic cu cel proaspăt achiziţionat de la “Mobilă cu stil”. Cum curiozitatea pune stăpânire pe Domn, acesta o opreşte pe Doamnă din marşul grăbit către ieşire şi întreabă cel mai apropiat vânzător de preţ, vânzător care întâmplător e chiar patronul magazinului.

Domnul curios: Scuzaţi deranjul Domnule! Cât costă acest set?

Patronul euforic: Acest minunat set “Ashley” e un chilipir la doar 500 CAD.

Domnul fericit că preţul era identic cu setul proaspăt achiziţionat de la "Mobilă cu stil" deci nu s-a păcălit cumpărând mai scump, dă să plece.

Domnul: Mulţumesc frumos!

Patronul conspirativ: Dragă Domnule dacă vă mai interesează să cumpăraţi şi altceva din magazin vă dau un discount la acest set.

Domnul se uită indecis la Doamnă. Doamna dă negativ din cap amintindu-i Domnului de aranjamentul iniţial. Domnul înţelege şi dă să plece din nou, între timp vânzătorul îi ajunge din urmă.

Vânzătorul serviabil: Domniile lor se uitau şi de o saltea cu gel de memorie.

Patronul conspirativ: Dragilor! Cumpăraţi salteaua şi vă fac reducere 100 de dolari la setul de masă.

Doamna se uită indecisă la Domn, Domnul se uită tulburat la Doamnă, lăcomia îşi face culcuş în mintea lor. Doar precauţia şi gaura mare din buget făcută la “Mobilă cu stil” îi determină să-şi întoarcă, pe jumătate convinşi, spatele la patron şi vânzător şi să se îndrepte din nou către ieşire. Numai că patronul avea alte planuri după cum se observă.

Patronul cu autoritate: Haideţi să ne uităm la saltea!

Domnul încercând să scape: Nu-i nevoie, poate altă dată.

Patronul cu autoritate: Nu domnule hai acum, că altă dată nu o să am timp.

Patronul se îndreaptă cu paşi mari către raionul cu saltele gesticulând cu autoritate să fie urmat. Domnul se uită tulburat la Doamnă, Doamna îi întoarce privirea speriată. Vânzătorul îl urmează pe patron din instinct iar Domnul şi Doamnă sunt lăsaţi cu următoarea dilema. Ori să plece şi astfel să fie nepoliticoşi ori să urmeze patronul şi să-l refuze categoric că să scape. În final eroii noştri se îndreaptă spăşiţi spre raion. După ce vânzătorul indică salteaua cu pricina, patronul îşi întreabă indignat clienţii ce îi opreşte în a achiziţiona magnifica saltea.

Domnul uitându-se conspirativ la Doamnă pentru sprijin: Preţul e prea mare!

Doamna înţelegând mesajul: Pe internet la un magazin din Missisauga o saltea de mărimea asta era doar 700.

Patronul compătimitor: Dragilor nu fiţi naivi, ei vă dau o saltea cu 700, eu vă dau o saltea cu gel de memorie de cea mai bună calitate la 900. Ei o să vă ia taxă 13% şi ajung la 800 pe când eu v-o dau doar la 900 fără taxe başca 100 dolari mai puţin la masa de sticlă şi scaune. Şi de la mine ştiţi că plecaţi cu calitate nu cu orice saltea de mâna a doua. Şi eu vă pot vinde o saltea mizeră la 700, dă aia nu e o saltea pentru domniile voastre, voi trebuie să aveţi cei mai bun.

Domnul şi Doamna încăpăţânaţi în a respecta promisiunea făcută afară, bîaguiesc scuze inteligibile, patronul oftează din toţi rărunchi şi începe a le explica clienţilor îndărătnici avantajele saltelei cu gel de memorie.

Patronul pe un ton explicativ: După cum observaţi pe această mostră, salteaua dumneavoastră este formată din celule individuale ce se comportă diferit, astfel chiar dacă un corp se aşează pe o parte a saltelei doar celule sub presiune se vor contracta...

După 20 de minute...

Patronul continuând pe un ton explicativ: Astfel un partener nu o să sufere din cauza greutăţi celuilalt partener, puteţi testa acest fapt dacă vă aşezaţi pe margine, comparând cu salteaua noastră o saltea obişnuită va avea tendinţa să se...

După încă 10 minute...

Patronul ameninţând să continue pe acelaşi ton explicativ: Aşezaţi-vă pe saltea! Vedeţi! E cum v-am spus, ăsta e efectul gelului de memorie...

Domnul şi Doamna înfrânţi de încăpăţânarea patronului profită de o scurtă pauză în discurs că să oprească calvarul.
Domnul şi Doamna în cor: O luăm!

După ce au semnat actele şi s-au ales cu o nouă saltea şi un nou set de luat masa, Domnul şi Doamna se aflau acum într-o altă dilemă morală. Ce să facă cu două seturi identice de luat masa.

Doamna şoptind speriată: Dragă, va trebui să anulăm comanda de la celalt magazin.

Domnul resemnat: Să mergem!

Doamna alintându-se: Iubire chiar trebuie să vin şi eu? Nu vreau să vorbesc cu ei!

Domnul şi mai resemnat: Aşteaptă-mă aici.

În magazinul "Mobila cu Stil" Domnul se îndreaptă ruşinat către patron. Timp de 10 minute Domnul explică ruşinat motive financiare născocite care spre marele lui regret îl împiedică să meargă până la capăt cu achiziţia setului de masă. Patronul hotărât că Domnul şi Doamna au nevoie de acest set încearcă să ridice un pic din povară financiară a Domnului după cum se observă.

Patronul conspirativ: Ce zici dacă renunţ la TVA? Îţi vând masa la 500 fix?

Auzind oferta Domnul se supără pe el însuşi că nu a negociat mai bine de la început şi pe patron că nu a pus pe masă cea mai bună ofertă, mai ales când Domnul a făcut atâtea achiziţii.

Domnul tăios: Nu mulţumesc!

Patronul mieros: Eşti sigur? De ce nu discuţi şi cu Doamna până să te hotărăşti?

Domnul şi mai furios: Am zis NU!

Patronul perspicace: Desigur, desigur! Haideţi să anulăm comanda!





Tuesday 3 June 2014

La magazinul "Mobila cu stil" part II

După încă o oră petrecută în magazin în compania vânzătorului. Cuplul nostru de tineri a mai achiziţionat o masă de cafea, o masă de sticlă şi 4 scaune. Realizare reuşită datorită vânzătorului care, foarte îndatoritor, a demonstrat eroilor noştri nevoia unei mese de cafea mai lungă ce să servească canapeaua Ashley. Şi cum desigur la o asemenea canapea nu poţi să te arăţi cu orice masă învechită din lemn, vânzătorul arată clienţilor mai multe mese moderne. Şi cum o Ashley trage la o Ashley, 200 de dolari în plus pentru o masă modernă din sticlă e o nimica toată după cum se demonstrează.

Vânzătorul îndatoritor: Ce înseamnă 200 de dolari pe lângă armonia pe care această minunăţie o să o aducă în sufrageria dumneavoastră?

Domnul vândut: Eu zic să o luăm dragă, o să arate fain în sufrageria noastră.

Doamna semi vândută: Doar dacă vine în sticlă transparentă că sticla asta neagră nu-mi place!

Vânzătorul încântat: Desigur Doamna!

După măsuţa de cafea, setul de luat masa s-a vândut un pic mai greu. Deşi masa de sticlă Ashley, cu un look modern şi cele patru scaune ce o deservesc era o alegere logică pentru un cuplu de tineri ce îşi mobilează noua casa, după cum le explica şi vânzătorul.

Vânzătorul îndatoritor: Un cuplu frumos ca dumneavoastră cu o viaţă socială activă o să aibă mulţi invitaţi. Această masă, Ashley, nu numai că o să ofere tot confortul dar o să atragă şi invidia tuturor!

Domnul vândut: Ce zici dragă, să-o luăm?

Doamna semi vândută: Nu îmi plac deloc scaunele! Îmi plăceau mai mult scaunele de la celalt set.

Vânzătorul încurcat: Doamnă acestea sunt nişte scaune foarte confortabile! Vă rog luaţi loc, simţiţi plăcerea nemaipomenită pe care aceste scaune o oferă.

Doamna încăpăţânată: Chiar nu îmi plac deloc scaunele. Pur şi simplu nu se leagă!

Domnul încrezător în gusturile Doamnei: Atunci ne mai uităm dragă, doar are balta peşte.

Vânzătorul panicat: Dar vă rog stimaţi clienţi aşezaţi-vă!

Domnul ofensat: Îndeajuns domnule! Nu ai auzit? Nu se leagă!

Patronul salvator: Dragilor! Doar pentru voi, o să vă dau masa asta frumoasă şi scaunele de la setul celălalt

Vânzătorul şocat: Câtă mărinimie!

Domnul îngrijorat către Doamnă: Nu ştiu ce să zic dragă. Sunt mulţi bani...

Doamna îngrijorată dă afirmativ din cap.

Domnul şmecher către patron: Dragă Domnule, noi vrem mobilă pentru toată casa, deja am cumpărat mult de la dumneavoastră şi dacă ne dai un preţ bun luăm şi masa asta împreună cu scaunele menţionate.

Doamna fericită dă afirmativ din cap.

Patronul conspirativ către Domn: Scaunele celelalte sunt mult mai scumpe dar pentru că eşti un client bun ţi le dau la preţul ăstora. Masa cu tot cu scaune 500 de dolari!

Domnul încântat de ofertă: Batem palma!

Doamna încântată de scaune: O să arate minunat!

Vânzătorul încântat de patron: Câtă generozitate!

După ce actele au fost făcute şi banii livraţi, după ce Domnul şi Doamna au devenit mai săraci şi Patronul mai bogat. Acesta din urmă cu un zâmbet arogant pe buze ţipă în gura mare ca să audă tot magazinul.

Patronul: Asta îmi place să văd! Clienţi fericiţi la mine în magazin. Şi nu uitaţi dragilor doar EU am cele mai bune preţuri în oraş.

Patronul încrezător către Domn şi Doamnă: Acum să nu mă înşelaţi dragilor şi să cumpăraţi mobilă din alt magazin. Nimeni nu o să vă dea preţurile astea!

Domnul şi Doamna în cor: Desigur!

După ce ies din magazinul cu mobilă încă sub influenţa euforică a vânzătorului şi a patronului, tineri noştri se îndreaptă către o cafenea unde să discute pe larg achiziţiile făcute.

Doamna încântată: Dragă nu-mi vine să cred că tocmai am făcut asta! Nici nu am intrat bine în primul magazin şi ne-am luat deja toată mobila.

Domnul încântat: Exact ca un comando din filme! Scurt şi la obiect.

După câteva momente peste cuplul nostru se aşează o linişte de mormânt, fiecare pierdut în gândurile sale. Într-un final Doamna rupe tăcerea.

Doamna îngrijorată: Dragule nu creezi că poate ne-am grăbit niţel?

Domnul plin de bravadă falsă: Normal că nu! Doar ai văzut cât de bine am negociat. Şi acum că am cumpărat tot ce ne trebuie, în afară de pat, putem să ne axăm pe alte probleme.

În drum spre cafenea Domnul şi Doamna trec pe lângă un alt magazin cu mobilă. În vitrina magazinului un pat imens marca Ashley.

Doamna întrebătoare: Vrei să ne uităm puţin şi în magazinul ăsta?

Domnul înfricoşat: Doar dacă nu cumpărăm nimic! Atâţia bani zburând din portofel îmi face rău la inimă.

Doamna compătimitoare: Doar ne uităm desigur!

To be continued!