Cu o privire lungă, plină de regret, la patul cald şi la fata din el, am ieşit pe uşă. Noaptea încă ţinea cerul sub mantia ei neagră şi frigul mă apăsa greu, încordându-mi spatele şi smulgând încă o înjurătură printre dinţi la adresa ierni canadiene. Zăpada cădea în fulgi mici îngheţaţi ce îşi croiau drum prin straturile de haine aducând frigul pe pielea deja de găină.
“De Ce?!” Era întrebarea ce persista în mintea mea laolaltă cu frigul. “De ce trebuie să mă duc şi în ajunul crăciunului la muncă?” Un murmur îmi ieşea din gât ce semăna teribil cu o altă înjurătură la adresa frigului. Şi nici măcar frumuseţea zăpezi ce acoperea totul în alb sau dansul fulgilor de nea nu aveau vreun efect asupra stări de spirit.
Tărăindu-mi picioarele cu frică prin zăpada fină. Mintea acum concertându-se la pericolul ascuns sub pudră albă. Am ajuns într-un final în staţia de autobuz cu ochii mijiţi în căutarea luminilor albastre ce i-ar vesti venirea. Speranţa topindu-se încet în lipsa lor.
Între timp un canadian parcă ieşit din Duck Dinasty, cu o barbă stufoasă de culoarea focului. Venea încet spre staţie cu un zâmbet mare pe buze şi o ţigară în mână. Părea să aibă vreo 50 de ani şi imunitate la frig. Mâna, fără mănuşă, ducea leneşă ţigara la gură în timp ce fumul expirat îi ascundea faţa în ceaţă. Fără mănuşi sau fes şi zâmbind. Destul ca să-l urăsc instantaneu. Mi-am îndreptat spatele, simţind mănuşile şi masca ninja arzând sub privirea amuzată a omului.
Minutele curgeau greu, zăpada începând să se depoziteze în barbă roşcată a omului fără nici un efect asupra zâmbetului. Cu spatele încă drept, luptându-se cu frigul, scurtam zarea în speranţa luminilor albastre. Forţându-mi corpul să nu-mi tremure am zărit într-un final autobuzul. Şi cum îl priveam veninând încetişor, canadianul deja uitat, am observat că era pe banda greşită. Deja un gând cutremurător încolţea în mintea mea. “Bus not în service”. Am privit neputincios şi îngheţat cum autobuzul a trecut pe lângă noi. Toate blestemele cunoscute ameninţând să iasă la suprafaţă. Într-un final nu am reuşit decât să zic un îngheţat “Bad Luck! Aye?”. Canadianul îmi zâmbeşte, mâna scoţând din buzunar o altă ţigară pe care şi o aprinde încetişor de parcă vom mai avea ceva de aşteptat. Îmi venea să-l trag de barbă şi nu altceva. Cu calmul lui de gheaţă şi aparent imunitatea la frig.
Din timp în timp îmi aduceam aminte să mi îndrept spatele încovoiat de frig. Ochii aruncând priviri de foc la zăpadă ce încă curgea din cer încetişor. Până şi zâmbetul canadianului părea parcă un pic mai şters, mai îngheţat. Iar o mână acum se ascundea într-un buzunar. Noi lumini albastre în zare se apropiau încetişor. Masca ninja ascunzându-mi rânjetul de fericire. Încă puţin şi voi fi în autobuz la căldurică, la adăpost de intemperiile ierni canadiene. Rânjet ce să topit rapid când mesajul “Bus not în service” trona din nou deasupra autobuzului. Până şi zâmbetul canadianului sa topit şi un “Come on!” frustrat i-a ieşit din barbă acum albă.
Instant bună dispoziţie mi-a revenit şi cu un zâmbet ascuns de mască ninja şi cu cea mai caldă voce i-am zis omului "There's another one comming!" Şi aşa şi era, alte lumini albastre veneau agale care de data asta s-au oprit în dreptul nostru. Şi după ce am făcut un schimb de priviri cu canadianul, pline de sentimentul de camaraderie care acum mă umpleau faţă de barbă roşie, ne-am urcat în autobuz. Unde am fost întâmpinaţi de către şofer cu un simplu "Merry Christmas!".
“De Ce?!” Era întrebarea ce persista în mintea mea laolaltă cu frigul. “De ce trebuie să mă duc şi în ajunul crăciunului la muncă?” Un murmur îmi ieşea din gât ce semăna teribil cu o altă înjurătură la adresa frigului. Şi nici măcar frumuseţea zăpezi ce acoperea totul în alb sau dansul fulgilor de nea nu aveau vreun efect asupra stări de spirit.
Tărăindu-mi picioarele cu frică prin zăpada fină. Mintea acum concertându-se la pericolul ascuns sub pudră albă. Am ajuns într-un final în staţia de autobuz cu ochii mijiţi în căutarea luminilor albastre ce i-ar vesti venirea. Speranţa topindu-se încet în lipsa lor.
Între timp un canadian parcă ieşit din Duck Dinasty, cu o barbă stufoasă de culoarea focului. Venea încet spre staţie cu un zâmbet mare pe buze şi o ţigară în mână. Părea să aibă vreo 50 de ani şi imunitate la frig. Mâna, fără mănuşă, ducea leneşă ţigara la gură în timp ce fumul expirat îi ascundea faţa în ceaţă. Fără mănuşi sau fes şi zâmbind. Destul ca să-l urăsc instantaneu. Mi-am îndreptat spatele, simţind mănuşile şi masca ninja arzând sub privirea amuzată a omului.
Minutele curgeau greu, zăpada începând să se depoziteze în barbă roşcată a omului fără nici un efect asupra zâmbetului. Cu spatele încă drept, luptându-se cu frigul, scurtam zarea în speranţa luminilor albastre. Forţându-mi corpul să nu-mi tremure am zărit într-un final autobuzul. Şi cum îl priveam veninând încetişor, canadianul deja uitat, am observat că era pe banda greşită. Deja un gând cutremurător încolţea în mintea mea. “Bus not în service”. Am privit neputincios şi îngheţat cum autobuzul a trecut pe lângă noi. Toate blestemele cunoscute ameninţând să iasă la suprafaţă. Într-un final nu am reuşit decât să zic un îngheţat “Bad Luck! Aye?”. Canadianul îmi zâmbeşte, mâna scoţând din buzunar o altă ţigară pe care şi o aprinde încetişor de parcă vom mai avea ceva de aşteptat. Îmi venea să-l trag de barbă şi nu altceva. Cu calmul lui de gheaţă şi aparent imunitatea la frig.
Din timp în timp îmi aduceam aminte să mi îndrept spatele încovoiat de frig. Ochii aruncând priviri de foc la zăpadă ce încă curgea din cer încetişor. Până şi zâmbetul canadianului părea parcă un pic mai şters, mai îngheţat. Iar o mână acum se ascundea într-un buzunar. Noi lumini albastre în zare se apropiau încetişor. Masca ninja ascunzându-mi rânjetul de fericire. Încă puţin şi voi fi în autobuz la căldurică, la adăpost de intemperiile ierni canadiene. Rânjet ce să topit rapid când mesajul “Bus not în service” trona din nou deasupra autobuzului. Până şi zâmbetul canadianului sa topit şi un “Come on!” frustrat i-a ieşit din barbă acum albă.
Instant bună dispoziţie mi-a revenit şi cu un zâmbet ascuns de mască ninja şi cu cea mai caldă voce i-am zis omului "There's another one comming!" Şi aşa şi era, alte lumini albastre veneau agale care de data asta s-au oprit în dreptul nostru. Şi după ce am făcut un schimb de priviri cu canadianul, pline de sentimentul de camaraderie care acum mă umpleau faţă de barbă roşie, ne-am urcat în autobuz. Unde am fost întâmpinaţi de către şofer cu un simplu "Merry Christmas!".
No comments:
Post a Comment