Saturday 21 December 2013

Despre cum poporul ce a inventat kung fu-ul influenţează economia Canadiană

După 5 luni în Canada am ajuns la concluzia că în Toronto oameni nu se împart în săraci şi bogaţi. Ci în oameni care se duc la chinezi şi oameni care nu se duc la chinezi. Cu jumătate din populaţia oraşului fiind imigranţi şi marea majoritate fiind chinezi foarte multe afaceri mici din Scarborough sunt deţinute de asiatici. Şi cu riscul de a părea un pic rasist trebuie să spun că toate aceste firme chineze împart aceleaşi caracteristici indiferent că vorbim de un super market, de o frizerie sau de un depozit de materiale chinez. Cea mai importantă fiind preţul.
Dacă veţi avea şansa să vorbiţi cu un mic întreprinzător în Toronto probabil vă va spune despre cum chinezi strică piaţa cu preţurile lor mici. Lucru foarte adevărat, frizeria chineză este de 3 ori mai ieftină decât competiţia. Iar clienţi mei nu se sfiesc să mi spună cum depozitele chinezeşti au preţuri mai mici decât noi, distribuitori. Iar Lone Tai Supermarket mă atras cu preţurile mici la fructe legume cât şi la carne.
Dacă aş face un produs cu 10 lei se va găsi un chinez să-l facă doar cu 3.
Deşi preţurile mici atrag foarte mulţi clienţi şi sperie competiţia, afacerile chinezeşti nu au curăţat încă piaţa canadiană. Motivul? Mizeria! Chiar dacă sunt atât de eficienţi în aşi ţine costurile şi preţurile la minimum, chinezi au foarte mult de muncă la “aspectul” afaceri. Deşi tunsul la frizeria chinezească mă costat de 3 ori mai puţin şi frizerul părea că ştie ce face, sincer nu ştiu dacă vreau să mă întorc. Aspectul neîngrijit al salonului mă face să mă gândesc dacă îşi tratează uneltele la fel, aceleaşi unelte care trec şi prin părul meu. Iar supermarketul chinezesc deşi avea un preţ incredibil la carne modul în care carnea era ambalată mă făcut să merg mai departe. Într-un fel mă gândesc că în România am văzut destule practici necorespunzătoare ca să ajung la concluzia că şi cel mai frumos ambalat peste sau cotlet poate a fost prelucrat de nişte mâini fără mănuşi. Poate produsele din supermarketul chinezesc au fost mai puţin contaminate decât cele ambalate frumuşel şi las un lucru trivial ca aspectul să îmi influenţeze judecată. Dar câteodată aparenţele nu înşeală şi dacă o mână de vopsea e prea scumpă pentru chinezi trebuie să te întrebi dacă şi alte lucruri importante au fost tratate superficial pentru un dolar economisit.
De când am un job în Canada am ajuns să văd bani total diferit. Acum un produs are o valoare total diferită. Numai este doar 10 lei sau 10 dolari ci este timpul petrecut la muncă pentru al obţine. Şi cu un salariu micuţ ca al meu, totul este foarte scump. Privind din această perspectivă produsele şi serviciile chinezeşti sau thrift stores au devenit foarte atrăgătoare în ciuda aspectului mizerabil. Dar dacă trebuie să calci prin nămol măcar fă-o cu grijă. Momentan încă adun informaţii despre unde să găsesc produsele şi serviciile de care am nevoie la un raport preţ/calitate satisfăcător.

3 comments:

skiorul said...

De cand am aterizat aici, nu am gasit un frizer priceput.
as vrea sa gasesc un chinez sau poate fi si din patagonia ,numai sa stie sa tunda.
as trece peste aspectul mizerabil, as plati un pret mai mare , doar sa ma tunda asa cum ii spun ,nu asa cum vrea el.

Tony said...

Chinezul care ma tuns nu mi-a zis nici 2 cuvinte ci a inceput sa ma tunda. Ma tuns doar cu masina si dupa nici 10 minute eram gata. Singurele cuvinte au fost "Thank You" ca i-am lasat 2 dolari baccis.

skiorul said...

Pentru asa tunsoare ,nu e nevoie de chinez, ia-ti o masinarie de tuns.
Aici aproape toti cunoscutii nostri canadieni ,(chiar si eu ) au asa ceva si se tund acasa.
Daca vrei o tunsoare mai dichisita, mergi si cauti un frizer ,dar pana acum eu n-am gasit unul ok.inca mai pastrez parul mai lung dar daca nu aflu unul care sa tunda bine, ma rad cu masina.