Cumparaturi de Craciun

În clanul Ross, unde am fost primit cu braţele deschise, tradiţia este că fiecare să tragă de Crăciun un nume din pălărie. Fiind un clan numeros ar fi fost prea mult financiar ca să facem cadouri tuturor aşa că un nume, un cadou. O practică care este foarte răspândită în Canada. La locul de muncă, Laurie a trebuit să participe în “a secret Santa” unde a trebuit să cumpere cadouri mai multor colegi. Din fericire pentru mine la RoofMart nu se practică aşa ceva. Cel mai frumos cadou pentru firmă fiind probabil faptul că ne târâim la muncă în fiecare zi.
Odată cu intrarea în Decembrie se poate spune că sezonul pentru cadouri s-a deschis. Toată lumea înnebunită după cumpărături. Băiat inteligent cum sunt am reuşit să mi fac cumpărăturile online. Astfel am reuşit să cumpăr cadoul perfect pentru numele tras la tombola pe amazon.ca. Totuşi dacă sunteţi un nou iniţiat în cumpărăturile online ca mine trebuie să aveţi mare grijă să nu vă păcăliţi. Ţineţi minte că lucrul comandat pe internet poate să fie ceva total diferit faţă de ce aţi crezut că este şi astfel să vă aflaţi într-o situaţie neplăcută. Ca de exemplu să îi cumpăraţi nevestei o carte după serialul preferat doar ca să o returnaţi pentru că e în franceză şi astfel să pierdeţi vreo 20 de dolari în restocking fees. Nu că aşa ceva mi s-ar întâmpla mie. Ce v-am povestit i să întâmplat unui prieten al cărui nume nu pot să îl dezvălui şi a cărui inexistentă nu o puteţi dovedi.
Deşi mi-am făcut toate cumpărăturile online să nu credeţi că am scăpat de mallurile aglomerate şi de sesiuni prelungite de shopping. Chiar dacă eu mi-am făcut cumpărăturile online asta nu înseamnă că şi Laurie şi le-a făcut pe ale ei. Aşa că Laurie mă rugat să merg cu ea la cumpărături şi cu un zâmbet graţios poate un pic forţat i-am răspuns afirmativ.
Cum se face că unui bărbat îi trebuie 5 secunde să se decidă ce trebuie să cumpere şi unei femei îi trebuie 5 ore nu voi şti niciodată. Cert este că după ce m-am ţinut după fusta ei prin tot mall-ul ajunsesem să declar orice articol de îmbrăcăminte ca “amaizing” său “perfect” poate poate se va decide. Şi desigur folosind toate argumentele posibile şi imposibile ca să nu mergem la celălalt magazin unde după spusele lui Laurie ar putea fi mai “cheaper”. Din fericire într-un final ne-am decis ce să cumpărăm şi amândoi ne am simţit mai uşuraţi.
Acum că mă uit în retrospectivă mă bucur că m-am dus cu Laurie la cumpărături. Am ieşit din casă, m-am plimbat cu Laurie, am dat din nas când am văzut preţurile exorbitante din “The Bay”, am alergat prin zăpadă trăgând-o pe Laurie după mine ca să prindem un autobuz şi am mâncat un McWrap. Şi deşi nu aş putea numi ziua ca aventuroasă măcar nu a fost monotonă. Aşa sunt femeile ciudate câteodată, te obligă cu zâmbetul pe buze să faci ceva ce nu vrei şi într-un final ajunge să ţi şi placă. Ticăloşie şi nu altceva.