Despre politete in Canada

Ieri au fost -15 grade, cu “the wind chill” peste -30. Pentru că trăiesc în Canada şi canadienii, deşi strâng din dinţi, nu lasă un fleac ca – 30 de grade să îi oprească din activităţile zilnice (ca pe vecinii de la sud). Am fost nevoit să mă prezint la muncă ca în fiecare zi. Şi cum am intrat în birou pe jumate îngheţat unul dintre şoferi mă întreabă clasicul “How are you?” iar eu privind direct în ochii lui i-am răspuns cât mai pe româneşte (utilizând limba engleză) “Defrosting my ass!”. Colegii obişnuiţi deja cu faptul că sunt încă proaspăt venit de pe vapor şi mai uit să dau parola “Fine! How are you?”, au râs la răspunsul meu mai sincer. Şi eu împreună cu ei.
Acum ceva timp am avut o discuţie despre Facebook şi nouă modă a tinerilor de a posta “selfies” în poziţii care mai de care mai ciudate sau sexy. Şi după ce am văzut că se dau şi premii pentru chestia asta gen “Cel mai frumos posterior pe internet” şi poţi ajunge chiar “famous” cu o poză m-am decis că asta este şansa mea de a atinge imortalitatea. Aşa că dragi cititori fideli o să vă dezvălui vouă pentru prima dată în direct şi necenzurat primul meu “selfie”. Vă rog totuşi să ţineţi minte că eu sunt un pic mai sfios de felul meu aşa că vă rog să nu mă criticaţi prea aspru pentru această primă tentativă de “selfie” mai ales că sunt băiat sensibil uşor de rănit sentimental.

                                                               Take that Kardashians!!!


În autobuz, eu imigrant român ignorant cobor fără să zic nimic. În spatele meu o tanti îi zice şoferului “Thank you!” şoferul politicos îi răspunde “Have a great day!”. După ce mai observ acest obicei de câteva ori. Mă gândesc că sunt nepoliticos faţă de şofer că nu zic şi eu ca restul lumi un “Thank you!”. Eu, imigrant din România, sunt obişnuit cu autobuzele noastre unde şoferul stă în cabina lui şi nu te învredniceşte măcar cu o privire. Dar am decis să mă conformez regulilor de politeţe de pe aici. Aşa că într-o dimineaţă când să cobor din autobuz mă întorc spre şofer, o tanti în vârstă cu părul mov, o privesc direct în ochii de sub masca mea de schi neagră şi cu o voce puternică îi spun “Thank you!”. Probabil că tanti şoferiţa se aştepta la altceva că mi-a răspuns cu o voce gâtuită un “Your wellcome!”. Şi asta doar după ce a văzut că nu am de gând să cobor până nu mi primesc bine meritatul “Have a great day!”. M-am mulţumit cu ce mi s-a oferit şi am coborât fericit că sunt şi eu în rând cu lumea din Canada. Vedeţi voi Tata m-a crescut să fiu băiat politicos.
La telefon cu o tanti secretară din alt birou. Îi cer politicos să mi proceseze o aplicaţie, lucru ce tanti face. După care eu băiat politicos îi spun “Thank you” deoarece tanti mi-a procesat aplicaţia. Ea îmi răspunde la fel de politicos “Thank you”. De ce îmi mulţumeşte ea? Habar nu am! Dar eu băiat politicos îi zic “Your Wellcome!”. Ştiu! Nu e foarte amuzant dar nu încercam să fiu amuzant. Pur şi simplu m-am lăsat tras în capcana politeţei canadiene.