De una de alta

În ultima vreme am fost afectat de o lipsă de inspiraţie, mă gândesc că ar fi avut legătura cu o puternică răceală ce m-a lovit săptămâna trecută. Urăsc să fiu bolnav, ştiu, toată lumea urăşte să fie bolnavă. Da eu urăsc cu pasiune să fiu bolnav, mai ales când mucii curg râuri râuri şi nu fac 3 paşi fără să trag un hapciu straşnic. Răceala asta a fost atât de rea că mi-am luat şi o zi liberă de la muncă, neplătită. Deci şi bolnav şi sărac, lucky me! Dar toate trec, mi-a trecut şi răceala mi-a revenit şi energia doar inspiraţia a fost mai leneşă. Dar totul s-a schimbat azi când un subiect major m-a scos din starea mea de vegetaţie intelectuală. Nu este vorba despre alegeri sau discursul lui Di Caprio către UN sau despre astronomul vaticanului care vrea să boteze extratereştri. E vorba despre ceva personal ce ne implică pe toţi, ce ne afectează viaţa aşa cum o ştim într-un mod negativ. E vorba despre acele site uri ce apar mereu pe facebook cu titluri interesante şi pe care vrei să le citeşti dar care îţi cer un “like” ca să le vizionezi. De ce? De ce oameni buni daţi share la aceste site-uri ticăloase? Eu nu vreau să dau “like” la aceste site-uri. Mie îmi place să dau “like” la chestiile care îmi plac mie. Când sharuiesc ceva cu prieteni mei indiferent cât de stupid este e ceva care a atins o coardă sensibilă, este ceva ce eu cred că este demn de sharuit. Îmi pun id-ul virtual în spatele lucrului pe care îl sharuiesc! De aia nu vreau să dau un “like” orbeşte unui articol sau unei poze în avans. De unde să ştiu eu despre ce o să fie articolul respectiv? Dacă e vorba despre un site de matrimoniale pentru homosexuali şi lumea de pe facebook o să creadă că îmi plac bărbaţii? Nu că aş avea ceva împotriva a fi etichetat ca şi homosexual, nu cred că e rău să fi homosexual. Dar un tip frumos ca mine o să atragă prea multă atenţie nedorită iar eu sunt un tip prea de treabă ca să frâng inimi chiar dacă e pe mediul online. Şi doar pentru că vrei să citeşti un articol pentru că are o poză cu o gagică cu taztele mari nu înseamnă că şi vrei să spui întregi lumi că ţi plac gagicile cu taztele mari nu-i aşa? Ce o să zică nevasta?
Mulţi dintre voi o să zică, bun dacă nu vrei să sharuiesti nu te uita la articol! Păi e frumos, vă întreb eu, să pui ciocolată în faţa copchilului da să nu-i dai nimica? Adică mă faceţi curios, mă puneţi să apăs pe linkul respectiv, să intru pe site-ul respectiv doar ca să plec dezamăgit de pe el când se milogeşte de mine să îi dau un “like” în avans. “Support us with a like!” I don’t know you good enough to want to support you buddy!!! În fiecare zi se găseşte cineva să mă pună în această poziţie delicată, mă simt ca tipul ăla din pădurea spânzuraţilor, drama intelectualului superior în această societate meschină. Prins în lupta veşnică dintre curiozitate şi valoare morală. Dar, pentru că îmi iubesc prietenii de pe facebook, mereu rezist tentaţiei, mereu părăsesc dezamăgit pagina respectivă ca un copil care deschide cadoul de crăciun doar ca să găsească şosete înăuntru. Aşa că stimaţi friends de pe facebook pls numai da-ţi like acestor site-uri ticăloase. Rezistaţi tentaţilor aşa cum şi eu vă promit că am să rezist.
Din păcate până aicea m-a ţinut inspiraţia, încă îmi revin so untill next time a bien tout...