Despre arta negocierii!

Sunt sigur că aţi realizat, după numeroasele postări asupra subiectului, că eu am devenit un ciclist avid. Din păcate pentru mine calitatea slabă a bicicletei mele şi recenta accidentare au sunat încheierea prematură a sezonului din acest an sau cel puţin aşa credeam. Vedeţi voi bicicleta mea era de calitate proastă, nu era făcută pentru cineva cu o constituţie puternică ca a mea (asta ca să nu zic că sunt dolofan). După nici o săptămână de când am cumpărat bicicleta, pedalele erau deja distruse, plasticul cedând imediat sub apăsarea mea puternică. Noroc că prietenul Ray mi-a dat unele din metal cu mult mai rezistente şi astfel mi-am continuat traseul zilnic muncă - casă.

Long story short în cele două luni de abuz din partea mea, bicicleta a început să se prăbuşească sub povara jobului. Roata din spate era deja îndoită şi se învârtea ciudat, rulmenţii din roată scrâşneau dureros de fiecare dată când apăsam pe pedală iar frânele făceau contact cu roata jucăuşă punându-mă pe mine la muncă etc. Situaţia nu era deloc roz mai ales dacă mai bag la socoteală şi mica accidentare suferită acum două săptămâni unde săracul Bucefal mai mai că şi-a dat duhul. Cine e Bucefal vă întrebaţi? Este numele bicicletei mele obţinut printr-un sondaj de opinie pe facebook. Mai era şi numele calului lui Alexandru Machidon, cel mai mare general al istoriei antice. Eu personal înclinam spre Bestia Neagră dar democraţia şi a spus cuvântul.

Din păcate, Bucefal, s-a dovedit mârţoagă şi nu armăsar legendar aşa că nu a făcut faţă presiuni drumului meu zilnic. Eu eram deja pregătit să îi fac o înmormântare cu toate onorurile. Un fel de merci killing cum făceau cowboy-i de prin americi la caii cu piciorul rupt. Din fericire pentru Bucefal o conversaţie între mine şi băieţii de la muncă i-au salvat viaţa. Căci în loc să-l arunc pe Bucefal la gunoi ei m-au povăţuit să-l returnez la Canadian Tire că poate îmi dau un refund sau un exchange pe el. Zis şi făcut, această sâmbătă l-am călărit pentru ultima oară pe Bucefal până la Canadian Tire unde am început o discuţie cu şefa de raion. În care i-am explicat frumos cum dumnealor mi-au vândut o bicicletă necorespunzătoare greutăţi mele. Că şi eu am fost un idiot sau mai bine zis un zgârcit că am ales o bicicletă ieftină şi de proastă calitate nu le-am menţionat. Scopul fiind să îi fac pe ei să se simtă vinovaţi pentru că mi-au vândut ceva necorespunzător. Aşa că le am arătat revoltat cum juca roata din spate hora uniri de una singură, cum frâna se freca de roată ca o blondă de Irinel Columbeanu şi după ce am menţionat în treacăt de vreo 20 de ori cum eu numai vreau aceeaşi bicicletă înapoi. caci nu vroiam să mă întorc din nou peste 2 luni ca să mi o repare din nou. 

Şefa de raion, probabil exasperată la maxim, mi-a zis să aştept niţeluş să vadă ce se poate face. După 5 minutele se întoarce madam cu o monstruozitate de bicicletă, cu roata de 29 de inch. Monstrul era la vânzare pentru 600 de dolari dar pentru că eu îmi arătasem deja partea de machidon zgârcit, şefa de raion a fost dispusă să o vândă la preţul de 300 CAD cum fusese la promoţie acum o lună. Bun, zic eu, da ce fac cu Bucefal? Păi vă dăm creditul pe bicicletă şi plătiţi doar diferenţa. Adică doar 150 de dolari? Întreb eu timid. Da! Zice madam. Ok! Zic eu cu patos şi uite aşa m-am ales cu Ragnarok.

Şi am încălecat pe o să şi v-am spus povestea aşa. Numai că povestea nu se încheie aicea, alimentat de succesul de la Canadian Ţâre m-am decis să mă i-au la harţă cu un alt gigant. De data asta din telecomunicaţii şi anume Bell. Acum 3 luni subsemnatul negocia aprins cu o tanti de la Bell ce suna foarte româneşte. Obiectivul meu era internet nelimitat cu viteză bună + telefonie şi cablu de bază la un preţ lunar micuţ. Mă tot păcălea atuncea madam că internetul lor e cel mai bun şi îmi povestea cu mândrie cum îi merg ei toate deviceurile prin casă şi garaj. Bun! Zic eu, da vezi madam că ăştia de la Rogers cică dau mai ieftin (minţeam şi eu să scot un deal). Păi ştiţi domnule că dacă vă luaţi asta şi cu asta şi băgaţi în bundle şi asta salvaţi 20 de dolari că le aveţi pe toate trei. În sfârşit după ce m-a plimbat prin o mie de oferte şi mi-a băgat-o şi pe aia că are o ofertă disponibilă doar în acest moment şi că dacă închid telefonul ciu ciu asemenea deal. Ne-am pus de acord la preţul de 129 CAD pe lună. Nu ştiu acuma dacă m-am ţepuit sau nu şi sincer nici nu vreau să ştiu (lăsaţi-mă să trăiesc în ignoranţa mea) chestia e că după vreo 3 luni de promo în care plăteam mai puţin de 100 CAD pac m-a loveşte o factură de 159 de CAD. Opaaaa! Ţipă revoltat portofelul! Păi după ce negociez cu mătăluţă 5 ore, după ce ţi arăt ce machidon zgârcit sunt şi tu creezi că poţi să mă taxezi cu 30 de dolari în plus faţă de ce stabilisem? Ticăloşie şi nu altceva. Aşa că pun mâna pe telefon şi sun că vreau să mi reziliez contractul. De ce? Mă întreabă o domniţă de la telefonie. Păi ştiţi madam, nici nu mi am pus telefonul acu două luni de zile şi deja mi-aţi dat numărul la toate firmele ce vor să mi vândă câte ceva de numai am linişte în casă. Başca negociasem cu voi 129 pe lună şi voi mă taxaţi 159. Vreau să cancelez madam. Putem să facem ceva ca să vă ţinem la noi? Mă întreabă timid domniţa. Da! Daţi-mi bani înapoi şi taxaţi-mă la preţul stabilit înainte. Ţip eu supărat. Please hold! Zice domniţa şi uite aşa am aşteptat vreo 10 minuţele cu Laurie aruncându-mi priviri încărcate. Căci Laurie auzind doar juma de conversaţie se gândea că a înnebunit lupul şi o lasă fără telefon. De unde să ştie ea că eu îmi foloseam skill-urile dobândite pierzând la poker pentru o cacealma de proporţii? I want to have a land line! Mă roagă duios Laurie. They lied to us! I am canceling it! Ţip eu în receptor pentru ca madam de la Bell să audă. What is it sir? Întreabă timid madam. Nimic! Zic pe un ton răutăcios. Într-un final domniţa îmi promite tariful asupra căruia convenisem iniţial. Bun! Zic eu domniţei de la Bell. Da să fie pentru ultima oară când trebuie să sun la dumneavoastră!

Dacă e o lecţie pe care imigrantul trebuie să o înveţe rapid în Canada e arta de a negocia. Aici oamenii sunt diferiţi, nu vor bătăi de cap, preferă să ţi dea jumate din magazin doar ca să nu le strici ziua. Şi e de înţeles şi eu păţesc la fel la muncă. Un client a primit peste 700 de dolari în materiale de la compania noastră pentru o greşeală măruntă pentru ca un manager sau un superviser nu a vrut bătaie de cap. În acelaşi fel lenea canadienilor este exploatată de către companiile lor. Din câte am înţeles cei de la Bell sunt ticăloşi mari, umflă nota de plată fără nici o bază reală. Dacă te prinzi bine, dacă nu te prinzi iara bine. Şi cum zicea tatăl meu mereu: Copilul până nu plânge, taţă nu suge!

Mare e gradina domnului!

Recent, facebook ul şi ziarele au fost invadate de ISIS şi toate ororile pe care acest grup radical le comite. Şocant este într-adevăr că în această epocă modernă asemenea orori să se întâmple şi sincer m-am simţit binecuvântat că nu mă aflu în una din acele ţări unde aceşti terorişti activează. Mă bucuram că oamenii din jurul meu sunt oameni moderaţi şi au nişte valori morale, nu ca aceşti terorişti care calcă în picioare toate drepturile umane. Sau cel puţin aşa credeam, asta până când am citit câteva din comentariile “creştinilor” şi a oamenilor “civilizaţi” asupra islamului şi a musulmanilor. De la “nuke them!” şi “islamul e sursa tuturor răutăţilor” sau “o să aştept islamiştii cu toporul” etc. E incredibil cum reuşim să băgăm în aceeaşi oală un grup radical şi o masă de oameni ce numără 22.7% din populaţia lumii. Credeţi-mă pe cuvânt când vă zic că dacă toţi musulmani sunt oameni răi sau dacă islamul ar fi credinţa satanei (cum am citit pe unele forumuri) atunci lumea asta ar fi fost în haos. Din fericire pentru noi toţi, nu toţi musulmani vor să declare jihad ul asupra noastră. Lucru ce din păcate nu reiese din comentariile oamenilor “civilizaţi”. De fapt singurul lucru care este evidenţiat sunt asemănările dintre aceste grupări radicale şi aceşti “occidentali” însetaţi de sânge. Generalizează, cine nu e cu ei este împotriva lor, sunt mai buni decât restul, au mereu dreptate etc De subliniat este că natura umană are o parte întunecată, prezentă în toţi şi gata mereu să şi scoată capul urât afară. Sunt mulţi care ar spune “păi dacă uni occidentali sunt la fel de răi ca şi terorişti cum de la noi nu sunt decapitări şi oameni vânduţi în sclavie, femei violate etc?”. Răspunsul e simplu, în societatea noastră există un preţ de plătit. Dacă X violează pe cineva e trimis la închisoare unde va fi probabil violat de Y. În acele ţări destabilizate legea e de partea celui puternic şi tocmai de acea aceste atrocităţi sunt comise. Dar înainte să dăm vina pe Islam sau pe musulmani pentru toate nenorocirile acestei lumi hai mai bine să aruncăm o privire la propria noastră istorie. Războaiele mondiale şi Holocaustul, sclavia din statele unite, masacrarea populaţiilor aborigene etc. Doar câteva exemple unde occidentalii au fost eroii negativi, unde occidentalii au masacrat şi violat fără nici o discriminare sau urmă de compasiune. Cum ar fi fost dacă evreii ar arunca cu bombe atomice peste toată Europa ca plată pentru holocaust? De fapt să arunce cu bombe peste toţi creştinii din lume pentru că cei ce i-au persecutat erau creştini. Eu nu vreau să fiu învinovăţit şi persecutat doar pentru că un român s-a dus la furat în Spania, nu vreau să se uite afro-americani cu ură la mine doar pentru că nişte oameni albi, cu care eu nu am avut nici o tangenţă, le-au pus în lanţuri strămoşii. Şi cea ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face. Aşa că nu o să mă uit urât la colegul turc din liceu, a cărui singură crimă a fost că nu ne-a adus destule baclavale la şcoală. Aşa cum nu o să mă uit urât la tovarăşul Ramzi doar pentru că ne lua banii la licitaţie.

Mie frică să mă gândesc ce s-ar întâmpla cu această societate a noastră dacă nu am mai fi nevoiţi să respectăm legile. Câţi dintre noi în aroganţa noastră consideră că sunt mai buni decât restul? Că poate bogăţia vecinului ar arăta mai bine în curtea lor, că poate nevasta vecinului ar arăta mai bine în patul lor. De ce să trăiască vecinul în bogăţie şi ei să moară de foame? De ce să aibă vecinul maşini luxoase şi femei frumoase? Invidia ar da naştere la ură iar ura ar da naştere la scuze că să obţină ce vor. Este evreu, este negru, deci este ok să-i violez nevasta şi să îi fur bogăţia. Improbabil? Foarte probabil, de fapt asta făceau creştinii evreilor în evul mediul, asta au făcut creştinii evreilor în al doilea război mondial. Aroganţa este cel mai mare defect al omului, când te pui pe tine deasupra celorlalţi, cânt te crezi mai deştept şi mai frumos decât restul nu faci decât să ţi închizi ochii şi urechile. Nu o să mai vezi un om în faţa ta, nu o să mai auzi un strigăt de ajutor şi o să vezi în loc de suferinţă doar un beneficiu material. Uitaţi-vă la la cea ce fac oamenii din societatea noastră care sunt mai presus de lege. Corporaţii gigantice ce te omoară cu produsele lor, nu atât de repede ca teroriştii e adevărat dar te omoară oricum. Credeţi că aceste companii nu ştiu că zahărul provoacă diabet? Ştiu! Dă mai ştiu şi că zahărul provoacă dependenţă la fel ca şi drogurile. E o decizie pe care aceşti oameni o fac în deplină cunoştinţă de cauză, te fac dependent de produsul lor chiar dacă ştiu că îţi face rău şi pentru ce? Pentru bani, pentru ca tu să te trezeşti dis de dimineaţa în fiecare zi şi să îţi rupi spatele în timp ce ei se lăfăiesc prin staţiuni turistice. Şi nu se aplică numai companiilor alimentare, guvernele, companiile farmaceutice, băncile etc Şi nu se aplică numai bogătaşilor ci şi oamenilor de rând singura diferenţa este zona de impact. Câţi dintre voi nu a fost vândut de vreun “Iuda” şi câteodată nici măcar pentru vreun beneficiu ci doar ca să îţi facă un rău, ca să ţi strice ziua, ca să ai şi tu o existenţă mizerabilă ca şi ei.

Acest rău există în toţi, unii îl stăpânesc mai bine, alţii îl lasă să îi domine. Că ar trebui să facem ceva în privinţa acestor oameni care terorizează alţi oameni prin Siria şi Irak. Eu zic că da, ar trebui să facem ceva în privinţa lor ca şi în privinţa corporaţiilor ce ne hrănesc otravă dar indiferent ce acţiune am lua, această acţiune nu trebuie să aibă la bază ură, nu ar trebui să fie răzbunare ci justiţie. De ce justiţie şi nu ură? Pentru că ura generează ură, pentru că ura transformă omul care te-a rănit în drac, copiii lui în draci mai mici, nevasta lui în mamă de draci şi poporul lui în popor de draci. Şi ura o te transforme în cea ce ai urât de la bun început.

Mă bucură faptul că atâţia oameni sunt revoltaţi de faptele acestor bestii cu feţe umane şi că vor să îi oprească dar mă întristează când o categorie de oameni paşnici şi muncitori sunt aruncaţi la grămadă fără nici o discriminare cu aceşti indivizi. Nu mă interesează ce zice Coranul, dacă îndeamnă musulmanii să omoare creştini sau nu, atâta timp cât un musulman respectă legile statului şi respectă drepturile omului atunci musulmanul ăla poate să stea la aceeaşi masă cu mine. Nu o să urăsc un om doar pentru că el citeşte o altă carte faţă de mine şi în nici un caz nu o să învinuiesc un om pentru cea ce face altul. Iar cei ce îşi deschid gurile pe internet fără să aibă şi creieraşul conectat ar trebui să se gândească că poate rănesc un vecin sau un prieten sau vreun coleg de facultate. Toată ura asta nejustificată care se toarnă aiurea pe internet loveşte pe cineva. Toate vorbele, toate insultele sunt nişte săgeţi otrăvite îndreptate către inima cuiva. Când o să creştem oare din fiinţele astea mici şi meschine ce se bucură de suferinţa altora în oameni?

De pe la munca

Niciodată nu am vrut să devin omul ăla plictisitor care vorbeşte numai despre muncă, gen i s-au rupt blugii colegii X sau colegul Y a zis despre cutărică că e incompetent etc. Dar azi trebuie să fac o excepţie. Din păcate serviciul meu aicea în Canada e de aşa natură încât îţi petreci mai mult timp cu colegii de la muncă decât cu familia. Când tot universul tău orbitează în jurul unui singur lucru cum reuşeşti să vezi peste acest pavilion, frumuseţile de afară?
În România mergeam cu fratele meu după marfă, discutam cu agenţi, cu fetele de la magazin, cu clienţi, ne întâlneam cu prieteni la cafele prin oraş în timp ce îi ziceam marelui boss că suntem la marfă. Era un job dinamic, plin de imprevizibil căci mereu se întâmpla câte ceva: ba se strică vreun frigider ba îţi venea vreun control prin vizită ba aveai vreun client turmentat. Ba vreo colegă răzbunătoare îţi turna o sticlă de apă în cap, retribuţie pentru un pahar nevinovat etc. Până şi inventarele erau fun mai ales când monotonia număratului era întreruptă de bomboane ce cădeau "accidental" în capul colegelor. Colege care nu aveau nici un respect pentru autoritatea "bossului" şi se răzbunau îndoit pentru fiecare "accident" provocat de mine.
În schimb aicea, în Canada, mereu aceeaşi 5 oameni timp de 9 ore jumate pe zi, acelaşi cadru, mereu aceleaşi conversaţii, plictiseală. Totuşi în această perioadă, plictiseala zilnică a fost mai scurtă deoarece vremea frumoasă din această toamnă a determinat clienţii noştri să fie mai activi. Mai ales că sezonul mai are puţin şi se termină deci toată lumea a tras tare. Şi astfel am ajuns la concluzia că mie chiar îmi place să muncesc, trece ziua mai repede. Desigur doar pentru că sunt în Canada nu înseamnă că m-am transformat peste noapte într-un "professional employee". Pe lângă faptul că am decorat biroul managerului cu "I love soccer!!!" şi "Number 1 soccer fan!" am mai modificat şi câteva transfere în paint cerând în loc de ţigle, samosas. Tot în ultima vreme superviser-ul meu a început să ia nişte cursuri aşa că m-am băgat şi eu partener de studiu. Contabilitatea de aici e un pic diferită de faţă de cea din România da merge după aceleaşi principi aşa că am fost capabil să o ajut cu temele. Acuma s-a apucat de un curs despre "business communication", deci face prezentări în power point aşa că am ajutat-o din nou. De ce vă spun asta? Pentru că ajutând superviser-ul cu temele ei mi sa deschis şi mie apetitul de a face ceva, de a mă provoca intelectual, de a pune bătrânul neuron la treabă. Am vorbit cu o cunoştinţă de aici care conduce un bridging program pentru Seneca college, din cercetările mele pe internet cică au un procentaj foarte bun (80%) de aţi găsi un job în industrie. Problema e că vine cu un "price tag" de 2500 CAD iar nu sunt sigur ce job o să obţin în domeniu. Până şi un simplu "clerk" care prelucrează actele pentru o firmă poate să zică că lucrează în finanţe. Dacă ar fi fost o şansă de 80% ca să obţin un job de 4k pe lună atunci aş fi sărit pe această oportunitate dar nu cred că ăsta e cazul. Iar programul în sine nu te învaţă nici un skill necesar pentru un job în domeniul financiar ci cum să obţii jobul respectiv, te învaţă aparent de networking şi te pune în contact cu oameni şi firme ce lucrează în domeniul respectiv, lucruri pe care eu consider că aş putea să le fac şi singurel. Cred că preţul programului e cam piperat şi nu mă refer numai în privinţa banilor, programul ar ţine 6 luni. 6 luni de 9 ore pe zi la muncă după care cursuri. Nu o să mai am nici o viaţă! Sunt împărţit între Da sau Nu, pierd oare o ocazie foarte bună? Ori arunc bani pe geam? Voi ce ziceţi? Ştiţi pe cineva care a urmat cursurile astea şi a avut succes cu ele? Se merită oare? Ah atâtea întrebări complicate pentru o Duminică atât de frumoasă!