Ştiu! Am întârziat mult cu partea a 3 a din vizita mea în România, dar nu poţi grăbii perfecţiunea cum zic americanii. Şi aşa aş vrea să vă zic şi eu dar din păcate eu sunt prea leneş ca să fiu perfecţionist aşa că motivele mele au fost de altă natură. Am avut o săptămână mai aglomerată la muncă şi colac peste pupăză, filiala la care muncesc eu a fost vizitată în weekend de nişte musafiri nepoftiţi. De ăia care pleacă cu buzunarele pline, în cazul nostru cu camionul plin. Chiar citisem pe blog-ul cuiva că a avut ghinionul de a se afla într-o bancă în momentul unor retrageri neprevăzute şi skiorul ne povestea de împuşcăturile de la Moncton iar acum suntem şi noi loviţi. Din fericire pentru mine, nu a trebuit să trec prin momente terifiante căci noi am fost vizitaţi în weekend, noaptea, când eu probabil dormeam cu băşini la fund. Da totuşi! WTF is happening in Canada? Când citeam documentaţia despre Canada, înainte să vin în Toronto, era cică foarte safe, doar Disneyland avea parcă rata criminalităţii mai mică decât Toronto. În fine pe lângă faptul că a trebuit să fac inventare pe la muncă m-am apucat şi de un joc nou, un mmorpg (RoM) şi de fiecare dată când mă apuc de ceva nou mă dedic 100% până mă plictisesc. Aşa că la muncă am muncit şi acasă m-am jucat deci nu am mai avut timp şi de blog. Dar să revin la vizita din România...
Ultima oară vă povesteam cum obosiţi după o zi plină de plimbări, dansuri pe străzi şi ceremonii ne am întors acasă pentru un duş rapid, o schimbare de ţinută şi repejor fuguţa la restaurant. Recepţia a avut loc la hotelul Del Mar din Mamaia, restaurantul de o eleganţă desăvârşită, foarte frumos decorat pentru nuntă cu bar de fructe, un pepene sculptat şi o fântână de ciocolată, totul arăta incredibil de delicios. Mi-a plăcut şi faptul că era foarte bine aerisit deşi la kilogramele mele 2 ture de restaurant şi eram deja transpirat gen Kevin James care zicea că el transpiră după ce curăţa o portocală.
La intrarea în restaurant, frăţiorul meu şi noua doamnă Arnautu, ne aşteptau cu un pahar de şampanie să ciocnim pentru norocul lor. Norocul lor da şi al meu, că mi am tras o nouă surioară de gaşcă şi dacă dă doamne doamne să câştige ceva la Loto sigur îmi fac şi mie parte măcar de o vilă acolo. După ce i-am felicitat, Laurie şi cu mine ne-am aşezat la masă şi relax, cele patru bătături de la picioarele mele fiind extrem de mulţumite de acest fapt. Mi-am comandat o cafea pentru mine (dormeam în front) şi un gin pentru Laurie şi am tras un ochii la lumea deja aşezată, am tras câteva saluturi din alea de la distanţă în gen mafiot la oamenii pe care i-am recunoscut şi m-am bucurat de faptul că numai trebuia să fac nimic. Lucru ce n-a durat foarte mult, căci nici nu s-au aşezat bine invitaţii pe la mese şi deja formaţia a dat chemarea la dans. Prima oară pentru ginerică şi mireasă desigur, ei având dansul de deschidere. Au ales un vals pentru care au luat chiar şi lecţii înainte şi în ciuda emoţiilor au “încins” ringul de dans încât ieşeau scântei. Mă rog artificiile amplasate pe ring au fost responsabile pentru scântei da asta nu înseamnă că porumbeii nu au dansat extrem de bine în ciuda rochiei voluminoase, a oboseli de pe zi şi emoţiilor aferente.
După ce s-a terminat dansul miriilor, formaţia a dat-o pe macedoneşti căci vorba aia avem sânge de machidon. Şi dai şi joacă şi dai şi saltă picioarele în aer, de ţipau bătăturile după un scaun ca peştele pe uscat după apă. Cum s-a făcut că tocmai eu şi socru mare, care trebuia să ne destrăbălăm cel mai tare, eram şi cei mai accidentaţi nu ştiu. Socrul mare reuşind marea performanţă să facă o întindere urâtă exact în ziua nunţii. Dar în ciuda oboselii, bătăturilor şi întinderilor suferite ne am făcut datoria onorabil. Şi oricum neamul nostru, fără nici o exagerare, e plin de oameni frumoşi aşa că a avut cine să ducă stindardul pe ringul de dans. Verişoarele mele, una îmbrăcată într-o rochie roşie pasională de ziceai că e dansatoare de flamenco şi cealaltă îmbrăcată într-o superbă rochie metalizată au dat dovadă de graţie şi frumuseţe. Verişorul din păcate nu şi a tocit prea mult pantofi pe ringul de dans fiind mult prea preocupat cu starea de bine a domnişoarei de onoare, motivele sale fiind total ne platonice. Surioara mea cu ochii albaştri a avut nevoie de ore bune de convingere că să onoreze ringul de dans cu prezenţa ei încântătoare dar cum sunt încăpăţânat din fire am reuşit într-un final. Papu şi cu maia nu au avut nevoie să vină pe ringul de dans ca să şi facă cunoscută prezenţa ei fiind centrul unui întreg univers. Lali Tase conducea horele cu o mână experimentată sau poate mai bine zis cu un picior experimentat. Mătuşile mele au luminat nunta cu prezenţa lor încântătoare, gaşca de la magazin şi a asumat responsabilitatea de a fi sufletul petrecerii iar prietenii, oameni de spirit, ne-au înfrumuseţat momentele de pauză cu vorbe de duh şi aşa mai departe. Aş mai dori să menţionez că naşul a dansat steagul (un fel de cruce cu 3 mere înfipte în extremităţi) cu multă ardoare iar naşa a luminat audienţa cu zâmbetul ei. Alex şi Alina sunt foarte norocoşi să îi aibă ca naşi. Soacra mică ne-a arătat de unde îşi moşteneşte Alina graţia şi frumuseţea iar surorile ei au făcut un adevărat efort că nunta să iasă extraordinară lucru pentru care le mulţumesc. Sunt atât de mulţi oameni care au înfrumuseţat această nuntă prin prezenţa lor dar din păcate ca să îi menţionez pe toţi ar dura prea mult şi nu vreau să plictisesc pe nimeni. Tot ce pot face e să le mulţumesc pentru prezenţă şi să-mi cer iertare că nu pot să îi menţionez individual.
Mâncarea a fost Ok, Alex şi Alina au ales un meniu tradiţional ce mie mi-a convenit maxim că şi aşa duceam dorul mâncărilor noastre de atâta timp. Formaţia a fost bună deşi am simţit că toată noaptea a fost dominată de hore macedoneşti iar eu unul prefer şi alte genuri care oferă un pic de libertate de exprimare dar aşa e la nuntă. Ce mă bucură e, că deşi eu eram plictisit de horele noastre, pentru Laurie a fost ceva nou şi în stilul ei caracteristic s-a băgat în mijlocul petrecerii fără nici un stres. Recunosc că m-am umflat puţin în pene când lumea o lăuda cât de bine dansează şi mă bucur că s-a distrat mai ales că vizita în România a fost cam stresantă pentru amândoi. În două săptămâni am alergat de nebuni să ne cumpărăm vestimentaţia, toată lumea a fost ocupată cu pregătirile de nuntă şi toată încărcătura emoţională ne-a împovărat un pic. Când vine vorba de familie e mereu complicat iar mândra a trebuit să facă cunoştinţă cu un întreg clan de machidoni în două săptămâni. Dar totul e bine când se termină cu bine şi am fost fericit să o văd dansând cot la cot cu rudele mele. La un moment dat o domnişoară bine dotată şi vocal şi fizic a început să cânte nişte bluesuri aşa că am avut plăcerea să-mi plimb mândra pe ringul de dans.
În programul seri a fost planificat şi dansul găini iar mai nou şi dansul cu mielul, cum se face că eu am fost delegat să dansez cu mielul în cârcă nu ştiu. Ce ştiam e că nu săream în sus de bucurie să am un miel viu în cârcă şi să ţopăi de nebun cu el. Poate dacă aveam câteva sticle la bord mai mergea dar fiind dureros de treaz toată nunta şi cu picioarele protestând la fiecare mişcare am fost în culmea fericirii când Robert verişorul Alinei şi-a luat asupra sa povara mea. Câteva domnişoare frumoase s-au deghizat în ţigănci şi împreună cu o găină jumulită care ţinea tacticos o ţigare în cioc i s-au alăturat lui Robi şi mielului într-un dans nebunesc printre invitaţi. Fiind cu toţi răsplătiţi generos de către spectatori cu bani şi aplauze iar în cazul mielului cu mângâieri duioase. Naşii la final fiind noi posesori ai unui miel speriat iar Robi posesorul unei cămăşi ce mirosea stringent a oaie. S-a furat şi mireasa desigur iar ginerică machidon adevărat s-a târguit o oră întreagă poate poate obţine un preţ mai bun. Au avut şi un tort mare cât casa pe care Laurie l-a lăudat că fiind foarte bun mai ales că de obicei nu au un gust prea strălucit. Iar petrecerea a ţinut până în zori şi probabil că s-ar fi prelungit şi mai mult dacă formaţia ar fi cântat în continuare. Dar toate au un sfârşit inclusiv nunta frăţiorului meu. Invitaţii au pornit spre casele lor pentru o odihnă bine meritată după atâta zbenguit, lucru pe care aş fi vrut să-l fac şi eu cu Laurie doar că am fost însărcinat să duc mielul la magazin şi să-l las în curte deoarece naşii nu se duceau la ţară şi nu puteau să care mielul cu ei. Asta dovadă că e mai bine să te îmbeţi decât să fi treaz şi capabil să conduci. Deci pe la 7 dimineaţa mergeam împreună cu Laurie, sora mea Elena şi mielul în drum spre magazin. Eu şi cu Elena în faţă şi Laurie în spate cu mielul, totul bine şi frumos până ajungem la magazin când constat că nu am cheie de la poartă. Şi cum sunt prea milos ca să arunc mielul peste gard mai ales că avem un lup ciobănesc care l-ar fi făcut pe miel patee şi nu altceva ne-am decis să ducem mielul la apartament să-l lăsăm să doarmă pe balcon până când ne om trezi că să-l ducem la magazin. Zis şi făcut, am luat mielul înapoi în maşină şi dai drumul spre casă. În faţa scării constat că nu am cheie de la interfon. Şi uite aşa se face că stăteam cu Laurie după mine şi cu un miel în braţe la uşa scări înjurând de mama focului. Dau şi sun pe socru mare poate vine şi ne descurcă, dar socrul mare împreună cu ginerică aveau detalii de aranjat după nuntă aşa că nimeni nu avea timp de mine şi de miel. Într-un final, frustrat la maxim pe uşa ce stătea între mine şi patul mult visat, îmi bag muşchiuleţii în acţiune şi cu puţin noroc forţez uşa scări. Odată ajunşi în apartament mă decid să dau mielului lapte de băut că mă gândeam eu că poate îi este sete şi lui după atâta dans, îi fac un culcuş pe balcon şi mă arunc şi eu în pat. Când să adorm şi eu cu Laurie auzim: Baaaaaaaaaaaa!!!
După ce s-a văzut mielul singurel fără oamenii ăia înfricoşători în jurul lui s-a apucat să ţipe după măsa. Baaaaaaaaaaaaa!!! Face mielul pe balcon de trezeşte tot blocul. Taci mielule că te fac friptură!!! Ţip eu la miel din sufragerie. Tace mielul ce tace şi din nou: Baaaaaaaaaaaaa!!! Şi eu: Taciiiiiiiii că te fac ciulama!!!
Într-un final de la atâta oboseală am adormit în ciuda mielului şi ţin pe această cale să îmi cer scuze vecinilor şi pentru uşa scării şi pentru ţipetele mielului. Când m-am trezit am luat mielul şi în ciuda dorinţei mele de al face friptură l-am dus la magazin unde s-a ţinut şi ciorba de potroace. Deci ne am strâns din nou toată familia şi cu cearcăne adânci sub ochii am făcut schimb de impresii. În aceeaşi zi a trebuit să ne facem şi bagajele, avionul nostru fiind a doua zi la 6 dimineaţa. Totul a fost un val vârtej nici nu am avut şansa să ne luăm la revedere de la familie şi prieteni pentru că marea majoritate nici nu se treziseră bine după nuntă iar Alex avea un after party pregătit pe plajă.
Despărţirea de ai mei a fost dureroasă, am simţit un mare gol în stomac când mi-am luat la revedere de la ei şi încă nu mi venea să cred că două săptămâni au trecut deja. Dar aşa e viaţa azi eşti într-un loc mâine în altul. După un zbor lung cu escală în Istanbul am ajuns în sfârşit în Toronto unde eram aşteptaţi de părinţii lui Laurie, ajunsesem acasă. După ce am trecut pragul apartamentului am tras o cină şi un duş rapid şi ne am prezentat omagiile patului. După un somn bine meritat de 11 ore a început ceasul să sune şi subsemnatul se trezea cu chin să se ducă la muncă.
M-a mâncat în cur să le zic colegilor din filială despre dansul cu mielul şi că am dus mielul acasă şi am şi ajuns ţinta tuturor glumelor pentru vreo 3 săptămâni. Să zicem doar că: Baaaaaaaaaa!!! A fost înlocuit cu: Steeeefaaaaan!!!
Şi uite aşa am încălecat pe o sa şi v-am povestit aventura mea din România. O să pun şi poze de la nuntă în curând când o să le primesc de la al meu frăţior. Până atunci have a nice weekend!
Ultima oară vă povesteam cum obosiţi după o zi plină de plimbări, dansuri pe străzi şi ceremonii ne am întors acasă pentru un duş rapid, o schimbare de ţinută şi repejor fuguţa la restaurant. Recepţia a avut loc la hotelul Del Mar din Mamaia, restaurantul de o eleganţă desăvârşită, foarte frumos decorat pentru nuntă cu bar de fructe, un pepene sculptat şi o fântână de ciocolată, totul arăta incredibil de delicios. Mi-a plăcut şi faptul că era foarte bine aerisit deşi la kilogramele mele 2 ture de restaurant şi eram deja transpirat gen Kevin James care zicea că el transpiră după ce curăţa o portocală.
La intrarea în restaurant, frăţiorul meu şi noua doamnă Arnautu, ne aşteptau cu un pahar de şampanie să ciocnim pentru norocul lor. Norocul lor da şi al meu, că mi am tras o nouă surioară de gaşcă şi dacă dă doamne doamne să câştige ceva la Loto sigur îmi fac şi mie parte măcar de o vilă acolo. După ce i-am felicitat, Laurie şi cu mine ne-am aşezat la masă şi relax, cele patru bătături de la picioarele mele fiind extrem de mulţumite de acest fapt. Mi-am comandat o cafea pentru mine (dormeam în front) şi un gin pentru Laurie şi am tras un ochii la lumea deja aşezată, am tras câteva saluturi din alea de la distanţă în gen mafiot la oamenii pe care i-am recunoscut şi m-am bucurat de faptul că numai trebuia să fac nimic. Lucru ce n-a durat foarte mult, căci nici nu s-au aşezat bine invitaţii pe la mese şi deja formaţia a dat chemarea la dans. Prima oară pentru ginerică şi mireasă desigur, ei având dansul de deschidere. Au ales un vals pentru care au luat chiar şi lecţii înainte şi în ciuda emoţiilor au “încins” ringul de dans încât ieşeau scântei. Mă rog artificiile amplasate pe ring au fost responsabile pentru scântei da asta nu înseamnă că porumbeii nu au dansat extrem de bine în ciuda rochiei voluminoase, a oboseli de pe zi şi emoţiilor aferente.
După ce s-a terminat dansul miriilor, formaţia a dat-o pe macedoneşti căci vorba aia avem sânge de machidon. Şi dai şi joacă şi dai şi saltă picioarele în aer, de ţipau bătăturile după un scaun ca peştele pe uscat după apă. Cum s-a făcut că tocmai eu şi socru mare, care trebuia să ne destrăbălăm cel mai tare, eram şi cei mai accidentaţi nu ştiu. Socrul mare reuşind marea performanţă să facă o întindere urâtă exact în ziua nunţii. Dar în ciuda oboselii, bătăturilor şi întinderilor suferite ne am făcut datoria onorabil. Şi oricum neamul nostru, fără nici o exagerare, e plin de oameni frumoşi aşa că a avut cine să ducă stindardul pe ringul de dans. Verişoarele mele, una îmbrăcată într-o rochie roşie pasională de ziceai că e dansatoare de flamenco şi cealaltă îmbrăcată într-o superbă rochie metalizată au dat dovadă de graţie şi frumuseţe. Verişorul din păcate nu şi a tocit prea mult pantofi pe ringul de dans fiind mult prea preocupat cu starea de bine a domnişoarei de onoare, motivele sale fiind total ne platonice. Surioara mea cu ochii albaştri a avut nevoie de ore bune de convingere că să onoreze ringul de dans cu prezenţa ei încântătoare dar cum sunt încăpăţânat din fire am reuşit într-un final. Papu şi cu maia nu au avut nevoie să vină pe ringul de dans ca să şi facă cunoscută prezenţa ei fiind centrul unui întreg univers. Lali Tase conducea horele cu o mână experimentată sau poate mai bine zis cu un picior experimentat. Mătuşile mele au luminat nunta cu prezenţa lor încântătoare, gaşca de la magazin şi a asumat responsabilitatea de a fi sufletul petrecerii iar prietenii, oameni de spirit, ne-au înfrumuseţat momentele de pauză cu vorbe de duh şi aşa mai departe. Aş mai dori să menţionez că naşul a dansat steagul (un fel de cruce cu 3 mere înfipte în extremităţi) cu multă ardoare iar naşa a luminat audienţa cu zâmbetul ei. Alex şi Alina sunt foarte norocoşi să îi aibă ca naşi. Soacra mică ne-a arătat de unde îşi moşteneşte Alina graţia şi frumuseţea iar surorile ei au făcut un adevărat efort că nunta să iasă extraordinară lucru pentru care le mulţumesc. Sunt atât de mulţi oameni care au înfrumuseţat această nuntă prin prezenţa lor dar din păcate ca să îi menţionez pe toţi ar dura prea mult şi nu vreau să plictisesc pe nimeni. Tot ce pot face e să le mulţumesc pentru prezenţă şi să-mi cer iertare că nu pot să îi menţionez individual.
Mâncarea a fost Ok, Alex şi Alina au ales un meniu tradiţional ce mie mi-a convenit maxim că şi aşa duceam dorul mâncărilor noastre de atâta timp. Formaţia a fost bună deşi am simţit că toată noaptea a fost dominată de hore macedoneşti iar eu unul prefer şi alte genuri care oferă un pic de libertate de exprimare dar aşa e la nuntă. Ce mă bucură e, că deşi eu eram plictisit de horele noastre, pentru Laurie a fost ceva nou şi în stilul ei caracteristic s-a băgat în mijlocul petrecerii fără nici un stres. Recunosc că m-am umflat puţin în pene când lumea o lăuda cât de bine dansează şi mă bucur că s-a distrat mai ales că vizita în România a fost cam stresantă pentru amândoi. În două săptămâni am alergat de nebuni să ne cumpărăm vestimentaţia, toată lumea a fost ocupată cu pregătirile de nuntă şi toată încărcătura emoţională ne-a împovărat un pic. Când vine vorba de familie e mereu complicat iar mândra a trebuit să facă cunoştinţă cu un întreg clan de machidoni în două săptămâni. Dar totul e bine când se termină cu bine şi am fost fericit să o văd dansând cot la cot cu rudele mele. La un moment dat o domnişoară bine dotată şi vocal şi fizic a început să cânte nişte bluesuri aşa că am avut plăcerea să-mi plimb mândra pe ringul de dans.
În programul seri a fost planificat şi dansul găini iar mai nou şi dansul cu mielul, cum se face că eu am fost delegat să dansez cu mielul în cârcă nu ştiu. Ce ştiam e că nu săream în sus de bucurie să am un miel viu în cârcă şi să ţopăi de nebun cu el. Poate dacă aveam câteva sticle la bord mai mergea dar fiind dureros de treaz toată nunta şi cu picioarele protestând la fiecare mişcare am fost în culmea fericirii când Robert verişorul Alinei şi-a luat asupra sa povara mea. Câteva domnişoare frumoase s-au deghizat în ţigănci şi împreună cu o găină jumulită care ţinea tacticos o ţigare în cioc i s-au alăturat lui Robi şi mielului într-un dans nebunesc printre invitaţi. Fiind cu toţi răsplătiţi generos de către spectatori cu bani şi aplauze iar în cazul mielului cu mângâieri duioase. Naşii la final fiind noi posesori ai unui miel speriat iar Robi posesorul unei cămăşi ce mirosea stringent a oaie. S-a furat şi mireasa desigur iar ginerică machidon adevărat s-a târguit o oră întreagă poate poate obţine un preţ mai bun. Au avut şi un tort mare cât casa pe care Laurie l-a lăudat că fiind foarte bun mai ales că de obicei nu au un gust prea strălucit. Iar petrecerea a ţinut până în zori şi probabil că s-ar fi prelungit şi mai mult dacă formaţia ar fi cântat în continuare. Dar toate au un sfârşit inclusiv nunta frăţiorului meu. Invitaţii au pornit spre casele lor pentru o odihnă bine meritată după atâta zbenguit, lucru pe care aş fi vrut să-l fac şi eu cu Laurie doar că am fost însărcinat să duc mielul la magazin şi să-l las în curte deoarece naşii nu se duceau la ţară şi nu puteau să care mielul cu ei. Asta dovadă că e mai bine să te îmbeţi decât să fi treaz şi capabil să conduci. Deci pe la 7 dimineaţa mergeam împreună cu Laurie, sora mea Elena şi mielul în drum spre magazin. Eu şi cu Elena în faţă şi Laurie în spate cu mielul, totul bine şi frumos până ajungem la magazin când constat că nu am cheie de la poartă. Şi cum sunt prea milos ca să arunc mielul peste gard mai ales că avem un lup ciobănesc care l-ar fi făcut pe miel patee şi nu altceva ne-am decis să ducem mielul la apartament să-l lăsăm să doarmă pe balcon până când ne om trezi că să-l ducem la magazin. Zis şi făcut, am luat mielul înapoi în maşină şi dai drumul spre casă. În faţa scării constat că nu am cheie de la interfon. Şi uite aşa se face că stăteam cu Laurie după mine şi cu un miel în braţe la uşa scări înjurând de mama focului. Dau şi sun pe socru mare poate vine şi ne descurcă, dar socrul mare împreună cu ginerică aveau detalii de aranjat după nuntă aşa că nimeni nu avea timp de mine şi de miel. Într-un final, frustrat la maxim pe uşa ce stătea între mine şi patul mult visat, îmi bag muşchiuleţii în acţiune şi cu puţin noroc forţez uşa scări. Odată ajunşi în apartament mă decid să dau mielului lapte de băut că mă gândeam eu că poate îi este sete şi lui după atâta dans, îi fac un culcuş pe balcon şi mă arunc şi eu în pat. Când să adorm şi eu cu Laurie auzim: Baaaaaaaaaaaa!!!
După ce s-a văzut mielul singurel fără oamenii ăia înfricoşători în jurul lui s-a apucat să ţipe după măsa. Baaaaaaaaaaaaa!!! Face mielul pe balcon de trezeşte tot blocul. Taci mielule că te fac friptură!!! Ţip eu la miel din sufragerie. Tace mielul ce tace şi din nou: Baaaaaaaaaaaaa!!! Şi eu: Taciiiiiiiii că te fac ciulama!!!
Într-un final de la atâta oboseală am adormit în ciuda mielului şi ţin pe această cale să îmi cer scuze vecinilor şi pentru uşa scării şi pentru ţipetele mielului. Când m-am trezit am luat mielul şi în ciuda dorinţei mele de al face friptură l-am dus la magazin unde s-a ţinut şi ciorba de potroace. Deci ne am strâns din nou toată familia şi cu cearcăne adânci sub ochii am făcut schimb de impresii. În aceeaşi zi a trebuit să ne facem şi bagajele, avionul nostru fiind a doua zi la 6 dimineaţa. Totul a fost un val vârtej nici nu am avut şansa să ne luăm la revedere de la familie şi prieteni pentru că marea majoritate nici nu se treziseră bine după nuntă iar Alex avea un after party pregătit pe plajă.
Despărţirea de ai mei a fost dureroasă, am simţit un mare gol în stomac când mi-am luat la revedere de la ei şi încă nu mi venea să cred că două săptămâni au trecut deja. Dar aşa e viaţa azi eşti într-un loc mâine în altul. După un zbor lung cu escală în Istanbul am ajuns în sfârşit în Toronto unde eram aşteptaţi de părinţii lui Laurie, ajunsesem acasă. După ce am trecut pragul apartamentului am tras o cină şi un duş rapid şi ne am prezentat omagiile patului. După un somn bine meritat de 11 ore a început ceasul să sune şi subsemnatul se trezea cu chin să se ducă la muncă.
M-a mâncat în cur să le zic colegilor din filială despre dansul cu mielul şi că am dus mielul acasă şi am şi ajuns ţinta tuturor glumelor pentru vreo 3 săptămâni. Să zicem doar că: Baaaaaaaaaa!!! A fost înlocuit cu: Steeeefaaaaan!!!
Şi uite aşa am încălecat pe o sa şi v-am povestit aventura mea din România. O să pun şi poze de la nuntă în curând când o să le primesc de la al meu frăţior. Până atunci have a nice weekend!
2 comments:
M-ai amuzat teribil cu mielul tau :))
Acum ca ma uit inapoi e amuzant, atunci pe moment imi venea sa-l arunc de la etajul 4 :)
Post a Comment