E în sfârşit sâmbătă, e weekend, e libertate. Un miros îmbietor de cafea îmi umple dimineaţa. Nu orice cafea, nu Tim Hortons, nu Selection sau vreo ieftineală, ci LavAzza pentru că e sâmbătă. Am muncit din greu o săptămână întreagă, mi-am făcut datoria, acum e timpul meu, timpul să mă răsfăţ!
Arunc nişte ouă în tigaie, bag cartofi la cuptor, prepar nişte şunculiţe. Micul dejun al campionilor! Deschid calculatorul intru pe pro fm clasic rock. Boxele bubuie, sunca sfârâie în tigaie, e weekend. Nu mă uit la vreme azi, mi-am făcut cumpărăturile de ieri, sâmbăta e pentru relax. Cafeaua e gata! Nişte lapte, puţină miere şi am perfecţiune lichidă. Întorc ouăle şi sunca, încă puţin şi se rumenesc şi cartofii, sunt de aia crocanţi de la McCain. D-abia aştept! Intru un pic pe facebook, mă bag la un candy crush saga, şunca miroase incredibil. Cartofii sunt gata, pun ouăle deasupra cu o bucată de brânză galbenă, sunca de un aur perfect stă pe lângă în farfurie. Am şi ceva salată de ieri.
Las facebook ul în pace, planşa din candy crush saga e deja frustrantă şi nu vreau să-mi fac draci degeaba, doar e sâmbătă. Mă aşez pe canapea cu farfuria în mână. Nu aprind televizorul. Nu se merită! Laurie face câteva exerciţii fizice, aşa că mă uit la ea, o admir în linişte în timp ce mi înfund arterele cu grăsimea micului dejun deşi numai mic nu e. Nu contează doar e weekend, o să ard destule calorii în timpul săptămânii când o să îngheţ de frig în timp ce fug ca un nebun să prind vreun autobuz. Muzica din boxe e în tandem cu starea mea de spirit. Încep să mă mişc în ritm cu muzica în timp ce mi înfulec cartofii.
Telefonul ţipă. Mă sună prietenul Georgescu din Anglia pe facebook, a făcut 90 de lire ducând un tip din Fareham în Londra. Mi se laudă că bea o cafeluţă în stil londonez. Eu că o beau acasă în stil torontian. Cine s-ar fi gândit uitându-se la noi cum fumam împreună pe treptele liceului, palmând ţigările să nu ne vadă profesorii, bând cafea de 1 Ron de la dozator, că după 10 ani unu o să fie în Toronto şi altul în Londra?
Ne promitem să ne vedem la vară, când venim în Constanţa că se însoară frate-miu. Mare motiv de petrecere şi bucurie. Cumnata îmi trimite poze cu rochia de mireasă, arată superb. Frate-miu nu ştie, cică el nu are voie să vadă rochia. Aşa că îl tachinez cu un: "Surprize! Surprize!" când mă întreabă.
Începe să mi placă facebook ul, vorbesc cu mătuşa din Spania, mai vorbesc cu un prieten din Constanţa. Mai aflu veşti şi bârfe şi timpul trece. Mă apucă un pic melancolia. Încă vreo trei luni până la nuntă, până îmi revăd prietenii şi familia. Dar e sâmbătă aşa că mi trag o palmă şi mi revin. Nu o palmă reală ci una de aia psihologică. Am aşteptat o săptămână întreagă să vină şi ziua asta, când pot să mă relaxez şi să mă bucur de viaţă. E o prostie să mă gândesc la ce nu pot avea. Timpul trece şi o să vină şi vara când o să văd pe toată lumea.
Aşa că dau muzica mai tare, citesc ce a mai scris lumea pe blog uri, trag un gât serios de cafea şi las sâmbăta să mă ia în primire.
Arunc nişte ouă în tigaie, bag cartofi la cuptor, prepar nişte şunculiţe. Micul dejun al campionilor! Deschid calculatorul intru pe pro fm clasic rock. Boxele bubuie, sunca sfârâie în tigaie, e weekend. Nu mă uit la vreme azi, mi-am făcut cumpărăturile de ieri, sâmbăta e pentru relax. Cafeaua e gata! Nişte lapte, puţină miere şi am perfecţiune lichidă. Întorc ouăle şi sunca, încă puţin şi se rumenesc şi cartofii, sunt de aia crocanţi de la McCain. D-abia aştept! Intru un pic pe facebook, mă bag la un candy crush saga, şunca miroase incredibil. Cartofii sunt gata, pun ouăle deasupra cu o bucată de brânză galbenă, sunca de un aur perfect stă pe lângă în farfurie. Am şi ceva salată de ieri.
Las facebook ul în pace, planşa din candy crush saga e deja frustrantă şi nu vreau să-mi fac draci degeaba, doar e sâmbătă. Mă aşez pe canapea cu farfuria în mână. Nu aprind televizorul. Nu se merită! Laurie face câteva exerciţii fizice, aşa că mă uit la ea, o admir în linişte în timp ce mi înfund arterele cu grăsimea micului dejun deşi numai mic nu e. Nu contează doar e weekend, o să ard destule calorii în timpul săptămânii când o să îngheţ de frig în timp ce fug ca un nebun să prind vreun autobuz. Muzica din boxe e în tandem cu starea mea de spirit. Încep să mă mişc în ritm cu muzica în timp ce mi înfulec cartofii.
Telefonul ţipă. Mă sună prietenul Georgescu din Anglia pe facebook, a făcut 90 de lire ducând un tip din Fareham în Londra. Mi se laudă că bea o cafeluţă în stil londonez. Eu că o beau acasă în stil torontian. Cine s-ar fi gândit uitându-se la noi cum fumam împreună pe treptele liceului, palmând ţigările să nu ne vadă profesorii, bând cafea de 1 Ron de la dozator, că după 10 ani unu o să fie în Toronto şi altul în Londra?
Ne promitem să ne vedem la vară, când venim în Constanţa că se însoară frate-miu. Mare motiv de petrecere şi bucurie. Cumnata îmi trimite poze cu rochia de mireasă, arată superb. Frate-miu nu ştie, cică el nu are voie să vadă rochia. Aşa că îl tachinez cu un: "Surprize! Surprize!" când mă întreabă.
Începe să mi placă facebook ul, vorbesc cu mătuşa din Spania, mai vorbesc cu un prieten din Constanţa. Mai aflu veşti şi bârfe şi timpul trece. Mă apucă un pic melancolia. Încă vreo trei luni până la nuntă, până îmi revăd prietenii şi familia. Dar e sâmbătă aşa că mi trag o palmă şi mi revin. Nu o palmă reală ci una de aia psihologică. Am aşteptat o săptămână întreagă să vină şi ziua asta, când pot să mă relaxez şi să mă bucur de viaţă. E o prostie să mă gândesc la ce nu pot avea. Timpul trece şi o să vină şi vara când o să văd pe toată lumea.
Aşa că dau muzica mai tare, citesc ce a mai scris lumea pe blog uri, trag un gât serios de cafea şi las sâmbăta să mă ia în primire.
No comments:
Post a Comment