Recapitulare a procesului de stabilire in Canada

     Este nevoie de o scurtă recapitulare a demersurilor întreprinse de mine în procesul meu de stabilire ca un nou imigrant pentru a vă povesti următoarea pagină din viaţa mea în Canada. V-am povestit că de cum am pus piciorul în Canada am şi început procesul de emigrare, după ce am fost cercetat şi prelucrat cu atenţie şi politeţe de către slujbaşi guvernului canadian. Am obţinut un SIN (social inssurance number), un document ce atestă statutul meu de nou imigrant şi desigur o tonă de materiale informative. Pe baza acestor materiale informative am căutat un "newcomers settlement office".

     Din fericire există un asemenea birou la un minut distanţă de mine. Aicea m-am întâlnit cu Dna Salam Rifai care mi-a dat primele informaţi despre ce anume trebuie să fac ca să mă stabilesc în Canada şi să fiu integrat în societate.

     Aici am obţinut informaţii asupra examenului de limba engleză ce trebuie să-l susţin pentru a mi fi evaluate cunoştinţele de limba engleză. Important de menţionat este că dacă obţii peste nota 7 poţi să te înscrii la universităţi aicea şi ai acces la nişte job-uri mai bune. Desigur dacă obţii o notă mică poţi să te înscrii cu uşurinţă la clase gratuite de limba engleză. Important de menţionat că nota la care îţi este evaluată limba engleză rămâne cu tine timp de 6 luni, perioadă în care nu mai ai voie să dai examenul. Eu sunt programat pentru acest examen pe 27 august aşa că uraţi-mi noroc.

     Un alt lucru pe care l-am făcut cu dna Salam a fost să discut despre ce procedurii trebuie întreprinse de către mine. Unul dintre acestea fiind crearea unui cont în bancă pentru a obţine asigurare medicală. Deşi trebuie să aştepţi ceva timp până ţi se acordă o declaraţie de la bancă prin poştă. Cu această declaraţie şi un formular pe care eu l-am primit de la Dna Salam poţi să te înscrii pentru asigurare medicală. Notabil este că asigurarea medicală îţi va fi acordată la 3 luni după data aterizări şi nu după depunerea documentelor.

     Desigur am aflat şi multe alte informaţi utile la acest birou pentru "newcomers", am obţinut informaţi pentru clase gratuite de pc (cunoştinţele mele cu excel, powerpoint fiind în cel mai bun caz ruginite). Informaţi despre asigurare medicală privată (opţională şi ne gratuita) dacă doresc să mă asigur în caz de orice eveniment nefericit. Despre "job workshops" care sunt seminare ce te învaţă tot ce trebuie să şti despre piaţa munci din Canada. Acestea învăţând noi imigranţi despre C.V., scrisoarea de intenţie, cum să cauţi un loc de muncă şi cum să aplici pentru un job în stil canadian, şi desigur "how to market yourself". Adică pe româneşte cum să te faci mai atrăgător pentru angajatorul canadian. Poate cea mai importantă informaţie obţinută a fost numărul de telefon al domnului Qahar Andisha ce lucrează la microskills.

     Dânsul fiind un consilier ce ajută imigranţi ca mine cu studii superioare să se facă remarcaţi pe piaţa munci din Canada. Problema a fost că am dat de Dl Qahar cam greu. Şi când am dat de dânsul am stabilit o întâlnire prin intermediul emailului, dânsul invitându-mă la sediul Microskills miercuri. Deci mi-am luat agenda "imigrantului" (o agendă cu informaţi utile pentru imigranţi primită de gratuit de la darnicul guvern canadian) toate diplomele mele pe care le-am aşezat frumuşel în noua mea mapă (cumpărată de la dollarama cu 3 CAD) şi am purces spre sediul Microskills.

     Despre ce s-a întâmplat acolo vă voi povesti data viitoare în speranţa că vă voi mai atrage încă odată pe blog-ul meu şi numărul de 1000 pageviews pe care tocmai l-am atins se va transforma în curând în 10000.

Ce am mai facut in Canada!

      Ei bine cum am ajuns în noua mea ţară şi noul meu oraş am povestit. Acum e timpul să vă zic şi ce am pus la cale de când sunt aicea. Ca şi un nou imigrant am primit foarte multe ajutoare variand de la agende pliante cărţi până la rucsac. Toate acceste mici cadourii au fost date gratis de către guvernul Canadian pentru ca micutu de mine să şi găsească drumu în viaţă şi să ajungă un membru productiv al societăţi. Grija şi consideraţia cu care guvernul canadian tratează noi imigranţi este cu adevărat demnă de remarcat. Nu neapărat că am primit toate informatile de care puteam să am vreodată nevoie (cartea acoperand totul de la venire la pensionare). Ci datorită numeroaselor agenţii guvernamentale şi civile care se ocupă de integrarea noilor imigranţi. O asemenea agenţie se află la 5 minute distanţă de unde locuiesc în prezent cu Laurie.
      Desigur unul din primele lucrurii pe care le am făcut a fost să dăm o fugă la această agenţie. Aicea am întâlnit o doamnă foarte drăguţă care desigur după obiceiul canadian mi-a mai dat nişte materiale informative. Şi nu numai mie ci şi ghidului meu cu ochii verzi. Acceasta întâlnire a decurs într-o atmosferă total relaxantă, cu foarte multe glume dar în accelasi timp şi foarte productivă. După ce mi-a crescut inimioara în piept când dna respectivă mi-a lăudat engleza numind-o impecabilă. Şi mi-a mângâiat şi orgolilul lăudând ochişorii verzi ai foartei drăguţului meu ghid (Laurie). Am trecut la treburii serioase, primu lucru care la făcut dna respectivă a fost să mă întrebe despre trecutu meu. Cu ce m-am ocupat înainte şi ce aş dori să fac. Care sunt planurile şi ambitile mele etc.
     După ce a aflat despre studile mele şi de faptul că am muncit în "sales" (a fost cuvântul cu care a sumarizat tot ce am făcut până acum în afacerea familiei) mă recomandat şi a stabilit o întâlnire cu un domn care are foarte multă experienţă în a ajuta oameni cu "business expirience" să găsească un loc de muncă. Acest domn va lucra cu mine în creearea unui C.V. profesional şi mă va ajuta efectiv să mi găsesc un loc de muncă. Deci după cum vă imaginaţi deja de abia aştept să se facă luni să mă întâlnesc cu accest domn. Al doilea lucru pe care această doamnă l-a făcut a fost să mi explice oportunităţile invisible pe care le am. Că de exemplu pot să urmez o facultate gratis în Toronto prin programul de imigrare asta doar dacă nivelul englezei mele trece de o notă 7 (care ar fi un nivel acceptabil doamna mia zis că eu sunt probabil de un 9 - 10). Pasul următor a fost desigur să mi aranjeze o întâlnire cu cineva din instituţie ce poate să mi programeze un test în limba engleză ca să vedem cum mă descurc. Şi la ce nivel mă încadrez. Desigur vestea bună este că în această instituţie există profesorii dispuşi să te înveţe engleză la toate nivele ori dacă doreşti să iei clase în utilizarea calculatoarelor. Şi da dragi mei există până şi un curs care te învaţă să foloseşti FaceBook. Şi care se numeşte cursul (nu o să vă vină să creedeti) FaceBook. Pe lângă aceste facilităţi mai există desigur şi o librărie doata cu calculatoare, imprimante, cărţi, toate la dispoziţia imigrantului moca, gratis sau free of charge după cum preferaţi.
     După ce capusorul meu a fost plin şi gata să dea pe afară de informaţii utile. Dna Salam Rifai mă condus la Dl Angelo. Dacă până acuma v-am tot vorbit despre atmosferă relaxantă şi cât de prietenoşi sunt canadieni acum o să vă relatez un moment plin de tensiune şi stres care vă asigur nu se întâmplă preea des în Canada. Dl Angelo este un domn de origine arabă ca şi dna Salam de altfel, find responsabil cu stabilirea unei dăţi pentru acel test de limba engleză despre care am vorbit mai devreme. Când am ajuns la biroul Dl Angelo dna Salam ne a lăsat pe mâinile sale cu următoarele cuvinte "And Angelo of course îs the best!". Laudă pe care Dl Angelo a primito cam crispat. După ce ne am aşezat şi Dl Angelo a început să lucreze febril în stabilirea dăţi testului, motivul crispării şi a stresului Dl Angelo a ieşit la iveală. Un zgomot lung pe care îl face de obicei o masă vâscoasă care trece printr-o ţeavă cam înfundată plus burboane de sudoare ce acum acopereau faţa lu Angelo a dus la o situaţie deloc plăcută. Întrebările puse de Dl Angelo deşi pe un ton încă calm trădau totuşi emotile pe care stomacu său le trâmbiţa. Răspunsurile şi întrebările erau acompaniate de foieli pe ritmurile rapide şi puternice ale stomacului Dl Angelo. Iar singuru moment relaxant din întrevedere a fost atunci când imprimantă a pornit cu un zgomot puternic în a printa formularul necesar cât şi în a acoperii zgomotele puternice ale stomacului Dl-ului Angelo. Care stomac în caz că nu v-aţi prins cânta simfonia purcelului flămând. Sau poate vreo arie picantă şi cam greea ce Dl Angelo nu a putut digera.
     V-am povestit acest mic episod tragico-comic pentru ca prieteni mei să stea liniştiţi, în Canada cel mai stresant lucru de până acum a fost rebeliunea unui stomac împotriva stăpânului său de drept Dl Angelo. Altceva mai stresant de atât încă nu mi să întâmplat. Dar mai am multe încă de povestit în următorul articol.

Canada! Prima impresie!

     Evident toată lumea se aşteaptă să laud civilizaţia net superioară a canadienilor, tehnologia impresionantă (ca de exemplu un trotuar mişcător pentru cei mai leneşi dintre călătorii) Organizarea avansată în prelucrarea noilor imigranţi (unde am primit gratuit un rucsac plin cu materiale ca să mă descurc în Canada). Sau poate politeţea excesivă pentru care canadieni sunt atât de renumiţi în lume.
     Toate aceste lucruri sunt foarte adevărate dar lucru pe care eu personal îl consider cel mai surprinzător şi demn de menţionat ca şi primă impresie în Canada este că toţi angajaţi guvernului canadian trag droguri pe nas. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu i-am văzut încă în acţiune, dar altă explicaţie logică nu există pentru felul în care se comportă aceşti oameni la muncă. Se poartă de parcă să te ajute pe tine sau să te întâmpine sau să te direcţioneze către cea mai apropriată baie este cel mai interesant lucru din ziua lor. Nici un român nu o să fie atât de fericit să te servească decât poate dacă a tras pe nas ceva. De la un "security guard" care mi-a cântat "Wellcome to Canada!!!" la o domnişoară mulatră care nu se oprea din zâmbit. Toţi oameni întâlniţi erau atât de fericiţi că îmi pot fi de folos. Deşi iniţial l-am suspectat pe "security guard" că a tras o ţuică la măsea. Şi pe dra zâmbitoare că a căzut pradă farmecelor mele de european fermecător. Spre marea mea surpriză tipul nu mirosea a vreo băutură spirtoasă şi dra mulatră zâmbea cu aceeaşi pasiune şi unui moş de etnie arabă ce trăgea după el vreo 5 plozi.
     Intrigat peste măsură de aceste evenimente bizare mi am continuat recunoaşterea. Toată lumea era dornică să îmi umple capul cu informaţii utile. Contacte necesare, pliante, ziare, toate erau adăugate la rucsacul meu de către diverse feţe zâmbitoare cu vocii cântătoare toate sfârşind prin a mi ura un foarte cântat "Wellcome to Canada". Desigur se prea putea ca eu să fi fost transportat în vreo altă dimensiune ca într-un episod din zona crepusculară. Altă explicaţie nu există. Eu sunt obişnuit cu acei funcţionari ce ţi i-au şi nu dau mai nimic înapoi. Ce ţi vorbesc pe un ton plictisit, deranjaţi că existenţa ta le întrerupe siesta. Sunt obişnuit cu acei funcţionari ce te trimit la alţi funcţionari ce te trimit la primi funcţionari care te trimit dupăia la alţi funcţionarii şi aşa mai departe. La acei funcţionari ce ţi vorbesc pe un ton superior şi care se simt atât de deranjaţi atunci când tu contribuabilul îţi ceri drepturile şi îi pui la muncă.
     Imaginativă stresul pe care îl simţeam când toţi aceşti funcţionari canadieni îmi zâmbeau şi aveau atâta energie. Mai ales când singuri funcţionarii de la noi care îţi zâmbesc sunt aceia care ştiu că vor primi şpagă. Ei bine ştiu dragi concetăţeni că nu o să mă credeţi dar nu a trebuit să dau nici măcar 0.000001 RON sau dolari pentru toate actele care le am luat şi care îmi vor fi de folos în viitor. Concluzia? Angajaţi guvernului canadian trag pe nas!!! O fi vreo conspiraţie guvernamentală în care guvernul să şi drogheze proprii săi angajaţi ca să reducă birocraţia şi costurile guvernamentale cu procesarea datelor şi a noilor imigranţi. Ori tocmai ce v am relatat un episod din zona crepusculară.

Inceputul

     Într-o dimineaţă călduroasă de vară cu bagajele în mână şi cu inima ca de purice, porni la drum către aeroport. Eram îmbrăcat elegant cu un sacou albastru, pantofi negri, pantaloni de stofă şi cu o curea din piele. Ăsta fiind prima şi cea mai mare greşeală a mea. Când vă duceţi la drum lung încercaţi să fiţi confortabili şi nu eleganţi. Imaginativă la securitate cum cineva sărea într-un picior, ţinându-se cu o mână de pantaloni să nu cadă şi trăgând după el o ladă plină cu accesorii. Norocul meu e că doar o persoană cunoscută a văzut această scenă şi din fericire nu are facebook.
     Încă un sfat bun ar fi să ţineţi ochii deschişi la ce fac alţi şi să îi imitaţi, nu faceţi pe curajoşi, dacă nu ştiţi ceva întrebaţi. Altfel o să vă treziţi pe la jumătatea culoarului încă nelămuriţi cum oameni îşi găsesc locurile în avion. Şi desigur atunci când întrebaţi pe cineva cum sunt numerotate scaunele îţi arată un însemn care deşi nu pe scaun ci deasupra, pe compartimentul unde se depozitează bagajele este totuşi destul de vizibil. Dar pană să l observaţi aţi ajuns deja în spatele avionului. Unde cu o privire jalnică în ochii, cu orgoliu rănit de propria-ţi ignoranţă începi să ţi croieşti drumul împotriva torentului de oamenii către locul tău. În tot acest timp zicându-ţi mantra cu un glas pierdut şi piţigăiat "Sorry! Excuse me!".
      Nu ştiu cum se simt alţi oameni în avion dar pentru mine decolarea şi aterizarea sunt părţile favorite din tot zborul. Deşi mi se înfundă urechile şi simt fluturii în stomac, decolarea şi aterizarea semnifică începutul unei aventurii. Cel puţin pentru omul care nu a părăsit ţărişoara lui mai deloc şi a dus o viaţă de o tragică plictiseală.
     Ştiu că zborul cu avionul e pentru mulţi oamenii un lucru cu adevărat plictisitor. Dovada fiind vecina mea de zbor, care moţăia liniştită în timp ce motoarele uruiau furioase. Domnişoara era de o relaxare incredibilă, capul pendulându-i de sus în jos în timp ce dormea fără nici un stres în timpul decolări. Şi doar insistenţele stewardesei au făcuto să şi deschidă ochii.
     La polul opus, eu eram în culmea fericiri. Zgomotul motoarelor încălzindu-se, accelerarea puternică a avionului, capul vecinei pendulând în sus şi în jos. Toate dădeau impresia unui început grandios de incitant al aventurii mele.