Sunt sigur că aţi realizat, după numeroasele postări asupra subiectului, că eu am devenit un ciclist avid. Din păcate pentru mine calitatea slabă a bicicletei mele şi recenta accidentare au sunat încheierea prematură a sezonului din acest an sau cel puţin aşa credeam. Vedeţi voi bicicleta mea era de calitate proastă, nu era făcută pentru cineva cu o constituţie puternică ca a mea (asta ca să nu zic că sunt dolofan). După nici o săptămână de când am cumpărat bicicleta, pedalele erau deja distruse, plasticul cedând imediat sub apăsarea mea puternică. Noroc că prietenul Ray mi-a dat unele din metal cu mult mai rezistente şi astfel mi-am continuat traseul zilnic muncă - casă.
Long story short în cele două luni de abuz din partea mea, bicicleta a început să se prăbuşească sub povara jobului. Roata din spate era deja îndoită şi se învârtea ciudat, rulmenţii din roată scrâşneau dureros de fiecare dată când apăsam pe pedală iar frânele făceau contact cu roata jucăuşă punându-mă pe mine la muncă etc. Situaţia nu era deloc roz mai ales dacă mai bag la socoteală şi mica accidentare suferită acum două săptămâni unde săracul Bucefal mai mai că şi-a dat duhul. Cine e Bucefal vă întrebaţi? Este numele bicicletei mele obţinut printr-un sondaj de opinie pe facebook. Mai era şi numele calului lui Alexandru Machidon, cel mai mare general al istoriei antice. Eu personal înclinam spre Bestia Neagră dar democraţia şi a spus cuvântul.
Din păcate, Bucefal, s-a dovedit mârţoagă şi nu armăsar legendar aşa că nu a făcut faţă presiuni drumului meu zilnic. Eu eram deja pregătit să îi fac o înmormântare cu toate onorurile. Un fel de merci killing cum făceau cowboy-i de prin americi la caii cu piciorul rupt. Din fericire pentru Bucefal o conversaţie între mine şi băieţii de la muncă i-au salvat viaţa. Căci în loc să-l arunc pe Bucefal la gunoi ei m-au povăţuit să-l returnez la Canadian Tire că poate îmi dau un refund sau un exchange pe el. Zis şi făcut, această sâmbătă l-am călărit pentru ultima oară pe Bucefal până la Canadian Tire unde am început o discuţie cu şefa de raion. În care i-am explicat frumos cum dumnealor mi-au vândut o bicicletă necorespunzătoare greutăţi mele. Că şi eu am fost un idiot sau mai bine zis un zgârcit că am ales o bicicletă ieftină şi de proastă calitate nu le-am menţionat. Scopul fiind să îi fac pe ei să se simtă vinovaţi pentru că mi-au vândut ceva necorespunzător. Aşa că le am arătat revoltat cum juca roata din spate hora uniri de una singură, cum frâna se freca de roată ca o blondă de Irinel Columbeanu şi după ce am menţionat în treacăt de vreo 20 de ori cum eu numai vreau aceeaşi bicicletă înapoi. caci nu vroiam să mă întorc din nou peste 2 luni ca să mi o repare din nou.
Şefa de raion, probabil exasperată la maxim, mi-a zis să aştept niţeluş să vadă ce se poate face. După 5 minutele se întoarce madam cu o monstruozitate de bicicletă, cu roata de 29 de inch. Monstrul era la vânzare pentru 600 de dolari dar pentru că eu îmi arătasem deja partea de machidon zgârcit, şefa de raion a fost dispusă să o vândă la preţul de 300 CAD cum fusese la promoţie acum o lună. Bun, zic eu, da ce fac cu Bucefal? Păi vă dăm creditul pe bicicletă şi plătiţi doar diferenţa. Adică doar 150 de dolari? Întreb eu timid. Da! Zice madam. Ok! Zic eu cu patos şi uite aşa m-am ales cu Ragnarok.
Şi am încălecat pe o să şi v-am spus povestea aşa. Numai că povestea nu se încheie aicea, alimentat de succesul de la Canadian Ţâre m-am decis să mă i-au la harţă cu un alt gigant. De data asta din telecomunicaţii şi anume Bell. Acum 3 luni subsemnatul negocia aprins cu o tanti de la Bell ce suna foarte româneşte. Obiectivul meu era internet nelimitat cu viteză bună + telefonie şi cablu de bază la un preţ lunar micuţ. Mă tot păcălea atuncea madam că internetul lor e cel mai bun şi îmi povestea cu mândrie cum îi merg ei toate deviceurile prin casă şi garaj. Bun! Zic eu, da vezi madam că ăştia de la Rogers cică dau mai ieftin (minţeam şi eu să scot un deal). Păi ştiţi domnule că dacă vă luaţi asta şi cu asta şi băgaţi în bundle şi asta salvaţi 20 de dolari că le aveţi pe toate trei. În sfârşit după ce m-a plimbat prin o mie de oferte şi mi-a băgat-o şi pe aia că are o ofertă disponibilă doar în acest moment şi că dacă închid telefonul ciu ciu asemenea deal. Ne-am pus de acord la preţul de 129 CAD pe lună. Nu ştiu acuma dacă m-am ţepuit sau nu şi sincer nici nu vreau să ştiu (lăsaţi-mă să trăiesc în ignoranţa mea) chestia e că după vreo 3 luni de promo în care plăteam mai puţin de 100 CAD pac m-a loveşte o factură de 159 de CAD. Opaaaa! Ţipă revoltat portofelul! Păi după ce negociez cu mătăluţă 5 ore, după ce ţi arăt ce machidon zgârcit sunt şi tu creezi că poţi să mă taxezi cu 30 de dolari în plus faţă de ce stabilisem? Ticăloşie şi nu altceva. Aşa că pun mâna pe telefon şi sun că vreau să mi reziliez contractul. De ce? Mă întreabă o domniţă de la telefonie. Păi ştiţi madam, nici nu mi am pus telefonul acu două luni de zile şi deja mi-aţi dat numărul la toate firmele ce vor să mi vândă câte ceva de numai am linişte în casă. Başca negociasem cu voi 129 pe lună şi voi mă taxaţi 159. Vreau să cancelez madam. Putem să facem ceva ca să vă ţinem la noi? Mă întreabă timid domniţa. Da! Daţi-mi bani înapoi şi taxaţi-mă la preţul stabilit înainte. Ţip eu supărat. Please hold! Zice domniţa şi uite aşa am aşteptat vreo 10 minuţele cu Laurie aruncându-mi priviri încărcate. Căci Laurie auzind doar juma de conversaţie se gândea că a înnebunit lupul şi o lasă fără telefon. De unde să ştie ea că eu îmi foloseam skill-urile dobândite pierzând la poker pentru o cacealma de proporţii? I want to have a land line! Mă roagă duios Laurie. They lied to us! I am canceling it! Ţip eu în receptor pentru ca madam de la Bell să audă. What is it sir? Întreabă timid madam. Nimic! Zic pe un ton răutăcios. Într-un final domniţa îmi promite tariful asupra căruia convenisem iniţial. Bun! Zic eu domniţei de la Bell. Da să fie pentru ultima oară când trebuie să sun la dumneavoastră!
Dacă e o lecţie pe care imigrantul trebuie să o înveţe rapid în Canada e arta de a negocia. Aici oamenii sunt diferiţi, nu vor bătăi de cap, preferă să ţi dea jumate din magazin doar ca să nu le strici ziua. Şi e de înţeles şi eu păţesc la fel la muncă. Un client a primit peste 700 de dolari în materiale de la compania noastră pentru o greşeală măruntă pentru ca un manager sau un superviser nu a vrut bătaie de cap. În acelaşi fel lenea canadienilor este exploatată de către companiile lor. Din câte am înţeles cei de la Bell sunt ticăloşi mari, umflă nota de plată fără nici o bază reală. Dacă te prinzi bine, dacă nu te prinzi iara bine. Şi cum zicea tatăl meu mereu: Copilul până nu plânge, taţă nu suge!
No comments:
Post a Comment