Despre plictiseala

Mă omoară plictiseala. Lucrurile îmi merg prea bine în Canada numai e deloc palpitant. Mă simt ca Cezar am venit am văzut şi am cucerit. Numai că la mine cucerirea e pe doar 14 dolari pe oră. S-a dus şi incertitudinea zilei de mâine, am deja 3 luni la noul job. S-a dus şi explorarea, munca şi iarna îmi mănâncă toată energia şi cheful. Fiecare zi e o clonă a zilei de ieri. Mă trezesc, mănânc nişte waffelsi albaştri, mă îmbrac, îngheţ în staţia de autobuz. Aproape alerg vreo 3 staţi până la locul de muncă. Citesc, muncesc, beau 3 cafele, citesc, i-au pauza de masă, citesc, i-au pauză de la citit şi muncesc un pic. Îngheţ din nou. Ajung acasă mă dezgheţ şi petrec câteva ore minunate cu Laurie. După care mă duc la somn şi repetare.
Poate iarna e de vină, numai e vremea plimbărilor lungi prin străzile Toronto-ului. Nimic nou de văzut, de experimentat. Rutina! Singurele momente palpitante oferite de către nebunii din autobuz. Nici să scriu nu prea mai îmi vine. Nici o idee nu îmi mai pare bună. Îmi simt mintea leneşă, creativitatea sufocată. Noroc cu Laurie, ea transformă iarna în primăvară. Din păcate orele petrecute cu ea sunt prea puţine iar weekendul încă departe.
A nu se crede că mă plâng, pur şi simplu sunt plictisit de iarna canadiană. Vreau primăvară, vreau verde în copaci, vreau soarele să mă încălzească. Vreau să alerg din nou cu Laurie. M-am săturat să stau mereu în casă, singurele expediţii fiind spre Food Basic pentru cumpărăturile de zi cu zi. Norocul meu e că Laurie a primit un gift card pentru “second city” aşa că va fi măcar o seară interesantă în viitorul apropiat. Până atunci trebuie să îndur acelaşi peisaj alb, acelaşi frig, aceeaşi plictiseală. Măcar Canadieni sunt fericiţi că e sezonul de hochei, au la ce să se uite. Eu încă nu am urmărit un meci de hochei. Nici în România nu prea eram pasionat de sport. Mă mai uităm la câte un meci de fotbal cu băieţi ca să fiu în rând cu lumea. Un prieten m-a întrebat pe Facebook dacă m-am dus la meciul lui Bute ţinut în Toronto. Sincer nici nu ştiam că boxează. Nici acum nu ştiu dacă a câştigat sau a pierdut.
Îmi petrec serile vizionând filme, deja am văzut tot ce 2013 a avut de oferit, în afară de Killing season cu Robert de Niro şi John Travolta nu recomand nimic. Citesc foarte mult. O activitate numai bună de omorât plictiseala în această iarnă urâtă. Mica mea bibliotecă din Canada, care număra la început doar cele două volume din Gai-Jin aduse din România, a ajuns acum la un număr destul de măricel. Toate cărţile fiind deja citite. Sper sâmbăta asta să găsesc şi restul de 5 volume din Wheel of Time la Salvation Army altfel sunt în pericol să le comand online şi să plătesc mai mult de 4 dolari pentru 5 cărţi doar ca să termin seria. Încă nu îmi vine să cred că seria are 14 volume. Sper pe lângă să mai găsesc şi alte titluri interesante. Îmi doresc din tot sufletul să găsesc varianta în engleză a Shogunului sau alte opere clasice. Bibliotecă din Salvation army e prea dominată de genul Fantasy ca să fie pe gustul meu. Star Trek şi Star Wars pe toate rafturile. Acum mai nou am văzut că au început să scrie cărţi şi după jocuri. Am rămas surprins să văd că există şi o carte după World of Warcraft.
Prima iarnă în Canada şi a trebuit să fie prima iarnă cu “arctic blasts” şi “ice storms” din istoria recentă a Canadei. Din fericire a mai rămas doar o lună până la primăvară. Nu că mi fac iluzii că martie nu o să fie la fel de friguroasă ca şi lunile de iarnă dar măcar o să fie mai multă lumină. Până atunci mă voi strădui să înving pana de idei şi să menţin blog-ul alive. Nu că mă aştept să scriu vreo bijuterie literară dar măcar îmi mai omoară timpul şi mai forţează mintea să lucreze. Aşa ca o să vă urez la toţi un canadian “stay warm” şi sper să ne revedem cât mai curând.