Updates

Cu cât petrec mai mult timp în Canada observ că mă “minunez” din ce în ce mai puţin şi din păcate şi scriu mai puţin. Odată cu găsirea unui job stabil care îmi mănâncă aproape toată săptămâna nu am mai avut nici timpul şi nici energia să explorez oraşul Toronto ca la început. Weekendul îl petrec de obicei plimbându-mă cu Laurie prin împrejurimi încercând noi restaurante sau puburi ori mergând la shopping. O tradiţie periculoasă ce trebuie stârpită de la rădăcină. Mai ales că mie imposibil să zic nu când ochişorii verzi ai lui Laurie se uită insistent la mine. Nu că ar fi o mână spartă când vine vorba de cumpărături în general, dar ca orice femeie îi plac hainele. Şi cum eu nu pot să îi zic ei NU nici ea nu poate să zică NU când e vorba de haine. Şi astfel se face că mândra pleacă să şi cumpere cizme şi se întoarce cu un sacou sau intră într-un magazin să şi cumpere o pălărie şi se întoarce cu mănuşi. Şi deşi am obţinut permisiunea lui Laurie să vă povestesc cum am ajuns să dau 20 de dolari pe 60 de grame de ceai de iasomie pentru că o iubesc, nu am să o fac.
Ce pot să vă zic însă e că mi-am decorat primul brad de crăciun în Canada. Şi deşi este un brad artificial, amarat si care a văzut zile mai bune este totuşi bradul nostru şi sunt foarte mândru de cum l-am decorat. Mai ales că procesul de împodobire a necesitat o sticlă de vin, nişte colinde la televizor, câteva lumânări aprinse şi o fată cu ochişori verzi.

Atmosfera festivă ne-a cuprins şi la birou, unde înălţimea mea să dovedit de folos în agăţarea decoraţiunilor de Crăciun. După supusele managerului tradiţia este ca noul angajat să facă cadouri celorlalţi angajaţi. Cea ce am şi făcut! Din păcate pentru ei cadourile fiind doar nişte cutii goale ambalate frumos pe care le puteţi observa la baza bradului.

În rest viaţa mea în Canada a ajuns într-un stadiu de rutină: munca - casa. Lucru care nu-mi displace, neaparat am avut destule temeri şi emoţii în primele luni. Acum numai trebuie să mă gândesc cu frică dacă voi găsi un loc de muncă ci pot să mă relaxez şi să mă bucur de ce are Canada de oferit. Acum Laurie şi cu mine ne gândim la viitor, la ce vrem de la viaţă. Stăm amândoi pe canapeaua noastră mică, în apartamentul nostru micuţ şi ne facem planuri de viitor. Deşi am studii în finanţe să nu vă gândiţi că Laurie şi cu mine ne gândim să investim bani în obligaţiuni/acţiuni/aur sau ceva de genul. Planurile noastre includ o canapea mai mare pe care să putem sta amândoi întinşi când ne uităm la Tv, o maşină la mâna a doua, un apartament mai mare, o vizită în România şi Irlanda, să cucerim lumea (: P) etc.
La muncă sunt norocos să am un colectiv minunat. Deşi sunt “the new guy” şi sunt tachinat destul de des nu mă las mai prejos. Atmosfera este destul de relaxată. Colegii şi clienţii sunt mereu puşi pe glume, lucru ce face ziua să curgă mai repede. Managerul ne face cafeaua de dimineaţă, supervisor-ul face toată munca şi “the new guy” se relaxează citind cărţi. Şi deşi nu glumesc despre manager că ne face cafeaua de dimineaţă, exagerez un pic când vine vorba despre atribuţiunile mele. De fapt nu citesc cărţi pe cât de mult mi aş dori. Cu cât acumulez mai multă experienţă şi încredere la locul de muncă cu atât responsabilităţile mele se înmulţesc. Consider că fac o treabă foarte bună. Superviser-ul îmi acordă mână liberă ce denotă încredere. Clienţi par să mă placă şi până şi o tanti de la Head Office care a venit să mă antreneze a fost plăcut surprinsă să vadă că îmi ştiu deja meseria. Încă am probleme să înţeleg ce îmi spun unui clienţi asiatici la telefon dar nu sunt singurul. Până şi superviser-ul care este o veterană cu 8 ani vechime în această firmă şi tot are probleme să îi înţeleagă. În rest încerc să mă fac cât mai util şi să compensez lipsa experienţei cu o atitudine pozitivă şi hărnicie.

Aş putea zice că aventura mea în Canada a ajuns la un nou stadiu. Unde visele prind contur şi încep să se realizeze. Am început să strâng resursele pentru noi aventuri. Cine ştie poate la anul pe vremea asta o să urmez exemplu atâtor canadieni care se duc în vacanţe prin Jamaica sau Barbados să scape de iarna canadiană. Şi o să am lucruri mai interesante despre care să scriu ca de exemplu cum mi se prăjeşte fundul pe o insulă exotică. Până atunci mă pregătesc emoţional pentru primul Crăciun departe de casă. Deja simt un val de tristeţe când mă gândesc la familia din România de care o să mi fie dor nespus. Faptul că nu voi mânca sarmale şi cârnaţi de aceste sărbători nu face decât să toarne sare pe rană. Totuşi nu trebuie să uit că acesta va fi primul meu Crăciun în Canada şi că ar fi păcat să-l petrec posac gândindu-mă la ce nu am. În schimb am să-l petrec numarandu-mi binecuvântările: o fată frumoasă cu ochii verzi, un nou job, o nouă familie, noi prieteni şi desigur mai puţină grăsime pe artere.
În final vreau să vă urez un Crăciun fericit alături de cei dragi and a happy new year!