Am vrut să scriu şi eu ceva de 1 iulie ziua Canadei, să scriu ceva frumos despre sentimentele mele, despre Canada şi canadieni, despre semnificaţia şi istoria Canadei, despre o mie alte lucruri care au tangenţe cu ziua Canadei, dar m-a lovit lenea şi am lăsat-o baltă. Apoi am văzut că toată lumea a scris câte ceva despre ziua Canadei şi mi-am zis că nu se poate doar eu să fiu mai prejos dar apoi m-a apucat din nou lenea şi am lăsat-o baltă. Acum, la muncă, sunt plictisit. Facebook ul nu are nimic nou, indiferent de câte ori îi dau refresh aşa că m-am decis să scriu şi eu ceva despre Canada day. Demonstrându-se astfel că plictiseala e de fapt mama creativităţi.
Eu iubesc Canada day, nu pentru că m-am dus la vreun grătar sau am făcut ceva interesant de ziua ei. Nu! Eu iubesc Canada day pentru că am stat acasă şi am lenevit. Am avut timp să mi trag sufletul, să bat câteva nivele la candy crush saga, să mi enervez mândra, să reflect la nemurirea sufletului etc. Dar nu a fost doar fun & games, am profitat de ziua mea liberă să mai dau şi nişte găuri prin pereţi, să atârn nişte tablouri să fac puţină curăţenie. Activităţi care sunt de obicei “kinjuru” (interzis în jap) când vin de la muncă. Cine are chef să dea găuri în beton după 11 ore petrecute departe de casă? Eu nu! Dar pentru că eram relax de ziua Canadei am zis de ce nu? Mai ales că mândra foarte emoţionată s-a lăudat cu talentele mele la părinţii ei. Deşi între noi fie vorba talentele mele m-au cam lăsat de izbelişte într-un mod ruşinos. Să zicem doar că dacă două tablouri nu sunt aşezate chiar simetric unul faţă de celalt nu e pentru că eu am vrut să fiu mai special şi să le aşez în vreun aranjament feng shui. Degeaba şi-a irosit taică-miu energia încercând să scoată meşter din mine. Şi totuşi apartamentul arată din ce în ce mai bine, atât de bine încât am avut destul curaj să primim şi musafiri. M-a lovit aşa un simtământ de mândrie la “realizările” mele. Demonstrând că indiferent cât de sofisticaţi, noi bărbaţii, ne credem, un cui bătut bine în perete tot ne va aduce satisfacţie.
Că veni vorba de meşteri, în curând o să mă văd cu mulţi oameni meseriaşi pentru că Je, împreună cu mândra din dotare, pleacă în vacanţă. Weekend-ul trecut mi-am cumpărat şi două costume de nuntă. S-a tânguit portofelul săracul de plângeau şi pietrele cu el, da inima, egoistă mare, nu s-a lăsat înduplecată şi a spart puşculiţa la Moores. Laurie a aprobat şi ea din toată inima alegerile făcute şi chiar a recunoscut că alegerea mea în materie de cămaşă a fost mai bună decât a ei. Eu nu zic necesar că am avut dreptate ci doar că pe asemenea fundaţie orice arată bine. V-aş fi arătat şi câteva poze dar din păcate telefonul meu a devenit foarte rebel şi neascultător. Eu tot fac poze şi filmuleţe cu el dar el încăpăţânat nu le salvează în memorie. Ce e de făcut habar nu am. Poate ştiţi voi vreo soluţie că eu m-am dat bătut de mult. Muream de oftică de ziua Canadei când am filmat artificii şi nu a salvat nesimţitul videoclipul. Mai ales că artificiile lansate de vecini mei explodau exact la nivelul balconului meu priveliştea fiind incredibilă. Sper doar să-l fac să meargă până plec ca să am şi eu ce să pun pe blog.
Doar de atât am timp azi, aparent la muncă mai trebuie să şi munceşti. Who knew? O.O Până mă voi întoarce din vacanţă o să pun blog-ul pe hold. Mi-e atât de milă de el săracul. Nici nu a ieşit bine din hibernare şi îl acum o să îl bag la loc, numai zic că acum are doar câteva poze pe el de arată ca o găină jumulită. Lasă amice că îţi trag make over când mă întorc de o să arăţi că făt frumos din lăcrimă şi nu altceva. Până atunci însă: À bientôt!
Cumva reusi sa fac si telefonul sa mearga si am recuperat videoclipul de care va ziceam. Enjoy:
Eu iubesc Canada day, nu pentru că m-am dus la vreun grătar sau am făcut ceva interesant de ziua ei. Nu! Eu iubesc Canada day pentru că am stat acasă şi am lenevit. Am avut timp să mi trag sufletul, să bat câteva nivele la candy crush saga, să mi enervez mândra, să reflect la nemurirea sufletului etc. Dar nu a fost doar fun & games, am profitat de ziua mea liberă să mai dau şi nişte găuri prin pereţi, să atârn nişte tablouri să fac puţină curăţenie. Activităţi care sunt de obicei “kinjuru” (interzis în jap) când vin de la muncă. Cine are chef să dea găuri în beton după 11 ore petrecute departe de casă? Eu nu! Dar pentru că eram relax de ziua Canadei am zis de ce nu? Mai ales că mândra foarte emoţionată s-a lăudat cu talentele mele la părinţii ei. Deşi între noi fie vorba talentele mele m-au cam lăsat de izbelişte într-un mod ruşinos. Să zicem doar că dacă două tablouri nu sunt aşezate chiar simetric unul faţă de celalt nu e pentru că eu am vrut să fiu mai special şi să le aşez în vreun aranjament feng shui. Degeaba şi-a irosit taică-miu energia încercând să scoată meşter din mine. Şi totuşi apartamentul arată din ce în ce mai bine, atât de bine încât am avut destul curaj să primim şi musafiri. M-a lovit aşa un simtământ de mândrie la “realizările” mele. Demonstrând că indiferent cât de sofisticaţi, noi bărbaţii, ne credem, un cui bătut bine în perete tot ne va aduce satisfacţie.
Că veni vorba de meşteri, în curând o să mă văd cu mulţi oameni meseriaşi pentru că Je, împreună cu mândra din dotare, pleacă în vacanţă. Weekend-ul trecut mi-am cumpărat şi două costume de nuntă. S-a tânguit portofelul săracul de plângeau şi pietrele cu el, da inima, egoistă mare, nu s-a lăsat înduplecată şi a spart puşculiţa la Moores. Laurie a aprobat şi ea din toată inima alegerile făcute şi chiar a recunoscut că alegerea mea în materie de cămaşă a fost mai bună decât a ei. Eu nu zic necesar că am avut dreptate ci doar că pe asemenea fundaţie orice arată bine. V-aş fi arătat şi câteva poze dar din păcate telefonul meu a devenit foarte rebel şi neascultător. Eu tot fac poze şi filmuleţe cu el dar el încăpăţânat nu le salvează în memorie. Ce e de făcut habar nu am. Poate ştiţi voi vreo soluţie că eu m-am dat bătut de mult. Muream de oftică de ziua Canadei când am filmat artificii şi nu a salvat nesimţitul videoclipul. Mai ales că artificiile lansate de vecini mei explodau exact la nivelul balconului meu priveliştea fiind incredibilă. Sper doar să-l fac să meargă până plec ca să am şi eu ce să pun pe blog.
Doar de atât am timp azi, aparent la muncă mai trebuie să şi munceşti. Who knew? O.O Până mă voi întoarce din vacanţă o să pun blog-ul pe hold. Mi-e atât de milă de el săracul. Nici nu a ieşit bine din hibernare şi îl acum o să îl bag la loc, numai zic că acum are doar câteva poze pe el de arată ca o găină jumulită. Lasă amice că îţi trag make over când mă întorc de o să arăţi că făt frumos din lăcrimă şi nu altceva. Până atunci însă: À bientôt!
Cumva reusi sa fac si telefonul sa mearga si am recuperat videoclipul de care va ziceam. Enjoy:
No comments:
Post a Comment