Aş fi vrut să încep cu o concluzie: Duminică 6 dimineaţa, eu îmbrăcat la 4 ace cu un miel în braţe şi cu Laurie după mine, trăgând de uşa de la scară de la care nu aveam cheie şi pe care într-un sfârşit o deschid cu forţa. Dar nu e ăsta sfârşitul, concluzia a fost marţi dis de dimineaţă când mă târâim pe jumătate adormit la muncă. Unde am fost întâmpinat de către Sonny, unul dintre şoferii noştri, cu un “Hey you made it back from the war torn country!” Dap i made it back. Îmi beau cafea de căcat şi vă scriu aceste rânduri.
Hai să încep totuşi cu începutul, ne-am îmbarcat spre România pe ruta Montreal-Frankfurt-Bucuresti. Am ştiut imediat că am ajuns în spaţiul aerian Românesc când uitându-mă pe geamul avionului am observat dispariţia drumurilor asfaltate şi a câmpurilor agricole frumos delimitate din celelalte ţări şi înlocuirea lor cu maidane şi drumuri prăfuite de piatră. În aeroport, fratele, viitoarea cumnată (deşi eu am adoptat-o ca şi soră de foarte mult timp) şi vărul mă aşteptau deja. Nici nu am făcut 2 paşi în România şi deja ţara mumă îşi făcea simţită prezenţa prin domnişoare cochete şi sumar îmbrăcate cum numai la noi în ţara găseşti, gropi în asfalt şi juma de câine maidanez spulberat pe carosabil. În drum spre Constanţa am luat-o pe centura Bucureştiului. Arogant le explic rudelor cum “noi” în Canada avem autostradă cu 8 benzi pe un singur sens nu bălăria asta de centură cu o singură bandă pe care trebuie toată lumea să o împartă. Deşi arogant nu este chiar politic corect, dezamăgit ar fi mai bine spus. Dezamăgit că noi o naţie cu o istorie de 2000 de ani suntem surclasaţi de o ţară formată acum 3 veacuri din vagabonzii Europei. Şi să mă ierte canadienii pentru exprimare căci frustrarea e cea ce m-a împins la alegerea cuvintelor. Dezamăgit că vin din altă ţară şi trebuie să admit că ne este superioară.
“Acolo e civilizaţie!” asta e concluzia la care ajungem cu toţii deşi şi asta e incorect spus căci şi în România e o civilizaţie dar de altă natură. E greu să explici cum este Canada faţă de România şi cu cât petrec mai mult timp în Canada cu atât mie mai dificil să explic diferenţele. La început era mai simplu să explic acum mie mai greu. Poate pentru că m-am adaptat vieţii de aci şi numai sunt uşor impresionat. Văd unele diferenţe dar le procesez diferit. În Canada străzile sunt est-vest şi nord-sud în România sunt de toate formele doar mărimea e aceeaşi (prea mici pentru nevoile oraşului). În Canada nu o să vezi maşina parcată pe trotuar în România nu o să vezi parcare. România are câini şi mâţe, Canada are veveriţe. Toronto are fast food-uri peste tot în Constanta cafenele cochete sunt la putere. Când stai pe lac şi îţi bei cafeluţa uiţi repede de părţile negative ale României şi parcă nu îţi vine să creezi că ai putut părăsi această ţară. Dar nu-i panică doar 10 minute de vorbă cu un taximetrist şi realitatea îşi face simţită prezenţa. Înţeleg de ce România e fermecătoare pentru mulţi, domnişoare frumoase peste tot, cafenele elegante, cluburi, distracţii şi tentaţii la fiecare pas. Asta e România celor cu bani, România săracilor e diferită, e ţara unde factura de la întreţinere nu te lasă să dormi noaptea unde salariul nu ţi ajunge niciodată şi viaţa e o luptă de supravieţuire. Unde uni oameni îţi zâmbesc în faţă da te înjură pe la spate şi stresul e la cote maxime. Diferenţa între Canada şi România? Lipsa stresului, nu o să vorbesc în numele altora ci doar pentru mine. Eu în Canada nu sunt stresat, am o viaţă liniştită şi sunt fericit, restul e apă de ploaie.
Din păcate în această scurtă vacanţă chiar nu am avut timp mai de nimic, am fost super ocupaţi şi nu prea am avut şansa să ne relaxăm. În loc să o las pe Laurie să şi cumpere singurică o rochie pentru nunta din Canada, m-am gândit eu că e mai bine ca mândră să şi cumpere rochiţa din România ajutată de consilieri mai experimentaţi decât mine. Că nu cumva să ne facem de râs că nu ne îmbrăcăm şi noi ca restul lumi şi mă gândeam eu, că or să fie şi preţurile un pic mai mici. M-a mâncat în cur şi nu altceva, din două săptămâni scurte ne-am petrecut vreo 3 zile prin mall-uri căutând mândrei rochii, pantofi şi accesorii. După a trebuit să mi i-au şi eu încă o cămaşă, curea şi cravată ca să fiu stylish. Am făcut atâta shoping ca până şi femeile erau exasperate. Mare performanţă!
După, fuguţa la croitor, la coafor, la manichiură, pedichiură, machiaj, pensat şi alte nebuni. Pentru că mândra nu parleşte româneşte m-am dus şi eu traducător. Şi pentru prima oară în 29 de ani Je şi-a tras manichiură. Curiozitatea m-a împins spre acest act nebunesc şi nici că o să mi mai fac altă dată. Prea te zgârie şi te râcâie şi chiar nu e fun deloc să te prezinţi la muncă cu unghi lucioase. Dar a fost nunta frăţiorului meu aşa că nici un sacrificiu nu a fost prea mare. Mi-am râcâit unghiile, mi-am pensat sprâncenele care iniţial arătau mai degrabă a sprânceană, am mers atât de departe încât am lăsat-o şi pe o tanti să mi invadeze intimitatea nasului cu o foarfecă. Toate acestea în numele frumuseţii.
De distracţie nu prea am avut timp, în afară de faptul că am "evadat" şi noi la plajă o singură dată şi că am făcut câteva opriri pe la cafenele în expediţiile noastre de shopping.
Hai să încep totuşi cu începutul, ne-am îmbarcat spre România pe ruta Montreal-Frankfurt-Bucuresti. Am ştiut imediat că am ajuns în spaţiul aerian Românesc când uitându-mă pe geamul avionului am observat dispariţia drumurilor asfaltate şi a câmpurilor agricole frumos delimitate din celelalte ţări şi înlocuirea lor cu maidane şi drumuri prăfuite de piatră. În aeroport, fratele, viitoarea cumnată (deşi eu am adoptat-o ca şi soră de foarte mult timp) şi vărul mă aşteptau deja. Nici nu am făcut 2 paşi în România şi deja ţara mumă îşi făcea simţită prezenţa prin domnişoare cochete şi sumar îmbrăcate cum numai la noi în ţara găseşti, gropi în asfalt şi juma de câine maidanez spulberat pe carosabil. În drum spre Constanţa am luat-o pe centura Bucureştiului. Arogant le explic rudelor cum “noi” în Canada avem autostradă cu 8 benzi pe un singur sens nu bălăria asta de centură cu o singură bandă pe care trebuie toată lumea să o împartă. Deşi arogant nu este chiar politic corect, dezamăgit ar fi mai bine spus. Dezamăgit că noi o naţie cu o istorie de 2000 de ani suntem surclasaţi de o ţară formată acum 3 veacuri din vagabonzii Europei. Şi să mă ierte canadienii pentru exprimare căci frustrarea e cea ce m-a împins la alegerea cuvintelor. Dezamăgit că vin din altă ţară şi trebuie să admit că ne este superioară.
“Acolo e civilizaţie!” asta e concluzia la care ajungem cu toţii deşi şi asta e incorect spus căci şi în România e o civilizaţie dar de altă natură. E greu să explici cum este Canada faţă de România şi cu cât petrec mai mult timp în Canada cu atât mie mai dificil să explic diferenţele. La început era mai simplu să explic acum mie mai greu. Poate pentru că m-am adaptat vieţii de aci şi numai sunt uşor impresionat. Văd unele diferenţe dar le procesez diferit. În Canada străzile sunt est-vest şi nord-sud în România sunt de toate formele doar mărimea e aceeaşi (prea mici pentru nevoile oraşului). În Canada nu o să vezi maşina parcată pe trotuar în România nu o să vezi parcare. România are câini şi mâţe, Canada are veveriţe. Toronto are fast food-uri peste tot în Constanta cafenele cochete sunt la putere. Când stai pe lac şi îţi bei cafeluţa uiţi repede de părţile negative ale României şi parcă nu îţi vine să creezi că ai putut părăsi această ţară. Dar nu-i panică doar 10 minute de vorbă cu un taximetrist şi realitatea îşi face simţită prezenţa. Înţeleg de ce România e fermecătoare pentru mulţi, domnişoare frumoase peste tot, cafenele elegante, cluburi, distracţii şi tentaţii la fiecare pas. Asta e România celor cu bani, România săracilor e diferită, e ţara unde factura de la întreţinere nu te lasă să dormi noaptea unde salariul nu ţi ajunge niciodată şi viaţa e o luptă de supravieţuire. Unde uni oameni îţi zâmbesc în faţă da te înjură pe la spate şi stresul e la cote maxime. Diferenţa între Canada şi România? Lipsa stresului, nu o să vorbesc în numele altora ci doar pentru mine. Eu în Canada nu sunt stresat, am o viaţă liniştită şi sunt fericit, restul e apă de ploaie.
Din păcate în această scurtă vacanţă chiar nu am avut timp mai de nimic, am fost super ocupaţi şi nu prea am avut şansa să ne relaxăm. În loc să o las pe Laurie să şi cumpere singurică o rochie pentru nunta din Canada, m-am gândit eu că e mai bine ca mândră să şi cumpere rochiţa din România ajutată de consilieri mai experimentaţi decât mine. Că nu cumva să ne facem de râs că nu ne îmbrăcăm şi noi ca restul lumi şi mă gândeam eu, că or să fie şi preţurile un pic mai mici. M-a mâncat în cur şi nu altceva, din două săptămâni scurte ne-am petrecut vreo 3 zile prin mall-uri căutând mândrei rochii, pantofi şi accesorii. După a trebuit să mi i-au şi eu încă o cămaşă, curea şi cravată ca să fiu stylish. Am făcut atâta shoping ca până şi femeile erau exasperate. Mare performanţă!
După, fuguţa la croitor, la coafor, la manichiură, pedichiură, machiaj, pensat şi alte nebuni. Pentru că mândra nu parleşte româneşte m-am dus şi eu traducător. Şi pentru prima oară în 29 de ani Je şi-a tras manichiură. Curiozitatea m-a împins spre acest act nebunesc şi nici că o să mi mai fac altă dată. Prea te zgârie şi te râcâie şi chiar nu e fun deloc să te prezinţi la muncă cu unghi lucioase. Dar a fost nunta frăţiorului meu aşa că nici un sacrificiu nu a fost prea mare. Mi-am râcâit unghiile, mi-am pensat sprâncenele care iniţial arătau mai degrabă a sprânceană, am mers atât de departe încât am lăsat-o şi pe o tanti să mi invadeze intimitatea nasului cu o foarfecă. Toate acestea în numele frumuseţii.
De distracţie nu prea am avut timp, în afară de faptul că am "evadat" şi noi la plajă o singură dată şi că am făcut câteva opriri pe la cafenele în expediţiile noastre de shopping.
Am vrut ca Laurie să vadă aceste locuri de unde vin, casa unde am copilărit (deşi a fost distrusă de hoţi) grădina de unde culgeam căpşuni deşi acum era invadată de burieni şi dealurile pe care le colindeam. Tot aicea am fost în vizită la câteva din rudele noastre unde cineva s-a ales cu câteva flori.
No comments:
Post a Comment