A trecut deja ceva timp de când cei de la Help Unlimited m-au trimis la Roofmart pentru primul meu interviu serios din Canada. După cum v-am povestit deja am primit jobul şi din cauza unei problem de comunicare am început munca şi mai devreme cu o săptămână decât v-am menţionat anterior. Deci pot să zic că am deja ceva experienţă la locul de muncă.
Vreau să zic că mă consider norocos că am găsit acest job aşa de rapid, la nici 3 luni de când am aterizat în Canada. Mai ales de când am intrat în contact cu atâţia imigranţi care nu au fost atât de norocoşi ca mine. Uni dintre ei aşteptând şi 6-7 luni până la un prim job decent. Foarte mulţi începând ca şi mine cu un survival job care presupune o muncă grea şi desigur prost plătită după standardele canadiene. Nu că acum aş câştiga mult mai bine decât muncind pentru Anton dar măcar e un office job. Deci mă pot îmbrăca la cămaşă şi să încerc să arăt profesional. Cea ce e infinit mai bine decât să curăţ toalete industriale, o muncă pe care o imigrantă din Bulgăria a trebuit să o facă pentru 50 de dolari pe zi (acum doamna respectivă munceşte ca şi inginer).
Deşi cei de la Help Unlimited mi-au zis că voi începe munca pe 23 octombrie, din cauza unei probleme de comunicare cu cei de la Roofmart am primit un telefon pe 16 octombrie. Când am fost invitat cordial să mă prezint la noul loc de muncă. Aicea a trebuit să parcurg cu Rick (safety guy) mai multe protocoale de securitate despre cum se manevrează o stivuitoare, despre echipamentul de protecţie ce trebuie purtat în depozit. Ce constă în cizme cu botul de metal (pe care le-am achiziţionat de la Walmart cu 69 CAD) şi o cască de plastic care ţi se pune la dispoziţie de către firmă. În mod normal Roofmart îşi rambursează angajaţi cu 50% din valoarea cizmelor dar cum eu sunt angajat Help Unlimited pentru încă 17 săptămâni nu pot să beneficiez. Tot cursul de siguranţă a durat vreo 3 ore după care am dat un test pe care l-am luat cu punctaj maxim. Vreau să menţionez că oricine ar fi luat punctajul maxim la test deoarece se putea observa cu uşurinţă marcaje la răspunsurile corecte. Dar şi fără ajutor tot cred că aş fi luat nota maximă. După ce am terminat cu testul am pornit spre casă fericit mai ales că am fost plătit să stau şi să ascult toate acele măsuri de securitate şi să mă plimb prin incinta Roofmart în căutarea ieşirilor de siguranţă şi a stingătoarelor de flăcări.
A doua zi m-am trezit la ora 5 dimineaţa, mi-am făcut o cafeluţă mi-am pregătit nişte waffles cu sirop de arţar, m-am dichisit şi am plecat la noul loc de muncă. Aici am aflat că pentru următoarele 3 – 4 luni o să frec menta deoarece nimeni nu pune ţigle pe acoperişuri când e zăpadă şi ploaie aşa că cei de la Roofmart o să folosească aceste 3-4 luni să mă pregătească pentru noua mea poziţie de clerk/shipper. Deci o să stau la birou o să mă uit pe pereţi sau o să mi scriu pe blog sau o să citesc o carte, două şi o să fiu plătit ca şi cum aş munci non stop. Trăiască Canada!
Acum deoarece încă vremea este frumoasă mai avem din când în când câte un client, aşa că eu sau Shivani (colega mea de birou) îi luăm comanda, o prelucrăm în sistem şi încasăm când e cazul. Mai răspund la câteva telefoane mai scriu câte un e-mail şi că de obicei frec menta. Între timp uitându-mă pe pereţi am făcut deja două săptămâni la noul loc de muncă şi azi în poştă am găsit şi primul cec de la Help Unlimited. Deşi cei de la agenţie au zis că o să mi vireze bani direct în cont, datorită unei greşeli au uitat să mi facă plata aşa că mi-au trimis un cec.
Deci dragi cititori acum sunt în sfârşit un membru productiv al societăţi Canadiene, care îşi încasează cecurile, îşi plăteşte taxele şi desigur freacă menta la birou.
Vreau să zic că mă consider norocos că am găsit acest job aşa de rapid, la nici 3 luni de când am aterizat în Canada. Mai ales de când am intrat în contact cu atâţia imigranţi care nu au fost atât de norocoşi ca mine. Uni dintre ei aşteptând şi 6-7 luni până la un prim job decent. Foarte mulţi începând ca şi mine cu un survival job care presupune o muncă grea şi desigur prost plătită după standardele canadiene. Nu că acum aş câştiga mult mai bine decât muncind pentru Anton dar măcar e un office job. Deci mă pot îmbrăca la cămaşă şi să încerc să arăt profesional. Cea ce e infinit mai bine decât să curăţ toalete industriale, o muncă pe care o imigrantă din Bulgăria a trebuit să o facă pentru 50 de dolari pe zi (acum doamna respectivă munceşte ca şi inginer).
Deşi cei de la Help Unlimited mi-au zis că voi începe munca pe 23 octombrie, din cauza unei probleme de comunicare cu cei de la Roofmart am primit un telefon pe 16 octombrie. Când am fost invitat cordial să mă prezint la noul loc de muncă. Aicea a trebuit să parcurg cu Rick (safety guy) mai multe protocoale de securitate despre cum se manevrează o stivuitoare, despre echipamentul de protecţie ce trebuie purtat în depozit. Ce constă în cizme cu botul de metal (pe care le-am achiziţionat de la Walmart cu 69 CAD) şi o cască de plastic care ţi se pune la dispoziţie de către firmă. În mod normal Roofmart îşi rambursează angajaţi cu 50% din valoarea cizmelor dar cum eu sunt angajat Help Unlimited pentru încă 17 săptămâni nu pot să beneficiez. Tot cursul de siguranţă a durat vreo 3 ore după care am dat un test pe care l-am luat cu punctaj maxim. Vreau să menţionez că oricine ar fi luat punctajul maxim la test deoarece se putea observa cu uşurinţă marcaje la răspunsurile corecte. Dar şi fără ajutor tot cred că aş fi luat nota maximă. După ce am terminat cu testul am pornit spre casă fericit mai ales că am fost plătit să stau şi să ascult toate acele măsuri de securitate şi să mă plimb prin incinta Roofmart în căutarea ieşirilor de siguranţă şi a stingătoarelor de flăcări.
A doua zi m-am trezit la ora 5 dimineaţa, mi-am făcut o cafeluţă mi-am pregătit nişte waffles cu sirop de arţar, m-am dichisit şi am plecat la noul loc de muncă. Aici am aflat că pentru următoarele 3 – 4 luni o să frec menta deoarece nimeni nu pune ţigle pe acoperişuri când e zăpadă şi ploaie aşa că cei de la Roofmart o să folosească aceste 3-4 luni să mă pregătească pentru noua mea poziţie de clerk/shipper. Deci o să stau la birou o să mă uit pe pereţi sau o să mi scriu pe blog sau o să citesc o carte, două şi o să fiu plătit ca şi cum aş munci non stop. Trăiască Canada!
Acum deoarece încă vremea este frumoasă mai avem din când în când câte un client, aşa că eu sau Shivani (colega mea de birou) îi luăm comanda, o prelucrăm în sistem şi încasăm când e cazul. Mai răspund la câteva telefoane mai scriu câte un e-mail şi că de obicei frec menta. Între timp uitându-mă pe pereţi am făcut deja două săptămâni la noul loc de muncă şi azi în poştă am găsit şi primul cec de la Help Unlimited. Deşi cei de la agenţie au zis că o să mi vireze bani direct în cont, datorită unei greşeli au uitat să mi facă plata aşa că mi-au trimis un cec.
Deci dragi cititori acum sunt în sfârşit un membru productiv al societăţi Canadiene, care îşi încasează cecurile, îşi plăteşte taxele şi desigur freacă menta la birou.
No comments:
Post a Comment