Curatenie

În ultima vreme am fost cam ocupat la muncă aşa că nu prea am mai avut timp să mai scriu nimic lucru pe care m-am decis azi să-l rectific. O lipsă de comunicare plus un client indecis mi-a ocupat ultimele două zile la job. Când am plecat din România aveam o viziune despre America corporatistă. În mintea mea existau companii imense ce funcţionau eficient ca un ceas elveţian. Şi când m-am angajat sincer aveam emoţii gândindu-mă că poate nu o să mă integrez în acel ceas elveţian. Că poate nu o să fiu destul de bun, că nu o să mă adaptez cerinţelor. Să zicem doar că după câteva luni aici am realizat că m-am înşelat în toate privinţele. Şi sunt foarte fericit în această privinţă. Mai ales că deşi am sărit dintr-o ţară în alta fără nici un plan, deşi mi-am asumat o mie şi una de riscuri venind în Canada nu sunt un tip tocmai curajos. Când cineva îşi întinde mâna să obţină ceva fără de care nu poa să trăiască nu se numeşte curaj ci doar supravieţuire.
În România am muncit doar pentru afacerea familiei, singurul job în afara afaceri familiei a fost un umil post de asistent universitar la facultatea Tomis şi acela fiind doar part time. Aşa că aveam emoţii să muncesc full time pentru altcineva pentru prima oară. La asta adăugând faptul că jobul e într-o altă ţară şi vă puteţi imagina că nu am fost imaginea calmului absolut în acea primă zi de muncă. Totuşi am greşit în estimările mele iniţiale. Nu există nici un ceas elveţian în Canada. Sau dacă există eu nu l-am întâlnit până acum. Oamenii sunt ca şi în România, plictisiţi şi fără chef de muncă, susceptibili greşelilor şi micilor meschineri. Singura diferenţă pe care eu o văd este doar că aici funcţionari publici sunt mai amabili şi nu te tratează ca şi cum ei ar fi Baiazid Pasă şi tu doar un amărât de sclav cerşind să le pupi papucul. În rest acelaşi profesionalism din firmele private din România se întâlneşte şi în Canada.
Eu personal sar la fiecare ocazie de a face ceva în plus. Şi nu pentru că altfel nu aş face nimic. Ci pentru că eu chiar vreau să muncesc. Doar aşa şi înveţi. Practice makes perfect. Nu că eu îmi doresc neapărat să fiu funcţionarul perfect. În nici un caz la salariul care îl primesc. Iar dacă ajung “employee of the month” nu o să fie nici o bonificaţie. Mă străduiesc să fac o treabă cât mai bună pentru că am nevoie de canadian experience. Deşi angajaţi sunt la fel peste tot regulile nu sunt. De la “small talk” la formulele canadiene de conversaţie totul trebuie învăţat. Şi cu cât învăţ mai repede cu atât o să mi fie viaţa mai uşoară. Mai puţine greşeli înseamnă mai puţine frustrări. Mai multă experienţă înseamnă mai multă independenţă. Şi când o să vânez acel viitor post de vis o să o fac cu încrederea ce vine din experienţă. Şi poate un pic şi pentru satisfacţia profesională deşi chiar nu îmi imaginam că sunt genul.
Azi de exemplu am făcut curăţenie la biroul meu. Am început să arunc din lucrurile fostului locatar şi să îmi personalizez un pic biroul. Să-l fac al meu. Mi-am pus o imagine cu cireşi în plină floare pe desktop pentru că sunt un mare fan al festivalului japonez “sakura” şi mi-am rearanjat din apărătura de birou. Dar cel mai important lucru este că am început să arunc din notiţele ce erau lipite peste tot. Acele notiţe care le faci atunci când eşti nesigur pe tine. Când ai nevoie să arunci un ochi pe ele ca să ţi mai aminteşti un pas, o procedură. Notiţe care la început îmi acopereau monitorul într-o ramă galbenă. Şi deşi încă sunt destule stickere pe biroul meu prezenţa lor acuma doar accentuează lipsa celorlalte pe care le am aruncat.
Simt că prin această curăţenie am trecut un prag. Numai sunt un imigrant fără experienţă canadiană ce depune sute de resume-uri pe internet. Ci un funcţionar eficient, prost plătit care deja visează la mai bine. Şi care a bifat un lucru de pe “the to do list”, experienţa canadiană. Căci până la urmă pe 17 februarie se vor face 4 luni de când muncesc în Canada.

Unde câini nu umblă cu covrigi în coadă şi cărţile sunt în iarbă

     Când mi-am făcut bagajele în grabă să vin în Canada, m-am documentat puţin pe internet că să văd ce implică mutarea. Un lucru care l-am cercetat mai amplu a fost piaţa muncii din Canada. Toate site-urile vizitate mi-au spus că nu e uşor să intri pe piaţa muncii de aici. Că deşi Toronto este capitala financiară a Canadei joburile nu vin cu una cu două. Dar mai ales că s-ar putea să nu găseşti un job pe nişa ta de la început.
     Din păcate pentru mine aici a intrat "egoul" meu în acţiune. Adică ce motive ar avea angajatorii să nu angajeze un bărbat frumos, inteligent, politicos, fermecător şi mai ales modest ca mine? Ei bine din cate am vorbit cu românii din Canada sunt mai multe motive:
    Nu am experienţa canadiană. Dacă consideri că te poţi angaja pe acelaşi post care l-ai avut în România te înşeli. Atâta timp cât nu ai experienţa canadiană nimeni nu te va angaja pe un post important.
    Sunt prea calificat. Când încerci să obţii un entry lvl job şi îţi etalezi toate diplomele, talentele şi experienţa de acasă angajatorul o să se gândească că ori o să îi furi jobul ori o să pleci în două săptămâni pentru ceva mai bun.
    Şi desigur o mie de alte motive. Lipsa unui vocabular profesional, prea multe talente, lipsa unui skill etc. Am discutat ieri la telefon cu un român care m-a informat că el a trebuit să pară prost ca să şi găsească un job. Dacă îşi arata adevărata valoare nu ar fi primit jobul.
     Cheia succesului? Fa-ti cover letter pentru orice job, ai grijă să incluzi în cover letter toate skilurile pe care descrierea jobului le cere şi încearcă să nu etalezi nici prea multe skiluri să nu fi prea calificat pentru job. În resume dacă jobul pe care îl vrei este să vinzi hamburgeri scrie în resume şi cover letter că visul tău de mic copil este să vinzi hamburgeri. Dacă ai un masterat şi licenţa şi vrei să vinzi shaworma mai bine scri doar liceul sau şcoala elementară în resume. Adaptează CV-ul şi scrisoarea de intenţie jobului, încearcă să fi nici prea slab nici prea bun pentru job.
     Ştiu, faptul că sunt unemployed în Canada nu mă recomandă să dau sfaturi. Din fericire acestea nu sunt sfaturile mele ci ale unor români din Canada care au trecut prin experienţa aceasta. Deci dacă doriţi să veniţi în Canada să nu fiţi ca mine. Să nu vă imaginaţi că o să fie uşor de găsit un loc de muncă indiferent de experienţă, studii său natural talents. O să ceară timp şi mult efort aşa că plănuiţi în avans să aveţi economi destule încât să vă ajungă pentru câteva luni minim. Şi neapărat încercaţi să intraţi în contact cu români din Canada pentru că ei au experienţa ce vă poate transforma povestea din eşec în succes.
     Deşi lucrurile nu sunt prea roz, deşi câini nu umblă cu covrigi în coadă (mai ales că nu o să vezi picior de maidanez pe aici) totuşi Canada este o ţară uimitoare, plină de surprize plăcute şi provocări.

     Un lucru ce mi se pare extrem de interesant despre Canada este gunoiul canadienilor. Pe lângă faptul că sunt un popor responsabil şi reciclează tot ce se poate recicla mergând şi în extreme (să consume o tonă de apă ca să cureţe o conservă pentru reciclare). Ei mai au tendinţa de a arunca cele mai neobişnuite lucruri. Plimbându-mă pe străzile din Toronto am văzut de atâtea ori canapele, scaune, dulapuri, oglinzi stând în stradă. Numai pe strada mea văd în fiecare zi vreo 5 dulapuri şi canapele. Nu ai să vezi aşa ceva în România. Noi nu aruncăm niciodată, noi ba dăm cuiva, ba ducem la fier vechi, ba ţinem în debara ani de zile în speranţa că peste un deceniu când o să ai nevoie de şurubul respectiv o să-l găseşti în mormanul de vechituri colecţionate de o viaţă. Ei bine nu şi canadieni, ei au tendinţa să arunce. Dacă tu vezi într-un dulap lemnul utilizabil în a face un coteţ pentru găini sau o cuşcă pentru câine ei bine canadieni nu cred că sunt atât de impresionaţi.
    Vorbind despre ce aruncă canadieni la gunoi, mergând într-o seară pe stradă cu frumoasa mea cu ochi verzi am găsit într-o zi 3 cărţi în iarbă. Un manual Tai Chi, un roman siropos de dragoste şi un thriller modern. Şi deşi am fost învăţat de mic să nu i-au lucruri de pe jos am cules toate cărţile. Nu pentru că sunt un mare fan al genului romantic sau pentru că vreau să mi echilibrez viaţa prin Tai Chi. Ci pentru că trăiesc cu convingerea că nici o carte indiferent cât de slab scrisă nu trebuie abandonată în iarbă. Mai ales când poţi să donezi aceste cărţi unor Thrift stores şi astfel să ajuţi comunitatea. Aşa că am adunat cărţile din iarbă şi le am adus acasă unde îmi vor mări mica mea colecţie. Şi deşi au fost abandonate promit să le citesc şi astfel să le îndeplinesc scopul pentru care au fost create.
     Poate par un pic siropos cu dragostea mea faţă de cărţi dar sentimentele mele sunt reale. De fiecare dată când am scris o postare pe acest blog sau de fiecare dată când scriam mici povestiri pe forumuri îmi provocă o imensă bucurie să văd că sunt citit. Deşi sunt conştient că nu sunt un scriitor bun nici măcar mediocru asta nu înseamnă că nu mă bucur de fiecare dată când văd că sunt citit de un public din ce în ce mai mare. Şi mă gândesc că şi cel cea a scris acel roman romantic sau autorul manualului de Tai Chi a dorit să fie citit. Şi presupun că ar fi suferit văzând cărţile lor aruncate în iarbă.

Primul Interviu, Addella Marketing.

    Dupa ce am aplicat la sute de joburi, dupa ce am depus C.V. - uri la toate agentiile de recrutare din Canada in sfarsit am fost chemat la un interviu. Si din fericire nu la un interviu online ci face to face. Compania care m-a contactat pentru un job se numeste Addella are sediul in Toronto Canada si se ocupa cu marketing. Jobul la care am aplicat pe Indeed.ca era prezentat ca un office job. Cei de la Addella zicand ca au nevoie de un B2B (business to business) salesman. Dupa descrierea lor postul insemna facilitarea contractelor intre clienti companiei Addella si clienti potentiali. Suna bine nu-i asa?
     Dupa ce am avut de a face cu Spectrum IMG si daca va vine sa credeti cu o alta firma ce sa dovedit a fi scam numita Nezux. Am invatat sa fiu atent cu firmele "din" Canada care ma cheama la interviuri asa ca am intrat pe Google si am dat o cautare. Ce am gasit? Va zic imediat dar intai sa va spun cateva cuvinte despre Nezux. Ca si Spectrum IMG si cei de la Nezux zic ca sunt din Canada desi nu sunt. Si desigur au un job care sa te atraga. Titlul Operations assistant manager practic cineva care se ocupa de logistica unei firme. Totul bine si frumos pana acuma dar primul semn de intrebare apare cand firma incearca sa te intervieze online. Un bun semn ca nu sunt din Canada altfel te ar chema la un interviu face to face. Dar cine vrea sa te pacaleasca nu o sa aiba un sediu unde poti sa vi sa ti manifesti frustrarile pe spatele lor cu o bata de baseball. Al doilea semn a fost descrierea jobului dintr-un document primit de la "departamentul de resurse umane". In era moderna in care suntem noi acum aparent pentru cei de la Nezux este dificil sa faca plati in diferite regiuni ale lumi deci doresc ca tu sa le faci platile pentru ei. Si ei or sa ti dea un cont bancar din care sa le faci platile dar cat timp esti in proba ei doresc sa ti folosesti propriul cont bancar. Aparent nu doresc sa faca conturi bancare pentru toti cei intervievati. Adica tu trimiti bani din contul tau pentru diferiti oameni pe baza unui cec dat de ei. Si am ajuns la numitorul comun care il au cu cei de la Spectrum IMG deci este un scam.
     Revenind la Addella, ei bine ei sunt din Canada, amplasati in North York Toronto care este o zona buna aproape de centrul orasului. Un lucru ce indica faptul ca jobul nu este a scam. Si desi faptul ca au o locatie in Canada ma linistit un pic am dat totusi un Google search. Cautarea ma lamurit foarte mult, aparent Addella Marketing cauta de fapt altceva fata de ce au postat pe siteurile de recrutare. Ei cauta de fapt comisi voiajori care sa mearga pe strazile din Toronto si sa convinga mici patroni sau oamenii sa foloseasca anumite servici de la clienti Addella Marketing. Chiar daca slujba promovata pe Indeed.Ca zicea de un post la birou nu m-ar fi deranjat sa fac pe comisul voiajor pentru aceasta firma desi as fi fost plătit pe baza de comision. Marea problema pentru mine sunt de fapt clienti Addella. Firme care incearca sa pacaleasca consumatorii oferind servici "ieftine" incarcate cu costuri ascunse. Iar angajati firmei erau niste badarani ce pur si simplu minteau oamenii despre servicile pe care le vindeau ca sa obtina acel comision.
      Dar desi am citit toate aceste lucruri pe forumuri am ales totusi sa ma duc la interviu. Va intrebati poate de ce. Ei bine am dorit sa particip la un interviu "pe bune" in Canada. De cand sunt aicea nu am participat inca la un interviu canadian. M-am gandit ca desi nu e un job pe care il doream o sa am totusi oportunitatea de a studia procesul angajarilor din Canada. Si o sa am un subiect despre care sa scriu in blog. Deci am dat 6 dolari pe traseu numai ca sa am ce sa va povestesc.
       Intr-un final dupa 45 de minute cu autobuzul am ajuns la sediul Addella unde la receptie doua domnisoare foarte dragute si foarte tinere intretineau mai multi domni veniti pentru interviu. Primul lucru pe care l-am observat in biroul Addella era faptul ca decorul arata ca dintr-un film porno. Doua domnisoare dragute, mai multi tineri virili, un caine, aparatura si birotica de proasta calitate, pete pe un covor ieftin, scaune de plastic etc. Domnisoarele au fost foarte amabile purtand conversatii cu toata lumea discutiile variiand de la filme horror la universitati. Pana si cainele a facut cateva trucuri pentru amuzamentul audientei, un fel de moonwalk. Si desi un caine intr-un birou prezinta un semn de intrebare destul de mare faptul ca directorul resurse umane era una dintre domnisoare care statea la receptie era de a dreptul debusolant.
      Dupa cateva interviuri de 5-10 minute audienta sa rarit si intr-un final mi-a venit si mie randul sa intru la primul meu interviu din Canada. Din pacate domnisoara director resurse umane nu a fost cea care ma intervievat in locul ei a fost un domn de origine africana pe nume Michael. Dupa cateva intrebari si raspunsuri acesta mi-a explicat ca asta e doar prima parte a interviului si ca daca voi fi selectat, maine voi merge cu cineva sa vad cum merge treaba pe teren. Adica sa vand aparate pentru cartile de debit la mici patroni. Si ca ma va anunta mai tarziu prin telefon daca voi acceptat sau nu. Dupa ce am ajuns acasa intr-o ora am si fost sunat si Michael mi-a zis ca a dorit sa ma sune personal ca sa ma felicite si sa imi zica ca motivarea de care am dat dovada la castigat si in concluzie au decis sa ma angajeze.
     Din pacate am decis sa nu urmez o cariera la Addella Marketing si desi singurele companii interesate de mine au fost ba pentru bani mei ba pentru a ma utiliza intr-un scam, sunt inca optimist ca in curand o sa gasesc un job de munca platit decent intr-o companie din mandra Canada.

Primul contract de munca a scam

     De când am venit în Canada totul a mers ca pe roţi, m-am acomodat binişor stilului de viaţă canadian. Am aplicat pentru Health insurance, am obţinut a SIN card şi a library card. Am participat la diverse activităţi şi am explorat cât de cât oraşul Toronto şi ce are de oferit. M-am lăsat de fumat şi m-am apucat în schimb de alergat. Iar relaţia mea cu Laurie şi familia ei devine din ce în ce mai bună. După cum se poate observa din următorul desen:

     În acest desen puteţi observa o reprezentare grafică a unchiului Tony (subsemnatul) a nepoatei Maya şi a mătuşi Waurie aka Laurie. Creditul pentru acest impresionantă lucrare de artă mi se acordă în totalitate. Iar desenul a fost realizat acum câteva zile când eu şi Laurie ne am distrat făcând pe babysitteri pentru nepoţi lui Laurie, Maya şi Kieran.

    Dar deşi viaţa mea în Canada îmi aduce atâtea satisfacţii pe plan profesional încă nu am nici un succes. Este greu de găsit ceva de muncă mai ales în concordanţă cu diplomele pe care le am. Tocmai de acea am urmat sfatul consilierilor mei şi am aplicat pentru diverse joburi care ar putea să mi aducă un venit mic şi o experienţă în domeniile de vânzări contabilitate şi finanţe. Aceste joburi fiind la un nivel entry şi cu mici tangenţe în domeniile prezentate mai sus. Şi deşi am 2 C.V.- uri, 2 scrisorii de intenţie pe care le tot modific ca un croitor ca să se muleze joburilor la care aplic până acuma nimeni nu mă contactat în privinţa unui loc de muncă sau măcar unui interviu preliminar.

     Situaţia sa schimbat totuşi luni când am primit un e-mail de la Spectrum ING în privinţa unui job la care am aplicat. Jobul fiind de mistery shopper postat pe www.Indeed.ca (un site cu joburi în Canada). Acest e-mail conţinea un mini interviu online pe care l-am completat bucuros mai ales că jobul era part time şi părea să plătească binişor (cel puţin salariu minim canadian care este de 10.25 CAD/pe oră). După ce am completat mini interviul spre marea mea surpriză am fost contactat imediat de către managerul HR al firmei Spectrum. Care mi-a comunicat că după căutări intense într-o bază enormă de candidaţi eu am fost selectat pentru angajare.

"Dear Stefan,

Congratulations on being selected as our new Mystery Shopper.

I hope that you will accept our offer and that the salary offer is
commensurate with your expectations.

The decision was a tough one since many qualified people were being
considered. However, your creativity and enthusiasm won out over the
others. I personally feel that the right choice was made.

What Is the Next Step?

Employment Agreement: print, fill-in, sign, scan and send it back.

My best to you in this new undertaking.

Kind Regards,
Stephen P. Stanley"

 Puteţi realiza desigur cum inima mea a săltat bucuroasă la auzul veştilor bune. În sfârşit am fost angajat. Şi deşi jobul era part time şi implică ca eu să fiu un agent secret ce infiltra magazine şi făcea rapoarte asupra angajaţilor şi prestanţelor lor era totuşi un job. Poate nu un job potrivit unui masterand în contabilitate dar totuşi reprezenta intrarea mea pe piaţa de muncă canadiană, spargerea ghetei etc.

    Din fericire pentru mine, Laurie nu era aşa de entuziasmată ca mine şi a căutat firma online. Ce a găsit a fost mai puţin entuziasmant. Firma Spectrum aparent este înregistrată prin mama Rusie iar prima sarcină pe care ţi o dau este să te duci la cea mai apropriată agenţie western union şi să trimiţi nişte bani câtorva conturi din SUA. Aparent ca să le testezi serviciile în calitatea ta de mistery shopper. Desigur că să nu te prinzi de scam ei îţi trimit un cec care evident nu este valabil şi te presează ca să trimiţi bani rapid altfel îţi vei pierde jobul. Şi presat de timp şi cu un cec fals în mână tu le trimiţi din bani tăi acele sume.

     Vă puteţi imagina ce dezamăgit am fost când am citit articolul. Primul meu loc de muncă un scam. Desigur chiar dacă Laurie nu m-ar fi atenţionat nu aş fi căzut în plasă. Nu aş fi trimis niciodată bani unor persoane doar pe baza că am o hârtie în mână. Concluzia şi în Canada trebuie să te păzeşti de caractere dubioase care de abia aşteaptă să profite de tine.

Articolul despre Spectrum IMG "mistery shopper" scam:    SCAM

  

Job Workshop day 2 & 3

     Am decis să comasez ziua 2 şi 3 a job workshopului într-un singur post deoarece aceste 2 zile au constat în mare parte din discuţii libere între mine şi consilieri. Având ceva experienţă cu cerinţele unei pieţe de muncă şi fiind un învăţăcel destul de bun şi silitor am reuşit să mi determin consilieri să sară peste câteva părţi teoretice.

                                                               Workshop ziua a doua

     Această zi a început cu introducerea noului consilier, Sajana Yogeswaran, o dră încântătoare din Sri Lanka care ocupă funcţia de "job facilitator" pentru TESOC. Cu dânsa am parcurs următoarele aspecte ale pieţei munci din Canada:

Oportunităţi pe piaţa de muncă

Agenţii de recrutare a forţei de muncă

Exerciţiu practic

     Workshopul a început cu următoarea întrebare: "Cum îţi cauţi de muncă?". Răspunsul meu a fost "Online", fiind un nou imigrant în Canada şi ne având foarte multe cunoştinţe despre piaţa munci aicea soluţia cea mai la îndemână a fost să caut online. Problema fiind că anunţurile relevante pentru cine vrea să se angajeze nu se găsesc online. Ci pe piaţa ascunsă a munci "hidden market". Din informaţiile culese de la Sajana, firmele de obicei recrutează din interior dar sunt totuşi obligate să posteze anunţul online. Deci marea majoritate a anunţurilor online nu sunt relevante deoarece job-ul este deja dat. Soluţia? Aplicarea C.V. - ului la firme axate pe nişa ta. Astfel ei te vor avea în baza de date dacă un job se iveşte şi este nevoie de cineva din exterior. Altă modalitate de a găsi un job bun este voluntariatul. Voluntariatul la o firmă pe nişa ta are mai multe avantaje. În primul rând dobândeşti experienţa de muncă în Canada, doi poţi să obţii o scrisoare de referinţă de la firma respectivă, scrisoare care se vrea ataşată la orice C.V.. Trei poţi să obţii un job chiar în firma respectivă.

      Un alt mijloc de aţi găsi un loc de muncă constă în Agenţii de recrutare. Despre acestea trebuie reţinute câteva lucruri importante. Nu sunt gratis. Când am ajuns la acest capitol în decursul workshopului, Sajana mă întrebat dacă am luat contact cu o asemenea agenţie. Eu am răspuns "Yes", când aplicăm online am dat peste o asemenea agenţie şi mi-am depus C.V. - ul la ei. Următoare ei întrebare a fost "Şti cum fac bani aceste agenţii?". Iniţial m-am gândit că angajatorul le o plăti un comision ca această agenţie să le găsească forţa de muncă necesară. Cea ce s-ar putea să fie într-o oarecare măsură adevărat dar veniturile acestor agenţii vin de la angajat. De fapt tu te angajezi la agenţie pe salariu care îl decide agenţia, un salariu mai mic decât cel pe care îl plăteşte angajatorul real. Deci unde se duce diferenţa??? Desigur la agenţie. Totuşi de remarcat este că pentru un imigrant ca mine care ar putea face voluntariat pentru şansa de a găsi un job, un salariu chiar dacă e mai mic este totuşi mai bun decât nimic. În timpul workshop - ului Sajana mi-a făcut cunoscute câteva dintre cele mai bune agenţii de recrutare a forţei de muncă pe nişa mea.

     A treia şi ultima parte din ziua a doua a workshop - ului a constat într-o mică aplicaţie. Unde trebuia să analizez un anunţ pentru un loc de muncă şi să completez un tabel cu informaţiile deduse din anunţ. De exemplu trebuia să deduc de ce natură este angajatorul (firma, asociaţie guvernamentală, organizaţie non profit etc) după care ce soft skills sau hard skills trebuie să trec în C.V. pentru a atrage atenţia acestui angajator etc.

     După ce am terminat workshop - ul propriu zis am stat de vorbă cu Sajana despre multe lucruri interesante, despre provocările din Canada, oportunităţile ţări etc. Am aflat de la ea că până şi în Canada există rasism, lucru greu de conceput când te întâlneşti cu aceşti oameni politicoşi şi de etnii atât de diverse. Singurul lucru care pot să-l afirm cu siguranţă este că această ţară minunată pe nume Canada îmi vă oferii destule subiecte despre care să tot scriu în blog.

                                                               Workshop ziua a treia

     În ultima zi a acestui workshop am avut doi consilieri, pentru început dna Yoga mi-a explicat ce trebuie şi ce nu trebuie să fac într-un interviu. Din fericire pentru orice viitor imigrant român regulile de conduită la un interviu canadian sunt asemănătoare cu cele ale unui interviu românesc. Începând cu un zâmbet pozitiv, o strângere de mâna fermă până la ceremonialul "Vă mulţumesc pentru timpul acordat". Aparent în această privinţă şi Canada şi România sunt adaptate la aceleaşi standarde internaţionale. Deci nu o să vă plictisesc spunându-vă ceva ce ştiţi deja.

     În a doua parte a workshop - ului am avut parte de un alt consilier de data asta de gen masculin. Din păcate dânsul nu să recomandat şi nici eu nu am întrebat aşa că îi voi spune "The dude". Deci The Dude a pus accent pe atenţia şi dedicaţia care trebuie investite atunci când cauţi un job. Un loc de muncă câştigat în Canada presupune multă muncă, trebuie să ai un C.V. diferit pentru fiecare job la care aplici. O scrisoare de intenţie personalizată pentru firmă şi jobul la care aplici.

      Desigur pentru noi cei care suntem obişnuiţi în mare cu un singur C.V. general pe care îl trimitem peste tot. Să faci o mie de C.V. - uri şi scrisorii de intenţie pentru 150 de locuri de muncă diferite poate să ne dea durerii de cap. Şi am impresia că şi canadienilor le aduce câteva migrene tocmai de acea au un inventat o metodă care să simplifice treaba. Se numeşte Master Inventory, practic este un inventar cu toată experienţa acumulată pe piaţa de muncă şi cu educaţia dobândită în decursul anilor, cu toate aptitudinile voastre personale. Pe scurt toate informaţiile pe care dvs le puteţi spune despre dvs într-un C.V.. Deci când un job apare trebuie doar să selectaţi informaţiile ce vizează job - ul respectiv şi să daţi un copy paste din Master Inventory în C.V. - ul dvs.

     Acestea sunt în mare toate informaţiile pe care eu le am cules din acest job search workshop, s-ar putea ca unele din conceptele prezentate să nu fie chiar în concordanţă cu realitatea. Eu doar expunând doar ce am înţeles sau cred că am înţeles despre piaţa munci din Canada. Dacă realitatea este diferită sau aveţi completări vă aştept commenturile.

Microskills

    După cum vă spuneam ultima oară, miercuri dis de dimineaţă după o cafeluţă bună mi-am pregătit diplomele şi am purces spre sediul Microskills din consummer road. Şi cu mândrie adaug o notă, m-am familiarizat deja cu transportul în comun de aicea încât să mă aventurez singurel dintr-o parte în alta a oraşului. Odată ajuns la sediul Microskills am luat un loc în aşteptarea orei 10 când întâlnirea mea cu Dl Qahar trebuia să aibă loc. În cele 20 de minute de aşteptare (îmi place să plec mai devreme de acasă în caz că intervine ceva să am timp totuşi să ajung la destinaţie) am cunoscut o dnă asiatică venită acolo pentru cursuri de limba engleză. După ce am schimbat câteva impresii şi i-am instalat un compas pe telefon (o aplicaţie foarte utilă în Canada ce ţi zice în ce direcţie mergi N S W E, aplicaţie pe care mi am instalat-o după ce m-am pierdut o oră în Queen's Quay) am simţit că mi-am făcut o amică.
     În sfârşit ceasul bate ora 10 şi mă duc la secretară să mă ghideze către Dl Qahar. Problema e că dânsul nu e aici şi dna secretară mă întreabă dacă nu doresc să particip la secţiunea informativă cât aştept. Fiind de fapt mai mult o declaraţie decât o rugăminte m-am trezit că urmăresc o altă doamnă într-o sală de conferinţe unde ni sa făcut introducerea către Microskills. Dna a fost atât de convingătoare în ne-a atrage la sesiunea de informaţi încât noua mea amică de origine asiatică nici nu avea ce căuta acolo. Ea dorind să ajungă de fapt la cursurile de limba engleză.
     M-am simţit foarte mândru de mine în aceasta sesiune informativă, după ce tanti ne-a spus că ea de obicei nu prezintă această informare ci o colegă bolnavă. A început să ne explice la ce ne ajută Microskills, despre diversele programe în care ne putem înscrie şi cerinţele necesare, iar eu am ajutat-o să explice celorlalţi imigranţi ce şi cum vorbind cu ei mai pe "imigranteste". Şi desigur pus în evidenţă fiind cel mai proaspăt imigrant şi singurul cu o diplomă de master, încât după sesiunea de informare o tanti (tot asiatică) mi-a zis "Oh! You do good! Make tons of dolla cuz you good english!". Şi deşi poate mesajul a fost deformat un pic de mine pentru efectul pan-dramatic sensul l-am păstrat.
     Dacă credeţi că acum o să mă întâlnesc cu Dl Qahar pentru că sesiunea informativă sa terminat vă înşelaţi amarnic. Am fost dus la o sală plină de calculatoare unde am fost aşezaţi frumuşel să ne facem card Microskills. Şi după ce am completat un formular am primit toţi câte un card Microskills cu numele nostru scris grosolan cu markerul. După aceea împotriva protestelor mele am fost pus să aştept până un consilier o să fie disponibil. Aparent nimeni nu a înţeles că trebuia să mă întâlnesc cu Dl Qahar la 10. Ceasul fiind deja 11. Într-un final sunt condus la un domn de origine africană.pe numele Aubrey Carrega. Care după cum probabil v-aţi dat seama nu este Dl Qahar Andisha lucru ce mi-a adus exasperarea la cote înalte. Din fericire pentru mine Dl Aubrey Carrega se ocupa exact cu ce se ocupă şi dl Qahar. Adică face pe ghidul pentru noi imigranţi ca şi mine care au o diplomă superioară în economie.
     Acest domn s-a dovedit şi un caracter foarte interesant. Emigrând prin 87 în Canada dintr-o ţară africană, cu o soţie doi feciori şi doar 12 dolarii în buzunar şi acum călăuzind noi imigranţi către noua lor viaţă. Dl Aubrey nu să dovedit doar un om interesant ci şi folositor, după ce mi-a explicat o grămadă de lucruri importante şi s-a oferit să mă ajute cu C.V.- ul şi scrisoarea de intenţie. Dânsul mi-a făcut şi o fişă cu o recomandare pentru un program de mentoring. Unde această agenţie te bagă să munceşti cu un canadian într-un anumit domeniu ca să înveţi şi ţi mai dă şi o foaie la mână după ce le termini programul ca să ateşti că ai experienţă canadiană. Şi împreună am explorat domeniile unde aş putea să mă angajez. El fiind şi primul consilier de până acuma care în loc să mă "proceseze" m-a întrebat ce aş vrea să fac şi mă tratat ca pe un om inteligent şi nu ca pe un imigrant venit cu pluta. Tot el mi-a făcut şi o recomandare acea de a nu mă lăsa prins de o slujbă în care doar să supravieţuiesc explicându-mi cum a văzut destui oameni ce s-au aruncat pe prima slujbă şi după aia nu au mai încercat să găsească altă mai bună.
     Această întâlnire mi-a ridicat foarte mult moralul este important să şti că există un om cu experienţă care te va călăuzi prin cea ce pare a fi un labirint întortocheat. Sper că după "job workshop"- ul de luni să am suficiente informaţii despre cum să atac eficient piaţa munci din Canada şi să vă zic cu mândrie că m-am angajat.

Recapitulare a procesului de stabilire in Canada

     Este nevoie de o scurtă recapitulare a demersurilor întreprinse de mine în procesul meu de stabilire ca un nou imigrant pentru a vă povesti următoarea pagină din viaţa mea în Canada. V-am povestit că de cum am pus piciorul în Canada am şi început procesul de emigrare, după ce am fost cercetat şi prelucrat cu atenţie şi politeţe de către slujbaşi guvernului canadian. Am obţinut un SIN (social inssurance number), un document ce atestă statutul meu de nou imigrant şi desigur o tonă de materiale informative. Pe baza acestor materiale informative am căutat un "newcomers settlement office".

     Din fericire există un asemenea birou la un minut distanţă de mine. Aicea m-am întâlnit cu Dna Salam Rifai care mi-a dat primele informaţi despre ce anume trebuie să fac ca să mă stabilesc în Canada şi să fiu integrat în societate.

     Aici am obţinut informaţii asupra examenului de limba engleză ce trebuie să-l susţin pentru a mi fi evaluate cunoştinţele de limba engleză. Important de menţionat este că dacă obţii peste nota 7 poţi să te înscrii la universităţi aicea şi ai acces la nişte job-uri mai bune. Desigur dacă obţii o notă mică poţi să te înscrii cu uşurinţă la clase gratuite de limba engleză. Important de menţionat că nota la care îţi este evaluată limba engleză rămâne cu tine timp de 6 luni, perioadă în care nu mai ai voie să dai examenul. Eu sunt programat pentru acest examen pe 27 august aşa că uraţi-mi noroc.

     Un alt lucru pe care l-am făcut cu dna Salam a fost să discut despre ce procedurii trebuie întreprinse de către mine. Unul dintre acestea fiind crearea unui cont în bancă pentru a obţine asigurare medicală. Deşi trebuie să aştepţi ceva timp până ţi se acordă o declaraţie de la bancă prin poştă. Cu această declaraţie şi un formular pe care eu l-am primit de la Dna Salam poţi să te înscrii pentru asigurare medicală. Notabil este că asigurarea medicală îţi va fi acordată la 3 luni după data aterizări şi nu după depunerea documentelor.

     Desigur am aflat şi multe alte informaţi utile la acest birou pentru "newcomers", am obţinut informaţi pentru clase gratuite de pc (cunoştinţele mele cu excel, powerpoint fiind în cel mai bun caz ruginite). Informaţi despre asigurare medicală privată (opţională şi ne gratuita) dacă doresc să mă asigur în caz de orice eveniment nefericit. Despre "job workshops" care sunt seminare ce te învaţă tot ce trebuie să şti despre piaţa munci din Canada. Acestea învăţând noi imigranţi despre C.V., scrisoarea de intenţie, cum să cauţi un loc de muncă şi cum să aplici pentru un job în stil canadian, şi desigur "how to market yourself". Adică pe româneşte cum să te faci mai atrăgător pentru angajatorul canadian. Poate cea mai importantă informaţie obţinută a fost numărul de telefon al domnului Qahar Andisha ce lucrează la microskills.

     Dânsul fiind un consilier ce ajută imigranţi ca mine cu studii superioare să se facă remarcaţi pe piaţa munci din Canada. Problema a fost că am dat de Dl Qahar cam greu. Şi când am dat de dânsul am stabilit o întâlnire prin intermediul emailului, dânsul invitându-mă la sediul Microskills miercuri. Deci mi-am luat agenda "imigrantului" (o agendă cu informaţi utile pentru imigranţi primită de gratuit de la darnicul guvern canadian) toate diplomele mele pe care le-am aşezat frumuşel în noua mea mapă (cumpărată de la dollarama cu 3 CAD) şi am purces spre sediul Microskills.

     Despre ce s-a întâmplat acolo vă voi povesti data viitoare în speranţa că vă voi mai atrage încă odată pe blog-ul meu şi numărul de 1000 pageviews pe care tocmai l-am atins se va transforma în curând în 10000.

Prima zi de munca in Canada

     Ultima oară vă povesteam cum am plecat de la Amsterdam Brewery unde luasem masa de prânz spre Mati şi Sarah pentru cină. Desigur s-ar putea să aveţi impresia că mâncăm cam mult plecând dintr-un loc unde tocmai ce am mâncat spre un alt loc unde v-om mânca. Ei bine nu este aşa, distanţele imense pe care trebuie să le parcurgi să ajungi dintr-un capăt în altul necesită foarte mult timp. După o plimbare cu metroul şi vreo trei autobuze schimbate am ajuns în sfârşit la Mati şi Sarah.

     Deşi doar ce i-am cunoscut Mati şi Sarah îmi dau impresia unui culplu extraordinar. Cei doi find foarte buni prieteni cu tot clanul Ross. Din câte am înţeles Dave fratele lui Laurie este un prieten din copilărie a lui Mati. S-ar putea să mă înşel dar cu siguranţă vă pot zice că cei doi au jucat foarte multe partide de şah. Aşa că invitabil eu şi cu Mati ne-am confruntat câteva partide. Spre marea mea ruşine le-am pierdut pe toate. În timp ce noi băieţi ne confruntam pe campu de luptă fetele discutau în voie în acelaşi timp uitanduse la adorabila Evi, fetiţa celor doi.

      În timp ce ne luptăm pe câmpul de şah şi cu hamburgeri din farfurii, Mati mi-a zis că este un post vacant în bucătăria unde el munceşte şi dacă sunt interesat să mă angajez acolo. După ce a discutat cu managerul am fost convocat a doua zi să mă prezint la sala de fitnes unde este amplasată bucătăria. Aşa că marţi dimineaţa m-am trezit devreme, mi-am băut cafeluţa, mi am mâncat micul dejun, mi-am instalat o busolă pe telefon şi am pornit spre Victoria park.

     La noul loc de muncă am făcut cunoştinţă cu Marylin (superviser şi creed că bucătarul şef), o doamnă în vârstă de origine asiatică care îmi amintea de maeştri kung fu din filmele chinezeşti ale copilăriei, atât prin tonul voci cât şi prin prestanţă şi îndemânare. Carol este o domnişoară zâmbitoare şi foarte mică tot de origine asiatică care lucra ca şi ajutor. Iar în final un tip de origine indiană care lucra ca şi bucătar şi căruia nu i-am reţinut numele deoarece nu avea un ecuson. Dintre toţi trei singurul pe care îl înţelegeam era tipul indian al cărui nume creed că începea cu K. Accentul lui indian find mai uşor de înţeles decât accentul asiatic al lui Marylin. Iar deşi Carol nu avea deloc accent vorbea mult prea încet ca să înţeleg ceva.

     Deşi Marylin mi-a spus să stau şi să observ cum decurge activitatea eu am dorit să mă fac remarcat fiind desigur conştient de povara că acum sunt un ambasador al României şi nevrând să se zică că români sunt leneşi sau fandosiţi. Aşa că mi-am suflecat mânecile şi m-am pus pe treabă. Am început să spăl vase, să învăţ cum se face milk shakes, să curăţ ouă fierte de coaje, să tai morcovi, să aduc apa etc. Din păcate nu ştiu dacă m-am descurcat bine sau nu. Am încercat din răsputerii să nu ocup spaţiul degeaba şi să mă fac util. Tot ce ştiu este că Marylin la sfârşitul zilei mi-a spus că mai are doi candidaţi pe care vroia să îi vadă. Lucru din care deduc că modestele mele talente în bucătărie nu au impresionat.

     Deci primul meu job canadian nu a durat decât cinci ore în care am stat în picioare şi am făcut milk shakes. Şi deşi Marylin mi-a zis că o să se decidă mai încolo dacă mă angajează sau nu, am decis singur că nu sunt calificat pentru această muncă şi l-am rugat pe Mati să mă taie de pe lista posibilor candidaţi.

     După această primă experienţă pe piaţa de muncă canadiană am ajuns acasă unde mi-am luat mândră şi am plecat spre Suzanne şi Arun să ne întâlnim cu toţi pentru o cină. Motivul acestei convocări este unul trist, o ultimă seară împreună cu Kristen şi Kathryn. Cei doi plecând miercuri de dimineaţă spre Panama unde vor preda engleză timp de doi ani. Deşi tristă din cauza plecări iminente a celor doi această seară a decurs într-un mod plăcut. Ghiduşiile lui Maya şi Kieran, mâncarea delicioasă, vinul aromat, muzica bună fiind doar câteva din motive pentru atmosferă plăcută.

     Pentru un om care acum două săptămâni şi a luat rămas bun de la prieteni şi familie am fost emoţionant să văd cum alţi tineri se îmbarcă spre noi aventurii dar şi mâhnit să văd feţele celor dragi exprimând atâta tristeţe. Un lucru ce mă dus cu gândul la familia şi prieteni mei care mi lipsesc atât de mult şi care au fost la rândul lor devastaţi de plecarea mea. Şi tot ce sper este să mi găsesc un loc bun de muncă care să mi permită să îi revăd cât mai des cu fruntea sus.

Despre Canada si provocarile ei. part 2

   Pentru un nou emigrant finanţele sunt o chestie delicată. Cu resurse limitate un nou emigrant trebuie să şi procure tot necesarul unei vieţi normale. Casă, mâncare, haine, sunt doar nevoile de bază. Nişte nevoi costisitoare. Tocmai de acea un nou imigrant ca şi mine care doreşte să se stabilească trebuie să fie foarte atent la resursele pe care le are şi în acelaşi timp să se străduiască să acumuleze resurse. Desigur prin asigurarea unui loc de muncă.
     Ca să poţi munci în Canada trebuie să ai un SIN. Adică social insurance number, de acest număr poţi să ţi faci rost ori de la aeroport când ai aterizat (ca mine) ori de la vreo agenţie guvernamentală. Obţinerea SIN nu este în sine o provocare. Obţinerea unui loc de muncă în schimb este. De ce? Pentru că ne aflăm în Canada şi canadieni preferă unele lucruri în stilul lor. De exemplu C.V.-u, în România tot ce trebuie să faci este să intri pe e-jobs sau bestjobs să completezi câmpurile deja prestabilite şi voila ai un C.V. În Canada nu este aşa de simplu. Barierele de comunicare pe care orice imigrant le va înfrunta, lipsa unui format standard al C.V.- ului (canadieni preferă totul să fie cât mai original) deja poate să dea câteva dureri de cap. Lucrul interesant despre piaţa munci în Canada este că angajatorul se aşteaptă că C.V.- ul tău să fie făcut special pentru el. Nu este interesat să citească toate calităţile tale, toată experienţa ta anterioară, ci cea de fapt îl interesează este ca tu într-o mică categorie din Resume să îi zici de ce eşti bun pentru firmă lui. Cea ce înseamnă dragilor că dacă doriţi să vă angajaţi în Canada trebuie să aveţi un C.V. diferit pentru orice loc de muncă pentru care aplicaţi.
     Totuşi partea cu adevărat dificilă pentru un imigrant nu o reprezintă C.V.-u deoarece foarte multe agenţi guvernamentale sau de voluntari se oferă să ajute pe noul venit cu această problemă. Dificultatea vine din faptul că imigrantul cu greu îşi va găsi un loc de muncă pe nişa lui. Chiar dacă în ţara de baştină era un strălucit inginer în fizică nucleară aicea s-ar putea după vreo 4 luni împins de disperare să se angajeze ca şi paznic de noapte.
     Canada prezintă multe dificultăţi financiare, chirie, mâncare, haine un transport în comun mult mai scump decât în România limitează şi forţează un nou imigrant ca şi mine de altfel să se arunce pe primul job pe care îl găseşte. Acest lucru putând să facă destui oameni nefericiţi. În cazul meu totuşi care am făcut atât de multe munci dezgustătoare la propria firmă (ca de exemplu când mi să înfundat baia la bar şi a trebuit să pescuiesc deşeuri umane) găsirea unui loc de muncă este un lucru incitant pe care de abia îl aştept. Azi mă voi duce la o agenţie ce mă va ajuta cu crearea unui "resume" canadian şi în sfârşit voi putea să explor piaţa munci din Canada. Şi sper că în curând să pot să scriu un articol despre primul meu interviu şi desigur primul loc de muncă. Wish me luck!!!!