Unde câini nu umblă cu covrigi în coadă şi cărţile sunt în iarbă

     Când mi-am făcut bagajele în grabă să vin în Canada, m-am documentat puţin pe internet că să văd ce implică mutarea. Un lucru care l-am cercetat mai amplu a fost piaţa muncii din Canada. Toate site-urile vizitate mi-au spus că nu e uşor să intri pe piaţa muncii de aici. Că deşi Toronto este capitala financiară a Canadei joburile nu vin cu una cu două. Dar mai ales că s-ar putea să nu găseşti un job pe nişa ta de la început.
     Din păcate pentru mine aici a intrat "egoul" meu în acţiune. Adică ce motive ar avea angajatorii să nu angajeze un bărbat frumos, inteligent, politicos, fermecător şi mai ales modest ca mine? Ei bine din cate am vorbit cu românii din Canada sunt mai multe motive:
    Nu am experienţa canadiană. Dacă consideri că te poţi angaja pe acelaşi post care l-ai avut în România te înşeli. Atâta timp cât nu ai experienţa canadiană nimeni nu te va angaja pe un post important.
    Sunt prea calificat. Când încerci să obţii un entry lvl job şi îţi etalezi toate diplomele, talentele şi experienţa de acasă angajatorul o să se gândească că ori o să îi furi jobul ori o să pleci în două săptămâni pentru ceva mai bun.
    Şi desigur o mie de alte motive. Lipsa unui vocabular profesional, prea multe talente, lipsa unui skill etc. Am discutat ieri la telefon cu un român care m-a informat că el a trebuit să pară prost ca să şi găsească un job. Dacă îşi arata adevărata valoare nu ar fi primit jobul.
     Cheia succesului? Fa-ti cover letter pentru orice job, ai grijă să incluzi în cover letter toate skilurile pe care descrierea jobului le cere şi încearcă să nu etalezi nici prea multe skiluri să nu fi prea calificat pentru job. În resume dacă jobul pe care îl vrei este să vinzi hamburgeri scrie în resume şi cover letter că visul tău de mic copil este să vinzi hamburgeri. Dacă ai un masterat şi licenţa şi vrei să vinzi shaworma mai bine scri doar liceul sau şcoala elementară în resume. Adaptează CV-ul şi scrisoarea de intenţie jobului, încearcă să fi nici prea slab nici prea bun pentru job.
     Ştiu, faptul că sunt unemployed în Canada nu mă recomandă să dau sfaturi. Din fericire acestea nu sunt sfaturile mele ci ale unor români din Canada care au trecut prin experienţa aceasta. Deci dacă doriţi să veniţi în Canada să nu fiţi ca mine. Să nu vă imaginaţi că o să fie uşor de găsit un loc de muncă indiferent de experienţă, studii său natural talents. O să ceară timp şi mult efort aşa că plănuiţi în avans să aveţi economi destule încât să vă ajungă pentru câteva luni minim. Şi neapărat încercaţi să intraţi în contact cu români din Canada pentru că ei au experienţa ce vă poate transforma povestea din eşec în succes.
     Deşi lucrurile nu sunt prea roz, deşi câini nu umblă cu covrigi în coadă (mai ales că nu o să vezi picior de maidanez pe aici) totuşi Canada este o ţară uimitoare, plină de surprize plăcute şi provocări.

     Un lucru ce mi se pare extrem de interesant despre Canada este gunoiul canadienilor. Pe lângă faptul că sunt un popor responsabil şi reciclează tot ce se poate recicla mergând şi în extreme (să consume o tonă de apă ca să cureţe o conservă pentru reciclare). Ei mai au tendinţa de a arunca cele mai neobişnuite lucruri. Plimbându-mă pe străzile din Toronto am văzut de atâtea ori canapele, scaune, dulapuri, oglinzi stând în stradă. Numai pe strada mea văd în fiecare zi vreo 5 dulapuri şi canapele. Nu ai să vezi aşa ceva în România. Noi nu aruncăm niciodată, noi ba dăm cuiva, ba ducem la fier vechi, ba ţinem în debara ani de zile în speranţa că peste un deceniu când o să ai nevoie de şurubul respectiv o să-l găseşti în mormanul de vechituri colecţionate de o viaţă. Ei bine nu şi canadieni, ei au tendinţa să arunce. Dacă tu vezi într-un dulap lemnul utilizabil în a face un coteţ pentru găini sau o cuşcă pentru câine ei bine canadieni nu cred că sunt atât de impresionaţi.
    Vorbind despre ce aruncă canadieni la gunoi, mergând într-o seară pe stradă cu frumoasa mea cu ochi verzi am găsit într-o zi 3 cărţi în iarbă. Un manual Tai Chi, un roman siropos de dragoste şi un thriller modern. Şi deşi am fost învăţat de mic să nu i-au lucruri de pe jos am cules toate cărţile. Nu pentru că sunt un mare fan al genului romantic sau pentru că vreau să mi echilibrez viaţa prin Tai Chi. Ci pentru că trăiesc cu convingerea că nici o carte indiferent cât de slab scrisă nu trebuie abandonată în iarbă. Mai ales când poţi să donezi aceste cărţi unor Thrift stores şi astfel să ajuţi comunitatea. Aşa că am adunat cărţile din iarbă şi le am adus acasă unde îmi vor mări mica mea colecţie. Şi deşi au fost abandonate promit să le citesc şi astfel să le îndeplinesc scopul pentru care au fost create.
     Poate par un pic siropos cu dragostea mea faţă de cărţi dar sentimentele mele sunt reale. De fiecare dată când am scris o postare pe acest blog sau de fiecare dată când scriam mici povestiri pe forumuri îmi provocă o imensă bucurie să văd că sunt citit. Deşi sunt conştient că nu sunt un scriitor bun nici măcar mediocru asta nu înseamnă că nu mă bucur de fiecare dată când văd că sunt citit de un public din ce în ce mai mare. Şi mă gândesc că şi cel cea a scris acel roman romantic sau autorul manualului de Tai Chi a dorit să fie citit. Şi presupun că ar fi suferit văzând cărţile lor aruncate în iarbă.

Despre Canada si provocarile ei. part 2

   Pentru un nou emigrant finanţele sunt o chestie delicată. Cu resurse limitate un nou emigrant trebuie să şi procure tot necesarul unei vieţi normale. Casă, mâncare, haine, sunt doar nevoile de bază. Nişte nevoi costisitoare. Tocmai de acea un nou imigrant ca şi mine care doreşte să se stabilească trebuie să fie foarte atent la resursele pe care le are şi în acelaşi timp să se străduiască să acumuleze resurse. Desigur prin asigurarea unui loc de muncă.
     Ca să poţi munci în Canada trebuie să ai un SIN. Adică social insurance number, de acest număr poţi să ţi faci rost ori de la aeroport când ai aterizat (ca mine) ori de la vreo agenţie guvernamentală. Obţinerea SIN nu este în sine o provocare. Obţinerea unui loc de muncă în schimb este. De ce? Pentru că ne aflăm în Canada şi canadieni preferă unele lucruri în stilul lor. De exemplu C.V.-u, în România tot ce trebuie să faci este să intri pe e-jobs sau bestjobs să completezi câmpurile deja prestabilite şi voila ai un C.V. În Canada nu este aşa de simplu. Barierele de comunicare pe care orice imigrant le va înfrunta, lipsa unui format standard al C.V.- ului (canadieni preferă totul să fie cât mai original) deja poate să dea câteva dureri de cap. Lucrul interesant despre piaţa munci în Canada este că angajatorul se aşteaptă că C.V.- ul tău să fie făcut special pentru el. Nu este interesat să citească toate calităţile tale, toată experienţa ta anterioară, ci cea de fapt îl interesează este ca tu într-o mică categorie din Resume să îi zici de ce eşti bun pentru firmă lui. Cea ce înseamnă dragilor că dacă doriţi să vă angajaţi în Canada trebuie să aveţi un C.V. diferit pentru orice loc de muncă pentru care aplicaţi.
     Totuşi partea cu adevărat dificilă pentru un imigrant nu o reprezintă C.V.-u deoarece foarte multe agenţi guvernamentale sau de voluntari se oferă să ajute pe noul venit cu această problemă. Dificultatea vine din faptul că imigrantul cu greu îşi va găsi un loc de muncă pe nişa lui. Chiar dacă în ţara de baştină era un strălucit inginer în fizică nucleară aicea s-ar putea după vreo 4 luni împins de disperare să se angajeze ca şi paznic de noapte.
     Canada prezintă multe dificultăţi financiare, chirie, mâncare, haine un transport în comun mult mai scump decât în România limitează şi forţează un nou imigrant ca şi mine de altfel să se arunce pe primul job pe care îl găseşte. Acest lucru putând să facă destui oameni nefericiţi. În cazul meu totuşi care am făcut atât de multe munci dezgustătoare la propria firmă (ca de exemplu când mi să înfundat baia la bar şi a trebuit să pescuiesc deşeuri umane) găsirea unui loc de muncă este un lucru incitant pe care de abia îl aştept. Azi mă voi duce la o agenţie ce mă va ajuta cu crearea unui "resume" canadian şi în sfârşit voi putea să explor piaţa munci din Canada. Şi sper că în curând să pot să scriu un articol despre primul meu interviu şi desigur primul loc de muncă. Wish me luck!!!!