Nu am crezut niciodată în horoscoape şi alte nebunii de astea, nu de alta dar am întâlnit prea mulţi oameni proşti care aparţin de zodii “inteligente”. Şi nici marea iubire nu am întâlnit-o în vreuna din zilele fatidice anunţate de horoscop. Cea ce mi se potriveşte însă ca o mănuşă e o trăsătură a zodiei gemenilor de care aparţin. Şi NU, nu este duplicitatea, eu sunt un aiurit, trăiesc cu capul în nori nu am nici cel mai mic interes în viaţa altora iar ca să fi duplicitar cere implicare şi pasiune. Cea ce mi se potriveşte însă este afirmaţia că gemenii sunt Pan-ul zodiacului. Când zic Pan mă refer la caracterul Peter Pan nu la zeul grec Pan deşi zeul este sursa personajului. De ce Peter Pan? Pentru că el e tinereţa întruchipată, copilul ce nu vrea să crească. Ăsta sunt eu, mai am puţin şi fac 30 de ani şi totuşi mă comport ca un copil peste tot. La muncă îmi tachinez colegii, ultima ispravă a fost un certificat pentru unul din şoferi în care i-am lăudat competenţele. Printre care şi acel rahat imens despre care vă povesteam anterior. Acasă o enervez pe Laurie, sunt dependent de privirile alea încărcate ce ţâşnesc din ochişorii ei verzi. Şi nimic nu-mi face mai mare plăcere decât să o exasperez pe Maya, nepoata de 4 ani. E ceva magic să vezi unele expresii pe feţele copiilor şi Maya are o figură incredibil de expresivă.
“But Uncleee Tony!!! You were supposed to be counting!!!!” Asta a fost culmea exasperări când în loc să număr la vaţea ascunselea eu am urmărit-o tiptil în schimb pe ea până la locul unde vroia să se ascundă. Şi când a dat să se întoarcă în loc să o vadă pe mătuşa Laurie care trebuia să se ascundă cu ea îl vede în schimb pe unchiul Tony ce trebuia să numere. Nimic nu e mai amuzant decât o lecţie de vaţea ascunselea dată pe un ton serios de către un copil de 4 ani. “Uncle Tony you count and we hide! You have to count first uncle Tony!” Btw dacă aveţi copii care vă exasperează cu cântecul din Frozen “Let it go!” aduce-ţii la mine. După ce o să mă audă pe mine ţipând cântecul ăla cu patos nu o să le mai trebuiască “Let it go!” toată viaţa. De fapt o să aibă coşmaruri de fiecare dată când o să-l audă. De fapt, numai când o să vadă zăpadă şi o să şi amintească cu spaimă de ziua în care Uncle Tony a cântat "Let it go!"
Ideea de bază e că sunt ca un copil, unul ce nu trebuie lăsat nesupravegheat. Ca de exemplu când de ziua recunoştinţei, lăsat singur în bucătăria părinţilor lui Laurie, am observat un calendar în care erau notate onomastici şi alte zile importante. Alegând un weekend liber am pus şi eu următoarea notiţă: “Feed uncle Tony pie day!”. Pentru că dacă îmi place vreo mâncare în Canada atunci este plăcinta lui Janice. Coincidenţa face ca weekendul pe care l-am ales în calendar să pice în această sâmbătă. Şi nu mică mi-a fost mirarea când m-am trezit cu Janice la uşă cu o plăcintă în mână si urarea “Happy feed uncle Tony pie day!” pe buze. Ca să vedeţi dragilor că “crime does pay!” de “Feed uncle Tony pie day!” (cacofonia intended)
Din păcate pentru Janice acest act de bunătate din partea ei a dezlănţuit un monstru. Căci dacă pun mâna din nou pe calendarul ăla o să fie “Feed uncle Tony pie day” every day! Lucru căruia i-am spus şi ei ca răsplată pentru plăcinta delicioasă de cireşe. Şi cu povestea spusă nu-mi mai rămâne decât să vă întreb: Voi ce aţi mâncat bun de “Feed uncle Tony pie day”?
“But Uncleee Tony!!! You were supposed to be counting!!!!” Asta a fost culmea exasperări când în loc să număr la vaţea ascunselea eu am urmărit-o tiptil în schimb pe ea până la locul unde vroia să se ascundă. Şi când a dat să se întoarcă în loc să o vadă pe mătuşa Laurie care trebuia să se ascundă cu ea îl vede în schimb pe unchiul Tony ce trebuia să numere. Nimic nu e mai amuzant decât o lecţie de vaţea ascunselea dată pe un ton serios de către un copil de 4 ani. “Uncle Tony you count and we hide! You have to count first uncle Tony!” Btw dacă aveţi copii care vă exasperează cu cântecul din Frozen “Let it go!” aduce-ţii la mine. După ce o să mă audă pe mine ţipând cântecul ăla cu patos nu o să le mai trebuiască “Let it go!” toată viaţa. De fapt o să aibă coşmaruri de fiecare dată când o să-l audă. De fapt, numai când o să vadă zăpadă şi o să şi amintească cu spaimă de ziua în care Uncle Tony a cântat "Let it go!"
Ideea de bază e că sunt ca un copil, unul ce nu trebuie lăsat nesupravegheat. Ca de exemplu când de ziua recunoştinţei, lăsat singur în bucătăria părinţilor lui Laurie, am observat un calendar în care erau notate onomastici şi alte zile importante. Alegând un weekend liber am pus şi eu următoarea notiţă: “Feed uncle Tony pie day!”. Pentru că dacă îmi place vreo mâncare în Canada atunci este plăcinta lui Janice. Coincidenţa face ca weekendul pe care l-am ales în calendar să pice în această sâmbătă. Şi nu mică mi-a fost mirarea când m-am trezit cu Janice la uşă cu o plăcintă în mână si urarea “Happy feed uncle Tony pie day!” pe buze. Ca să vedeţi dragilor că “crime does pay!” de “Feed uncle Tony pie day!” (cacofonia intended)
Din păcate pentru Janice acest act de bunătate din partea ei a dezlănţuit un monstru. Căci dacă pun mâna din nou pe calendarul ăla o să fie “Feed uncle Tony pie day” every day! Lucru căruia i-am spus şi ei ca răsplată pentru plăcinta delicioasă de cireşe. Şi cu povestea spusă nu-mi mai rămâne decât să vă întreb: Voi ce aţi mâncat bun de “Feed uncle Tony pie day”?
No comments:
Post a Comment