De ale mele

În fiecare dimineaţă la cafeluţa mai arunc câte un ochii la “competiţie”. Adică la blog urile scrise de imigranţi români ca şi mine. Pe lângă faptul că citesc multe articole interesante mai învăţ şi foarte multe lucruri folositoare de la veterani. Am observat că de obicei când vine vorba despre Canada, imigranţi români se împart în două tabere. O tabără moderată care încearcă să prezinte cât mai real experienţele lor din Canada cu bune şi rele şi tabăra celor care urăsc Canada. Îmi voi da cu părerea şi o să speculez că nimeni nu vrea de fapt să laude Canada că nu cumva să cadă în tabăra celor care ridică Canada în slăvi. Până acum nu am văzut un apărător vehement al Canadei. Eu unu mă gândesc că dacă laud Canada şi zic că aici, cu salariul meu considerat mizerabil, fac în trei zile mai mult decât cineva pe salariu minim într-o lună în patria mamă, lumea mă va considera lăudăros. Sau poate un aiurit care nu vede că preţurile de aici sunt mai mari ca şi salariile. Sau că sunt deconectat de la realitate, viaţa de aici fiind mai costisitoare. Doamne fereşte să conving pe cineva cu articolele mele să imigreze în Canada şi să nu se descurce. M-aş simţi oribil să cred că am atras pe cineva cu vise false de bogăţie şi bunăstare doar ca să dea greş. Alt motiv pentru care nu vreau să laud Canada este că de fiecare dată când fac o comparaţie şi zic “e mai fain în Canada” înseamnă că dau în România şi deci şi în mine ca cetăţean al ei. Mai ales că eu nu dau vina pe politicieni pentru starea mizeră a României ci pe populaţia ei, din care fac şi eu parte. Totuşi realitatea crudă este că în ciuda tuturor defectelor sale, reale şi imaginare, Canada este deasupra României. E mai modernă. Viaţa e gândită aici pentru confort. Dar ca orice proces de gândire este supus erorilor. Da! Sunt de acord cu mulţi din bloggeri români. Pereţi lor falşi, ieftini, le permite să construiască rapid şi ieftin dar mie îmi e frică să mă sprijin pe ei de frică să nu îi distrug cumva. Medici de aici nu-ţi acordă atenţie. Sunt plătiţi după numărul de pacienţi aşa că le pasă doar să proceseze câţi mai mulţi nu să acorde servicii de calitate. Dentişti sunt nişte rechini în Canada. Preţurile sunt incredibil de mari pentru operaţi destul de simple. Iar etica lor e dispărută de mult. Cineva îmi povestea cum dentistul i-a scos toate măselele de minte în aceeaşi zi deşi nu erau stricate sau ieşite de sub gingie. Practic a supus acea persoană la o operaţie de care nu avea nevoie. Pur şi simplu a tăiat în carne vie, ia umflat toată faţa, doar că nu cumva clientul să şi le scoată la vreun alt dentist în viitor. Mă gândesc la următoarea vizită în România să fac şi câteva vizite pe la dentist. O tanti cumsecade care după fiecare extracţie mă păsuia o săptămână să mă recuperez după trauma îndurată. Nu mi ar prinde rău un pic de turism medical (practică din ce în ce mai populară pe aci).
Cu cât citesc mai multe articole de la imigranţi români îmi dau seama că sunt multe nisipuri mişcătoare în Canada. Acum înţeleg de ce uni imigranţi sunt recalcitranţi în a lăuda această ţară. Nimeni nu vrea să fie catalogat drept mincinos: “Laudă Canada ca să nu ne dăm seama că a făcut o greşeală plecând de aici” aşa că mulţi dăm în Canada că nu cumva să cădem în această categorie. Problema este că foarte mulţi din imigranţi români au uitat foarte multe despre România. Şi că indiferent cât de rea e Canada în ţara noastră e mai rău. Dar nostalgia amintirilor plăcute întunecă acest lucru. Vreau să vă cer vouă veteranilor din Canada un pic de indulgenţă. Aţi uitat foarte mulţi dintre voi mizeria de ţară din care venim. Eu sunt în Canada de 7 luni. Încă mă minunez de faptul că cineva să gândit la curul meu îngheţat şi a băgat căldură în scaunele de la autobuz. Sau că au aer condiţionat în ele. Îmi amintesc şi acum autobuzele de pe ruta 100 vara. Pline de turişti transpiraţi, înghesuiţi unu în altul, fără aer condiţionat să ventileze mirosurile grele venind de la subsuoara vecinului. Îmi amintesc cum aşteptam cu nerăbdare uşile autobuzului să se deschidă doar ca să mă răcorească un pic aerul generat. Ca să pot să i-au o gură de aer un pic mai proaspăt. Încă îmi amintesc cum stăteam iarna cu gecile pe noi în clasă. Degetele îngheţate încercând să facă pixul să meargă pe foaie. Cum mă uitam la caietul rece prin aburul propriei respiraţi. Îmi amintesc cum la facultate trebuia să cumperi manualul doamnei profesoare ca să treci cursul. Cum îmi rodeam unghiile în frustrare văzându-mă picat doar ca să plătesc taxa de reexaminare. Cum birocraţia de pe plaiurile mioritice părea un labirint mai întunecat ca cel din Creta şi populat de jivine mai lacome decât minotaurul lui Minos.
Înţeleg totuşi imigranţii români care sunt aici de mult timp. Între timp ei au evoluat, cea ce era odată minunăţie şi dovadă a civilizaţiei acum este normalitate. Nu poţi să lauzi cea ce tu vezi a fi normal şi de drept. Pe când lecţia de bază a economiei este că nevoile sunt nelimitate. Cu cât sunt mai bine satisfăcute cu atât evoluează şi se diversifică. Nevoile sunt nelimitate, resursele totuşi nu sunt. Veterani au standarde canadiene. Pentru cineva ca mine totuşi care încă are amintiri destul de proaspete din România trebuie să recunosc cu durere în suflet: Canada este cu câteva decenii peste România. Am citit despre exemplul unui inginer venit din nu ştiu ce ţară care aici nu a reuşit să se angajeze ca inginer şi a muncit la McDonalds pe un salariu mizer. Şi cum să întors în ţara de baştină pentru că acolo o ducea mai bine decât în Canada. Asemenea exemple sunt peste tot pe internet că lumea să nu creadă că aici curge lapte şi miere. Totuşi trebuie să mi pun întrebarea oare acest inginer reprezintă toţi imigranţi din Canada? Chiar toţi o ducem mai prost aici decât în ţara de baştină. Suntem toţi nefericiţi în Canada? Sau poate e mai rezonabil de crezut că acel inginer deşi mare inginer, de unde o fi venit, nu are alte calităţi necesare traiului de aici. Poate engleza lui era atât de limitată că nu s-a putut angaja inginer. Poate nu a ştiut să se adapteze regulilor de aici. Dar dacă acel inginer nu a reuşit mare lucru asta nu înseamnă că toţi suntem sortiţi eşecului. Am relatat într-o altă postare cum o tanti din Bulgaria a reuşit să ajungă un inginer de mediu aici în Canada deşi primul ei job a fost să cureţe nişte WC-uri industriale pentru 50 de dolari pe zi. Totul depinde de individ nu de ţară. Uni pot ajunge “mari” şi în Congo. Pentru mine imigrarea în Canada a fost un give & take. Am obţinut foarte mult din cea ce îmi doream din secunda în care am pus piciorul în Canada dar a trebuit să renunţ la foarte multe în schimb. Nu regret decizia mea. Nu curge lapte şi miere, nu sunt căţei cu covrigi în coadă (mai ales că nu e nici un câine maidanez pe aici) dar asta nu mi condiţionează fericirea şi nu face Canada mai rea că România.
Sper să nu mă înţelegeţi greşit. Nu vreau să judec pe nimeni. Cel puţin încerc să nu cad în această capcană. Am crezut întotdeauna că definiţia oricărui "lucru" este una personală. Trecut prin filtru personal de idei şi valori orice "lucru" va fi mereu văzut diferit pentru că oameni care îl analizează vor fi mereu diferiţi. Tocmai de acea această postare mi se adresează mie. Observ o tranziţie în mine ca imigrant. Trec pragul "noului venit" spre "veteran" şi sunt mai critic, un pic mai rău. Acum 7 luni când am aterizat îmi ziceam că o să fac orice. O să tai copaci în marile păduri canadiene dacă trebuie. Doar ca să ţin cu dinţi de visul meu de dorinţa mea. Acum mă plâng că frec menta la birou toată ziua în loc să mi număr binecuvântările. Uităm prea repede de unde venim şi de ce am plecat.
O să vă las acum, prea multă vorbă strică! (de ţinut minte când o să mă mai apuce "filozofia").Am şi uitat ce vroiam să spun când am început această postare. E vineri seară deja şi eu am ajuns acasă. Aşa că o să mi torn un pahar de vodcă să mă încălzesc sau cum zicea un prieten să omor nişte microbi. Ce naiba doar e weekend!

LINC test

     Azi dis de dimineaţă am avut programat examenul LINC. Care este un examen în patru părţi de limba engleză. După cum am mai spus şi în postările anterioare trebuia să i-au nota 7 ca să mă pot înscrie în diverse programe sau să urmez anumite cursuri la universităţile din Toronto. Examenul este găzduit de YMCA care este una din principalele organizaţi non profit ce se ocupă cu integrarea imigranţilor în Canada şi totodată ajută cetăţeni canadieni sau noi imigranţi cu găsirea unui loc de muncă.
      Examenul LINC a constant în 4 părţi, un consilier YMCA testându-mi abilităţile în a vorbi, înţelege, citi şi scrie în limba engleză. În prima parte a testului, examinatorul mi-a pus o înregistrare să ascult după care mă rugat să îi zic cu cuvintele mele ce am înţeles. Înregistrarea în sine este alcătuită din mai multe părţi care îţi sunt puse pe rând, examinatorul întrebându-te după fiecare parte ce ai înţeles. O parte durând circa 30 de secunde. După ce înregistrarea se termină se trece la examinarea abilităţi de a vorbi în limba engleză. Examinatorul întrebându-te care este părerea ta asupra subiectului din înregistrare. În cazul meu înregistrarea respectivă a fost despre calculatoare. Nu vă speriaţi nu a fost ceva tehnic, ci doar părerea total diferită a două doamne despre utilitatea calculatoarelor cât şi impactul lor asupra relaţiilor umane.
     După o scurtă conversaţie asupra subiectului deja menţionat am trecut la următoarea fază din test, cititul. Pentru această etapă examinatorul mi-a înmânat un caiet de lucru şi mă condus în altă sală unde puteam să lucrez asupra noi sarcini. Testul acesta consta în citirea unui text după care trebuia să găsesc răspunsul corect la întrebările din caiet. Întrebările fiind de tip grilă trebuia să alegi răspunsul pertinent care desigur se află undeva în textul dat de către examinator.
     După ce am terminat şi această secţiune am început ultima parte a testului şi anume scrisul. Scrisul pentru mine este o adevărată problemă, deoarece mintea îmi zburda aiurea şi de obicei nu stau să mă uit la ce scriu am întotdeauna greşeli gramaticale sau de exprimare. Dacă mai adaug şi faptul că scriu cu mâna stângă şi am un scris oribil "de doctor" veţi avea imaginea completă a temerilor mele legate de această parte a examenului. Chiar şi acum când scriu acest blog folosesc un software numit autocorect care mă anunţă de erorile pe care le fac şi pe lângă îmi pune şi diacritice.
     Secţiunea scris a acestui test a constat în scrierea unui eseu de câteva paragrafe asupra unei teme anume. Tema mi-a fost dată de către examinator. Trebuia să aleg unde mi-ar place să trăiesc într-un oraş mare unde să am totul la îndemână sau la ţară unde e pace şi linişte. Şi desigur să dezvolt asupra alegeri mele cu exemple din viaţa mea. Norocul meu e că pentru testul LINC mi să dat ca şi instrument de scris un creion şi pe lângă acesta destulă gumă ca să tot şterg toate greşelile făcute. Aşa că cunoscundumi slăbiciunea în exprimarea scrisă m-am înarmat cu răbdare şi am încercat să scriu cât mai frumos şi corect din punct de vedere gramatical. Eforturile find răsplătite după ce examinatorul mi-a acordat nota maximă pentru acest test, adică un 8 maxim la toate categoriile.
     În concluzie pe lângă faptul că sunt frumos şi modest mai sunt şi destul de deştept. Şi apropo toate comentările în legătură cu modestia deşteptăciunea şi frumuseţea mea nu vor fi luate în considerare decât dacă sunt extrem de pozitive sau hazlii. Iar dată viitoare o să vă povestesc despre o mică infracţiune efectuată fără voia mea cât şi nişte întâmplări hazlii petrecute azi.

Recapitulare a procesului de stabilire in Canada

     Este nevoie de o scurtă recapitulare a demersurilor întreprinse de mine în procesul meu de stabilire ca un nou imigrant pentru a vă povesti următoarea pagină din viaţa mea în Canada. V-am povestit că de cum am pus piciorul în Canada am şi început procesul de emigrare, după ce am fost cercetat şi prelucrat cu atenţie şi politeţe de către slujbaşi guvernului canadian. Am obţinut un SIN (social inssurance number), un document ce atestă statutul meu de nou imigrant şi desigur o tonă de materiale informative. Pe baza acestor materiale informative am căutat un "newcomers settlement office".

     Din fericire există un asemenea birou la un minut distanţă de mine. Aicea m-am întâlnit cu Dna Salam Rifai care mi-a dat primele informaţi despre ce anume trebuie să fac ca să mă stabilesc în Canada şi să fiu integrat în societate.

     Aici am obţinut informaţii asupra examenului de limba engleză ce trebuie să-l susţin pentru a mi fi evaluate cunoştinţele de limba engleză. Important de menţionat este că dacă obţii peste nota 7 poţi să te înscrii la universităţi aicea şi ai acces la nişte job-uri mai bune. Desigur dacă obţii o notă mică poţi să te înscrii cu uşurinţă la clase gratuite de limba engleză. Important de menţionat că nota la care îţi este evaluată limba engleză rămâne cu tine timp de 6 luni, perioadă în care nu mai ai voie să dai examenul. Eu sunt programat pentru acest examen pe 27 august aşa că uraţi-mi noroc.

     Un alt lucru pe care l-am făcut cu dna Salam a fost să discut despre ce procedurii trebuie întreprinse de către mine. Unul dintre acestea fiind crearea unui cont în bancă pentru a obţine asigurare medicală. Deşi trebuie să aştepţi ceva timp până ţi se acordă o declaraţie de la bancă prin poştă. Cu această declaraţie şi un formular pe care eu l-am primit de la Dna Salam poţi să te înscrii pentru asigurare medicală. Notabil este că asigurarea medicală îţi va fi acordată la 3 luni după data aterizări şi nu după depunerea documentelor.

     Desigur am aflat şi multe alte informaţi utile la acest birou pentru "newcomers", am obţinut informaţi pentru clase gratuite de pc (cunoştinţele mele cu excel, powerpoint fiind în cel mai bun caz ruginite). Informaţi despre asigurare medicală privată (opţională şi ne gratuita) dacă doresc să mă asigur în caz de orice eveniment nefericit. Despre "job workshops" care sunt seminare ce te învaţă tot ce trebuie să şti despre piaţa munci din Canada. Acestea învăţând noi imigranţi despre C.V., scrisoarea de intenţie, cum să cauţi un loc de muncă şi cum să aplici pentru un job în stil canadian, şi desigur "how to market yourself". Adică pe româneşte cum să te faci mai atrăgător pentru angajatorul canadian. Poate cea mai importantă informaţie obţinută a fost numărul de telefon al domnului Qahar Andisha ce lucrează la microskills.

     Dânsul fiind un consilier ce ajută imigranţi ca mine cu studii superioare să se facă remarcaţi pe piaţa munci din Canada. Problema a fost că am dat de Dl Qahar cam greu. Şi când am dat de dânsul am stabilit o întâlnire prin intermediul emailului, dânsul invitându-mă la sediul Microskills miercuri. Deci mi-am luat agenda "imigrantului" (o agendă cu informaţi utile pentru imigranţi primită de gratuit de la darnicul guvern canadian) toate diplomele mele pe care le-am aşezat frumuşel în noua mea mapă (cumpărată de la dollarama cu 3 CAD) şi am purces spre sediul Microskills.

     Despre ce s-a întâmplat acolo vă voi povesti data viitoare în speranţa că vă voi mai atrage încă odată pe blog-ul meu şi numărul de 1000 pageviews pe care tocmai l-am atins se va transforma în curând în 10000.