Lectii din 2014 pentru 2015

Anul 2014 a fost un an plin de învăţăminte iar eu am fost întotdeauna avid de cunoştinţe. Deoarece sunt şi darnic pe deasupra o să împărtăşesc şi cu voi ce am învăţat în 2014. Pe lângă tradiţionalele: Happy wife, happy life." şi "Ori ai dreptate ori eşti fericit, da niciodată amândouă." învăţăminte care merg mână în mână şi pe care începusem eu să le desluşesc de prin 2013 când am venit în Canada să fiu împreună cu mândra mea. Am mai învăţat multe lucruri folositoare ca de exemplu: cum să mi cumpăr mobilă, cum e la muncă în Canada, cum să negociez, cum să fac ciorbe etc.
Am învăţat şi că trebuie să ţi urmezi visele iar eu îl trăiesc pe al meu. Dar mesaje de astea puteţi să citiţi şi pe facebook. Aşa că nu o să vă plictisesc ci o să vă dau în schimb câteva chestii concrete:

1) Boxing day sales e o mare minciună. Pentru cei din România, boxing day e o zi de reduceri speciale după Crăciun, unde magazinele cică fac reduceri mari ca să prostească consumatorul să şi spargă puşculiţa şi după sărbători. Pentru că Laurie şi cu mine am vrut să ne oferim darul tehnologiei anul ăsta, am urmărit intens piaţa tabletelor. În noiembrie Samsung tab 3 7inch în Walmart era 128 CAD, în decembrie s-a scumpit la 148 CAD şi de boxing day era la "reducere" la 128 CAD. Deci boxing day e de fapt revenirea la normal după scumpirile de Crăciun. Ce mă enervează e că aş fi putut să mă bucur de tableta mea din noiembrie în loc să aştept ca un idiot "reducerile" de boxing day. Asta e lesson learned, ne-am luat totuşi o tabletă să fim şi noi în rând cu lumea. Mi-am cumpărat un Samsung tab 4 10.1 inch online ca să evit aglomeraţia de boxing day. Desigur a trebuit să aştept ceva până mi-a venit, că vorba aia au avut multe comenzi de procesat. Deci nu am fost singurul "deştept" ce şi a păstrat cumpărăturile pentru boxing day.

2) Darul tehnologiei. Doamne dragi, această învăţăminte e în special pentru voi. Ştiu că vă duceţi mereu prin magazine şi că vedeţi pluovere verzi cu reni pe ele şi deja ne vedeţi îmbrăcaţi în ele. Sau vreo cămaşă mov şi vreţi să ne o daţi cadou pentru că noi, bărbaţii, insensibili la nevoile voastre pentru culoare, avem în garderobă doar albastru şi negru. Nu zic că nu aveţi dreptate, sau că nu am arăta bine în articolele pe care ni le cumpăraţi, dar haideţi să fim cinstiţi. Cadourile astea sunt mai mult pentru voi decât pentru noi. Dar dacă într-adevăr vreţi să vă faceţi bărbaţii fericiţi atunci oferiţi-le cadoul tehnologiei. Nu uitaţi drage doamne că noi, bărbaţii, suntem doar nişte copiii captivi în trupurile astea gigantice. Iar tehnologia este noua noastră jucărie. Nu contează că e un set de şurubelniţe, o tabletă sau un joc nou pe xbox. Dacă vreţi să ne vedeţi cu adevărat fericiţi ne veţi da tehnologie. Eu personal de crăciun m-am distrat asamblând câteva din jucăriile nepotului. şi aşa de tare m-am distrat cu ele că nici nu mai vroiam să le împart cu Kieran. Numai zic că de când ne-am luat tabletă Laurie şi-a pierdut partenerul. Hearthstone + tabletă = epic.

3) Dacă de Crăciun nu ai sarmale, găteşte costiţe. În 2013, când împins de dorul sarmalelor, mi-am cumpărat nişte knock offs din Food Basic, mi-am jurat că în anul 2014 o să învăţ să fac sarmale. Evident nu m-am ţinut de promisiune dar tot răul spre bine că am învăţat şi eu un truc mişto. Mi-am luat nişte costiţe din Walmart şi un pachet de condimente Maggi, pentru costiţe. Iei o pungă specială disponibilă în pachet, bagi costiţele acolo, după care adaugi condimentele, amesteci bine să se lipească condimentul de costiţe. Odată ce costiţele sunt acoperite bine bagi punga cu costiţe pe o tavă şi bagi tava la cuptor timp de o oră. Rezultatul e delicios! Desigur sunt 100% convins că există 1000 de modalităţi prin care să faci nişte costiţe mai bune, dar pentru că eu nu le cunosc e bună şi asta cu punga.

4) Noua mea tabletă ştie mai multe decât mine. După ce am sincronizat contul de facebook cu tableta, nebuna ştie acuma tot. Calendarul s-a modificat să mi arate zilele de naştere ale prietenilor de pe facebook. Iar de fiecare dată când cineva trage o băşină, tableta, îndatoritoare îmi trimite notificare că nu cumva să pierd băşina respectivului. E-mailul s-a sync şi el că mi apare acuma pe prima pagină că nu cumva să pierd ofertele de pe Amazon. Şi tot pe prima pagină, tableta, probabil enervată că sunt mai în urmă cu tehnologia, îmi zice şi ce aplicaţii îmi trebuiesc. După numărul cam mare de aplicaţii gen "burn calories" cred că tableta încearcă să mi spună ceva, probabil despre costiţele alea. Google s-a băgat şi el înseamă şi vrea să mi ştie destinaţia ca să mi zică vremea şi ştirile locale. Şi pentru că am sincronizat telefonul cu google şi google cu tableta, toate aplicaţiile de pe telefon s-au downloadat ele şi pe tabletă. Rezultatul fiind un Candy Crush Saga plângăcios că m-am lăsat de el şi care acum şi a adus şi prietenul Candy Crush Soda în viaţa mea. The more the merrier.

5) Există căprioare în Morningside Park. Am fost cu Laurie ieri până la bancă să vedem şi noi cum putem să ne mai investim din bani. Vorba aia, dacă tot am fost cuminţi şi am făcut multe sacrifici ca să economisim, măcar să muncească şi banii pentru noi. Ce am făcut pe la bancă o să vă povestesc altă dată. Important e că în drum spre casă am luat-o pe jos profitând de vremea frumoasă de plimbare. Şi cum mergeam noi prin dreptul parcului, hopa, vedem o turmă de căprioare la vreo 5 metri de noi. Din păcate căprioarele ne au văzut şi ele, alarmate de strigătele de surpriză ale lui Laurie şi au pornit agale prin desiş. Până să scot eu tableta din ghiozdan deja dispăruseră deşi am încercat eu, cu zoom şi alte nebunii, să prind măcar un căprior mai îndrăzneţ. Tot în acest parc am văzut cu Laurie şi un şoim, deci dacă staţi prin zonă şi vă plac plimbările în natură nu e un loc rău să vizitaţi.

Astea au fost învăţămintele pe ziua de azi şi în încheiere aş dori să vă mulţumesc că aţi fost alături de mine şi acest blog în 2014 şi sper că mă veţi urmări şi în 2015. Eu vă doresc un an nou plin de fericire şi sănătate şi la cât mai multe sarmale.

Cumparaturi de Craciun

În clanul Ross, unde am fost primit cu braţele deschise, tradiţia este că fiecare să tragă de Crăciun un nume din pălărie. Fiind un clan numeros ar fi fost prea mult financiar ca să facem cadouri tuturor aşa că un nume, un cadou. O practică care este foarte răspândită în Canada. La locul de muncă, Laurie a trebuit să participe în “a secret Santa” unde a trebuit să cumpere cadouri mai multor colegi. Din fericire pentru mine la RoofMart nu se practică aşa ceva. Cel mai frumos cadou pentru firmă fiind probabil faptul că ne târâim la muncă în fiecare zi.
Odată cu intrarea în Decembrie se poate spune că sezonul pentru cadouri s-a deschis. Toată lumea înnebunită după cumpărături. Băiat inteligent cum sunt am reuşit să mi fac cumpărăturile online. Astfel am reuşit să cumpăr cadoul perfect pentru numele tras la tombola pe amazon.ca. Totuşi dacă sunteţi un nou iniţiat în cumpărăturile online ca mine trebuie să aveţi mare grijă să nu vă păcăliţi. Ţineţi minte că lucrul comandat pe internet poate să fie ceva total diferit faţă de ce aţi crezut că este şi astfel să vă aflaţi într-o situaţie neplăcută. Ca de exemplu să îi cumpăraţi nevestei o carte după serialul preferat doar ca să o returnaţi pentru că e în franceză şi astfel să pierdeţi vreo 20 de dolari în restocking fees. Nu că aşa ceva mi s-ar întâmpla mie. Ce v-am povestit i să întâmplat unui prieten al cărui nume nu pot să îl dezvălui şi a cărui inexistentă nu o puteţi dovedi.
Deşi mi-am făcut toate cumpărăturile online să nu credeţi că am scăpat de mallurile aglomerate şi de sesiuni prelungite de shopping. Chiar dacă eu mi-am făcut cumpărăturile online asta nu înseamnă că şi Laurie şi le-a făcut pe ale ei. Aşa că Laurie mă rugat să merg cu ea la cumpărături şi cu un zâmbet graţios poate un pic forţat i-am răspuns afirmativ.
Cum se face că unui bărbat îi trebuie 5 secunde să se decidă ce trebuie să cumpere şi unei femei îi trebuie 5 ore nu voi şti niciodată. Cert este că după ce m-am ţinut după fusta ei prin tot mall-ul ajunsesem să declar orice articol de îmbrăcăminte ca “amaizing” său “perfect” poate poate se va decide. Şi desigur folosind toate argumentele posibile şi imposibile ca să nu mergem la celălalt magazin unde după spusele lui Laurie ar putea fi mai “cheaper”. Din fericire într-un final ne-am decis ce să cumpărăm şi amândoi ne am simţit mai uşuraţi.
Acum că mă uit în retrospectivă mă bucur că m-am dus cu Laurie la cumpărături. Am ieşit din casă, m-am plimbat cu Laurie, am dat din nas când am văzut preţurile exorbitante din “The Bay”, am alergat prin zăpadă trăgând-o pe Laurie după mine ca să prindem un autobuz şi am mâncat un McWrap. Şi deşi nu aş putea numi ziua ca aventuroasă măcar nu a fost monotonă. Aşa sunt femeile ciudate câteodată, te obligă cu zâmbetul pe buze să faci ceva ce nu vrei şi într-un final ajunge să ţi şi placă. Ticăloşie şi nu altceva.

Updates

Cu cât petrec mai mult timp în Canada observ că mă “minunez” din ce în ce mai puţin şi din păcate şi scriu mai puţin. Odată cu găsirea unui job stabil care îmi mănâncă aproape toată săptămâna nu am mai avut nici timpul şi nici energia să explorez oraşul Toronto ca la început. Weekendul îl petrec de obicei plimbându-mă cu Laurie prin împrejurimi încercând noi restaurante sau puburi ori mergând la shopping. O tradiţie periculoasă ce trebuie stârpită de la rădăcină. Mai ales că mie imposibil să zic nu când ochişorii verzi ai lui Laurie se uită insistent la mine. Nu că ar fi o mână spartă când vine vorba de cumpărături în general, dar ca orice femeie îi plac hainele. Şi cum eu nu pot să îi zic ei NU nici ea nu poate să zică NU când e vorba de haine. Şi astfel se face că mândra pleacă să şi cumpere cizme şi se întoarce cu un sacou sau intră într-un magazin să şi cumpere o pălărie şi se întoarce cu mănuşi. Şi deşi am obţinut permisiunea lui Laurie să vă povestesc cum am ajuns să dau 20 de dolari pe 60 de grame de ceai de iasomie pentru că o iubesc, nu am să o fac.
Ce pot să vă zic însă e că mi-am decorat primul brad de crăciun în Canada. Şi deşi este un brad artificial, amarat si care a văzut zile mai bune este totuşi bradul nostru şi sunt foarte mândru de cum l-am decorat. Mai ales că procesul de împodobire a necesitat o sticlă de vin, nişte colinde la televizor, câteva lumânări aprinse şi o fată cu ochişori verzi.

Atmosfera festivă ne-a cuprins şi la birou, unde înălţimea mea să dovedit de folos în agăţarea decoraţiunilor de Crăciun. După supusele managerului tradiţia este ca noul angajat să facă cadouri celorlalţi angajaţi. Cea ce am şi făcut! Din păcate pentru ei cadourile fiind doar nişte cutii goale ambalate frumos pe care le puteţi observa la baza bradului.

În rest viaţa mea în Canada a ajuns într-un stadiu de rutină: munca - casa. Lucru care nu-mi displace, neaparat am avut destule temeri şi emoţii în primele luni. Acum numai trebuie să mă gândesc cu frică dacă voi găsi un loc de muncă ci pot să mă relaxez şi să mă bucur de ce are Canada de oferit. Acum Laurie şi cu mine ne gândim la viitor, la ce vrem de la viaţă. Stăm amândoi pe canapeaua noastră mică, în apartamentul nostru micuţ şi ne facem planuri de viitor. Deşi am studii în finanţe să nu vă gândiţi că Laurie şi cu mine ne gândim să investim bani în obligaţiuni/acţiuni/aur sau ceva de genul. Planurile noastre includ o canapea mai mare pe care să putem sta amândoi întinşi când ne uităm la Tv, o maşină la mâna a doua, un apartament mai mare, o vizită în România şi Irlanda, să cucerim lumea (: P) etc.
La muncă sunt norocos să am un colectiv minunat. Deşi sunt “the new guy” şi sunt tachinat destul de des nu mă las mai prejos. Atmosfera este destul de relaxată. Colegii şi clienţii sunt mereu puşi pe glume, lucru ce face ziua să curgă mai repede. Managerul ne face cafeaua de dimineaţă, supervisor-ul face toată munca şi “the new guy” se relaxează citind cărţi. Şi deşi nu glumesc despre manager că ne face cafeaua de dimineaţă, exagerez un pic când vine vorba despre atribuţiunile mele. De fapt nu citesc cărţi pe cât de mult mi aş dori. Cu cât acumulez mai multă experienţă şi încredere la locul de muncă cu atât responsabilităţile mele se înmulţesc. Consider că fac o treabă foarte bună. Superviser-ul îmi acordă mână liberă ce denotă încredere. Clienţi par să mă placă şi până şi o tanti de la Head Office care a venit să mă antreneze a fost plăcut surprinsă să vadă că îmi ştiu deja meseria. Încă am probleme să înţeleg ce îmi spun unui clienţi asiatici la telefon dar nu sunt singurul. Până şi superviser-ul care este o veterană cu 8 ani vechime în această firmă şi tot are probleme să îi înţeleagă. În rest încerc să mă fac cât mai util şi să compensez lipsa experienţei cu o atitudine pozitivă şi hărnicie.

Aş putea zice că aventura mea în Canada a ajuns la un nou stadiu. Unde visele prind contur şi încep să se realizeze. Am început să strâng resursele pentru noi aventuri. Cine ştie poate la anul pe vremea asta o să urmez exemplu atâtor canadieni care se duc în vacanţe prin Jamaica sau Barbados să scape de iarna canadiană. Şi o să am lucruri mai interesante despre care să scriu ca de exemplu cum mi se prăjeşte fundul pe o insulă exotică. Până atunci mă pregătesc emoţional pentru primul Crăciun departe de casă. Deja simt un val de tristeţe când mă gândesc la familia din România de care o să mi fie dor nespus. Faptul că nu voi mânca sarmale şi cârnaţi de aceste sărbători nu face decât să toarne sare pe rană. Totuşi nu trebuie să uit că acesta va fi primul meu Crăciun în Canada şi că ar fi păcat să-l petrec posac gândindu-mă la ce nu am. În schimb am să-l petrec numarandu-mi binecuvântările: o fată frumoasă cu ochii verzi, un nou job, o nouă familie, noi prieteni şi desigur mai puţină grăsime pe artere.
În final vreau să vă urez un Crăciun fericit alături de cei dragi and a happy new year!