Unde câini nu umblă cu covrigi în coadă şi cărţile sunt în iarbă

     Când mi-am făcut bagajele în grabă să vin în Canada, m-am documentat puţin pe internet că să văd ce implică mutarea. Un lucru care l-am cercetat mai amplu a fost piaţa muncii din Canada. Toate site-urile vizitate mi-au spus că nu e uşor să intri pe piaţa muncii de aici. Că deşi Toronto este capitala financiară a Canadei joburile nu vin cu una cu două. Dar mai ales că s-ar putea să nu găseşti un job pe nişa ta de la început.
     Din păcate pentru mine aici a intrat "egoul" meu în acţiune. Adică ce motive ar avea angajatorii să nu angajeze un bărbat frumos, inteligent, politicos, fermecător şi mai ales modest ca mine? Ei bine din cate am vorbit cu românii din Canada sunt mai multe motive:
    Nu am experienţa canadiană. Dacă consideri că te poţi angaja pe acelaşi post care l-ai avut în România te înşeli. Atâta timp cât nu ai experienţa canadiană nimeni nu te va angaja pe un post important.
    Sunt prea calificat. Când încerci să obţii un entry lvl job şi îţi etalezi toate diplomele, talentele şi experienţa de acasă angajatorul o să se gândească că ori o să îi furi jobul ori o să pleci în două săptămâni pentru ceva mai bun.
    Şi desigur o mie de alte motive. Lipsa unui vocabular profesional, prea multe talente, lipsa unui skill etc. Am discutat ieri la telefon cu un român care m-a informat că el a trebuit să pară prost ca să şi găsească un job. Dacă îşi arata adevărata valoare nu ar fi primit jobul.
     Cheia succesului? Fa-ti cover letter pentru orice job, ai grijă să incluzi în cover letter toate skilurile pe care descrierea jobului le cere şi încearcă să nu etalezi nici prea multe skiluri să nu fi prea calificat pentru job. În resume dacă jobul pe care îl vrei este să vinzi hamburgeri scrie în resume şi cover letter că visul tău de mic copil este să vinzi hamburgeri. Dacă ai un masterat şi licenţa şi vrei să vinzi shaworma mai bine scri doar liceul sau şcoala elementară în resume. Adaptează CV-ul şi scrisoarea de intenţie jobului, încearcă să fi nici prea slab nici prea bun pentru job.
     Ştiu, faptul că sunt unemployed în Canada nu mă recomandă să dau sfaturi. Din fericire acestea nu sunt sfaturile mele ci ale unor români din Canada care au trecut prin experienţa aceasta. Deci dacă doriţi să veniţi în Canada să nu fiţi ca mine. Să nu vă imaginaţi că o să fie uşor de găsit un loc de muncă indiferent de experienţă, studii său natural talents. O să ceară timp şi mult efort aşa că plănuiţi în avans să aveţi economi destule încât să vă ajungă pentru câteva luni minim. Şi neapărat încercaţi să intraţi în contact cu români din Canada pentru că ei au experienţa ce vă poate transforma povestea din eşec în succes.
     Deşi lucrurile nu sunt prea roz, deşi câini nu umblă cu covrigi în coadă (mai ales că nu o să vezi picior de maidanez pe aici) totuşi Canada este o ţară uimitoare, plină de surprize plăcute şi provocări.

     Un lucru ce mi se pare extrem de interesant despre Canada este gunoiul canadienilor. Pe lângă faptul că sunt un popor responsabil şi reciclează tot ce se poate recicla mergând şi în extreme (să consume o tonă de apă ca să cureţe o conservă pentru reciclare). Ei mai au tendinţa de a arunca cele mai neobişnuite lucruri. Plimbându-mă pe străzile din Toronto am văzut de atâtea ori canapele, scaune, dulapuri, oglinzi stând în stradă. Numai pe strada mea văd în fiecare zi vreo 5 dulapuri şi canapele. Nu ai să vezi aşa ceva în România. Noi nu aruncăm niciodată, noi ba dăm cuiva, ba ducem la fier vechi, ba ţinem în debara ani de zile în speranţa că peste un deceniu când o să ai nevoie de şurubul respectiv o să-l găseşti în mormanul de vechituri colecţionate de o viaţă. Ei bine nu şi canadieni, ei au tendinţa să arunce. Dacă tu vezi într-un dulap lemnul utilizabil în a face un coteţ pentru găini sau o cuşcă pentru câine ei bine canadieni nu cred că sunt atât de impresionaţi.
    Vorbind despre ce aruncă canadieni la gunoi, mergând într-o seară pe stradă cu frumoasa mea cu ochi verzi am găsit într-o zi 3 cărţi în iarbă. Un manual Tai Chi, un roman siropos de dragoste şi un thriller modern. Şi deşi am fost învăţat de mic să nu i-au lucruri de pe jos am cules toate cărţile. Nu pentru că sunt un mare fan al genului romantic sau pentru că vreau să mi echilibrez viaţa prin Tai Chi. Ci pentru că trăiesc cu convingerea că nici o carte indiferent cât de slab scrisă nu trebuie abandonată în iarbă. Mai ales când poţi să donezi aceste cărţi unor Thrift stores şi astfel să ajuţi comunitatea. Aşa că am adunat cărţile din iarbă şi le am adus acasă unde îmi vor mări mica mea colecţie. Şi deşi au fost abandonate promit să le citesc şi astfel să le îndeplinesc scopul pentru care au fost create.
     Poate par un pic siropos cu dragostea mea faţă de cărţi dar sentimentele mele sunt reale. De fiecare dată când am scris o postare pe acest blog sau de fiecare dată când scriam mici povestiri pe forumuri îmi provocă o imensă bucurie să văd că sunt citit. Deşi sunt conştient că nu sunt un scriitor bun nici măcar mediocru asta nu înseamnă că nu mă bucur de fiecare dată când văd că sunt citit de un public din ce în ce mai mare. Şi mă gândesc că şi cel cea a scris acel roman romantic sau autorul manualului de Tai Chi a dorit să fie citit. Şi presupun că ar fi suferit văzând cărţile lor aruncate în iarbă.

Microskills

    După cum vă spuneam ultima oară, miercuri dis de dimineaţă după o cafeluţă bună mi-am pregătit diplomele şi am purces spre sediul Microskills din consummer road. Şi cu mândrie adaug o notă, m-am familiarizat deja cu transportul în comun de aicea încât să mă aventurez singurel dintr-o parte în alta a oraşului. Odată ajuns la sediul Microskills am luat un loc în aşteptarea orei 10 când întâlnirea mea cu Dl Qahar trebuia să aibă loc. În cele 20 de minute de aşteptare (îmi place să plec mai devreme de acasă în caz că intervine ceva să am timp totuşi să ajung la destinaţie) am cunoscut o dnă asiatică venită acolo pentru cursuri de limba engleză. După ce am schimbat câteva impresii şi i-am instalat un compas pe telefon (o aplicaţie foarte utilă în Canada ce ţi zice în ce direcţie mergi N S W E, aplicaţie pe care mi am instalat-o după ce m-am pierdut o oră în Queen's Quay) am simţit că mi-am făcut o amică.
     În sfârşit ceasul bate ora 10 şi mă duc la secretară să mă ghideze către Dl Qahar. Problema e că dânsul nu e aici şi dna secretară mă întreabă dacă nu doresc să particip la secţiunea informativă cât aştept. Fiind de fapt mai mult o declaraţie decât o rugăminte m-am trezit că urmăresc o altă doamnă într-o sală de conferinţe unde ni sa făcut introducerea către Microskills. Dna a fost atât de convingătoare în ne-a atrage la sesiunea de informaţi încât noua mea amică de origine asiatică nici nu avea ce căuta acolo. Ea dorind să ajungă de fapt la cursurile de limba engleză.
     M-am simţit foarte mândru de mine în aceasta sesiune informativă, după ce tanti ne-a spus că ea de obicei nu prezintă această informare ci o colegă bolnavă. A început să ne explice la ce ne ajută Microskills, despre diversele programe în care ne putem înscrie şi cerinţele necesare, iar eu am ajutat-o să explice celorlalţi imigranţi ce şi cum vorbind cu ei mai pe "imigranteste". Şi desigur pus în evidenţă fiind cel mai proaspăt imigrant şi singurul cu o diplomă de master, încât după sesiunea de informare o tanti (tot asiatică) mi-a zis "Oh! You do good! Make tons of dolla cuz you good english!". Şi deşi poate mesajul a fost deformat un pic de mine pentru efectul pan-dramatic sensul l-am păstrat.
     Dacă credeţi că acum o să mă întâlnesc cu Dl Qahar pentru că sesiunea informativă sa terminat vă înşelaţi amarnic. Am fost dus la o sală plină de calculatoare unde am fost aşezaţi frumuşel să ne facem card Microskills. Şi după ce am completat un formular am primit toţi câte un card Microskills cu numele nostru scris grosolan cu markerul. După aceea împotriva protestelor mele am fost pus să aştept până un consilier o să fie disponibil. Aparent nimeni nu a înţeles că trebuia să mă întâlnesc cu Dl Qahar la 10. Ceasul fiind deja 11. Într-un final sunt condus la un domn de origine africană.pe numele Aubrey Carrega. Care după cum probabil v-aţi dat seama nu este Dl Qahar Andisha lucru ce mi-a adus exasperarea la cote înalte. Din fericire pentru mine Dl Aubrey Carrega se ocupa exact cu ce se ocupă şi dl Qahar. Adică face pe ghidul pentru noi imigranţi ca şi mine care au o diplomă superioară în economie.
     Acest domn s-a dovedit şi un caracter foarte interesant. Emigrând prin 87 în Canada dintr-o ţară africană, cu o soţie doi feciori şi doar 12 dolarii în buzunar şi acum călăuzind noi imigranţi către noua lor viaţă. Dl Aubrey nu să dovedit doar un om interesant ci şi folositor, după ce mi-a explicat o grămadă de lucruri importante şi s-a oferit să mă ajute cu C.V.- ul şi scrisoarea de intenţie. Dânsul mi-a făcut şi o fişă cu o recomandare pentru un program de mentoring. Unde această agenţie te bagă să munceşti cu un canadian într-un anumit domeniu ca să înveţi şi ţi mai dă şi o foaie la mână după ce le termini programul ca să ateşti că ai experienţă canadiană. Şi împreună am explorat domeniile unde aş putea să mă angajez. El fiind şi primul consilier de până acuma care în loc să mă "proceseze" m-a întrebat ce aş vrea să fac şi mă tratat ca pe un om inteligent şi nu ca pe un imigrant venit cu pluta. Tot el mi-a făcut şi o recomandare acea de a nu mă lăsa prins de o slujbă în care doar să supravieţuiesc explicându-mi cum a văzut destui oameni ce s-au aruncat pe prima slujbă şi după aia nu au mai încercat să găsească altă mai bună.
     Această întâlnire mi-a ridicat foarte mult moralul este important să şti că există un om cu experienţă care te va călăuzi prin cea ce pare a fi un labirint întortocheat. Sper că după "job workshop"- ul de luni să am suficiente informaţii despre cum să atac eficient piaţa munci din Canada şi să vă zic cu mândrie că m-am angajat.