Inceput de saptamana

Mă apucă aşa o stare când mă trezesc lunea dis de dimineaţă. De îmi vine să arunc telefonul, care tot miaună să mă trezesc, în zăpada de afară. Starea acea care transformă patul meu micuţ cu arcurile bulite într-o mare de căldură şi confort. Mai ceva ca sânul lui Avram din care nu vreau să plec. Şi totuşi mă scol să îmi mănânc waffelsi cu gem, să mă îmbrac gros şi încerc să mă motivez. Wahooo! O nouă săptămână de trezit dimineaţa, de înfruntat gerul, de plictiseală la muncă. O nouă săptămână identică cu cea care a trecut fără nici un eveniment notabil. Securitatea Canadiană! Încă mă decid dacă e un lucru pozitiv sau negativ. Într-un fel mă simt bine să ştiu că nu trebuie să mă stresez gândindu-mă la ce voi mânca. Ştiu că îmi voi primi cecul în fiecare vineri, ştiu suma pe care o voi primi, ştiu cât o să cheltui luna asta, cât o să pun deoparte. Asta e farmecul Canadei faţă de România. Pentru mine cel puţin, în România eram self employed deci supus intemperiilor mediului de afaceri românesc. Nu că afacerea familiei a mers vreodată prost sub comanda tatălui meu. Dar întotdeauna a fost prezent un sentiment de anticipare. De parcă călăul e mereu gata să lase în jos toporul ce te va scurta de cap. Sentiment care consider că e împărtăşit de mai toţi oameni din România. În Canada acel călău numai e prezent chiar dacă mâine îmi pierd jobul pot să trăiesc din ajutorul social cum fac mii de canadieni (chiar dacă nu aş considera acel trai ca onorabil). Dacă mă îmbolnăvesc mă duc gratis la doctor fără să dau şpagă sau să dau faliment din cauza costului pastilelor. Ai o plasă de siguranţă în Canada pe care nu o ai în România. O piatră lipsă de pe inimă. În România şti că trebuie să lupţi ca să supravieţuieşti în Canada poţi să trăieşti.
Partea rea? Fiecare zi e o clonă identică a zilei de ieri. Simt că singurul scop momentan este de a supravieţui ierni. Urăsc mai ales zilele acelea de la muncă când trebuie să te prefaci “busy” că îţi vine vreun şef în vizită. Lucru ce mi se pare incredibil de stupid. E iarnă! Nici dracu nu şi pune ţigle pe acoperiş că e prea frig şi eu trebuie să mă prefac că procesez comenzi inexistente. Lucru pe care nu-l fac. Refuz să mă prefac! Aşa că stau la biroul meu şi scriu emailuri lungi către myself cu ce vreau să mai postez pe blog. Aşteptând primăvara când chiar o să am ce să fac. Sunt într-un stadiu în care chiar îmi doresc să am de muncă să treacă zilele astea mai repede. Eu şi cu supervizorul am ajuns să dăm cu banul cine să facă cele câteva sarcini zilnice. M-am trezit dând la o parte zăpada din curte doar ca să pierd vreo 10 minute din zi. Vreau să fiu provocat! Să mi bag creieraşul în viteza a doua! Un văr de a lui Laurie are un job super interesant. Se duce la filialele bănci TD care nu au un randament ridicat şi le rezolvă problemele. Are mereu parte de provocări diferite şi trebuie să gândească mult şi bine la soluţiile potrivite. E un fel de comando financiar. Mă gândesc că nu mi-ar sta prea rău într-o poziţie asemănătoare. Dar trebuie să urmez protocolul, să am experienţa canadiană dacă vreau să aplic pentru un job mai bun. Aşa că am parte de foarte multă experienţă canadiană stând la birou şi frecând menta. O risipă totală a energiei unui tânăr. Mă gândesc când o să fiu şi eu bătrân că o să mi doresc un joc ca ăsta. Să nu am nimic de făcut, nici o responsabilitate. Dar atunci probabil o să am de supravegheat tineri care se vor preface că muncesc din greu şi îmi vor umple frigiderul în gândul lor. De ce viaţa nu ne dă ce ne trebuie când ne trebuie?
În această perioadă simt cum Canada încearcă să distrugă individualismul. Cum iarna reduce totul în alb tot aşa şi Canada încearcă să ne facă pe toţi la fel. Oameni plictisiţi în autobuze jucându-se candy crush saga pe telefoane. Nu e de mirare că mai toţi oameni din Canada s-au apucat de un hobby care să le dezvolte individualismul. Uni oameni recurg la pescuit sau vânătoare, în casele altora văd chitare, alţi se apucă de pictat sau desenat. Nu e canadian fără un hobby. Eu personal mă ocup cu cititul şi cu cele câteva postări anemice din blog, deşi în sufleţelul meu, ascuns adânc, e visul că poate cândva voi semna o carte.
Un vis greu de realizat mai ales când eşti tânăr şi fără talent. Trebuie răbdarea unui om trecut prin viaţă, sensibilitatea unui artist şi determinarea unui pitbull. Eu sunt tânăr, ideile se materializează greu şi dispar ca frunzele în vânt, vreau rezultatele acum şi că orice tânăr sunt uşor de distras de la scopul meu (ca o mâtză când vede un ghem de ata). Lipsa talentului nu mă ajută deloc. Când citesc autori consacraţi sau bloggeri talentaţi care reuşesc să dea farmec unei zi normale prin poveştile lor observ prea multă diferenţă între lucrările lor şi tentativele mele. Am citit azi de dimineaţă o nouă postare a lui mowgli care a reuşit să îmbine cu mult umor cugetări filozofice şi faptul că i s-a înfundat buda. Când o să reuşesc şi eu o asemenea performanţă nu ştiu. Dar vă declar solemn că abia aştept să mi se înfunde şi mie buda să încerc să îi egalez performanţa. Sunt încă în stadiul în care îmi neg lipsa talentului cu vehemenţă (nu poţi să fi tânăr fără să ai ceva din încăpăţânarea lui don Quixote de a nu vedea realitatea). Încerc să mi găsesc scuze cum nu am studii în domeniul literar. Deşi dacă aş fi corect cu mine însumi aş realiza că nu e vorba de formă ci mai mult de conţinut. Sau cum fiind încă tânăr mai am timp să mă maturizez şi să mi găsesc un stil. Deşi momentan mai bine aş spera să pot convoca răbdarea necesară să îmi şi editez un pic prostiile în loc să le postez sau mai rău să le şterg definitiv. Câteodată cred că vreau să fiu un “scriitor” pentru că am citit în horoscop odată la gemeni cum îşi doresc în ascuns să devină autori de poveşti nemuritoare. Că o să se şi întâmple nu a zis nimeni nimic dar eu totuşi cred. E scris în astre deci trebuie să se întâmple. Ce se întâmplă cu toţi nativi din gemeni care nu au ajuns scriitori nu e o întrebare care să zburde în capul meu. Eu sunt sortit acestui destin pentru că asta îmi doresc. La naiba! Ce contează  faptul că nu am o brumă de talent, viziune sau formă când eu chiar îmi doresc să plictisesc lumea cu aberaţiile fătate de mintea mea hiperactivă? Totuşi pentru că sunt un critic mai bun decât sunt scriitor am decis să mă auto educ un pic în această artă. Aşa că am început să citesc articole şi să mă documentez serios. Dacă tot frec mentă la birou măcar să învăţ să scriu un rând. Cine ştie poate o să scriu un nou Don Quixote cu mine în rolul principal. O să îi zic “Măgarul care sa vrut Cal”. Nu ştiu dacă e vreo fabulă cu numele ăsta dar dacă nu e ar trebui inventată pentru de alde mine.
Ce o să fie o să fie, oricum odată şi odată tot trebuia să mi găsesc şi eu un hobby. Sunt prea milos pentru vânătoare, prea nerăbdător pentru pescuit iar singura mea experienţă la karaoke clar mă descalifică pentru poziţia de solist (deşi mă califică cu siguranţă pentru sperietoare de grauri). Trebuie să fac şi eu ceva până vine primăvara. Aşa că în aşteptarea unui sezon mai cald mai plin de viaţă vă urez un “Stay Warm!” că tot vine “artic winds” şi săptămâna asta.

Job Workshop day 2 & 3

     Am decis să comasez ziua 2 şi 3 a job workshopului într-un singur post deoarece aceste 2 zile au constat în mare parte din discuţii libere între mine şi consilieri. Având ceva experienţă cu cerinţele unei pieţe de muncă şi fiind un învăţăcel destul de bun şi silitor am reuşit să mi determin consilieri să sară peste câteva părţi teoretice.

                                                               Workshop ziua a doua

     Această zi a început cu introducerea noului consilier, Sajana Yogeswaran, o dră încântătoare din Sri Lanka care ocupă funcţia de "job facilitator" pentru TESOC. Cu dânsa am parcurs următoarele aspecte ale pieţei munci din Canada:

Oportunităţi pe piaţa de muncă

Agenţii de recrutare a forţei de muncă

Exerciţiu practic

     Workshopul a început cu următoarea întrebare: "Cum îţi cauţi de muncă?". Răspunsul meu a fost "Online", fiind un nou imigrant în Canada şi ne având foarte multe cunoştinţe despre piaţa munci aicea soluţia cea mai la îndemână a fost să caut online. Problema fiind că anunţurile relevante pentru cine vrea să se angajeze nu se găsesc online. Ci pe piaţa ascunsă a munci "hidden market". Din informaţiile culese de la Sajana, firmele de obicei recrutează din interior dar sunt totuşi obligate să posteze anunţul online. Deci marea majoritate a anunţurilor online nu sunt relevante deoarece job-ul este deja dat. Soluţia? Aplicarea C.V. - ului la firme axate pe nişa ta. Astfel ei te vor avea în baza de date dacă un job se iveşte şi este nevoie de cineva din exterior. Altă modalitate de a găsi un job bun este voluntariatul. Voluntariatul la o firmă pe nişa ta are mai multe avantaje. În primul rând dobândeşti experienţa de muncă în Canada, doi poţi să obţii o scrisoare de referinţă de la firma respectivă, scrisoare care se vrea ataşată la orice C.V.. Trei poţi să obţii un job chiar în firma respectivă.

      Un alt mijloc de aţi găsi un loc de muncă constă în Agenţii de recrutare. Despre acestea trebuie reţinute câteva lucruri importante. Nu sunt gratis. Când am ajuns la acest capitol în decursul workshopului, Sajana mă întrebat dacă am luat contact cu o asemenea agenţie. Eu am răspuns "Yes", când aplicăm online am dat peste o asemenea agenţie şi mi-am depus C.V. - ul la ei. Următoare ei întrebare a fost "Şti cum fac bani aceste agenţii?". Iniţial m-am gândit că angajatorul le o plăti un comision ca această agenţie să le găsească forţa de muncă necesară. Cea ce s-ar putea să fie într-o oarecare măsură adevărat dar veniturile acestor agenţii vin de la angajat. De fapt tu te angajezi la agenţie pe salariu care îl decide agenţia, un salariu mai mic decât cel pe care îl plăteşte angajatorul real. Deci unde se duce diferenţa??? Desigur la agenţie. Totuşi de remarcat este că pentru un imigrant ca mine care ar putea face voluntariat pentru şansa de a găsi un job, un salariu chiar dacă e mai mic este totuşi mai bun decât nimic. În timpul workshop - ului Sajana mi-a făcut cunoscute câteva dintre cele mai bune agenţii de recrutare a forţei de muncă pe nişa mea.

     A treia şi ultima parte din ziua a doua a workshop - ului a constat într-o mică aplicaţie. Unde trebuia să analizez un anunţ pentru un loc de muncă şi să completez un tabel cu informaţiile deduse din anunţ. De exemplu trebuia să deduc de ce natură este angajatorul (firma, asociaţie guvernamentală, organizaţie non profit etc) după care ce soft skills sau hard skills trebuie să trec în C.V. pentru a atrage atenţia acestui angajator etc.

     După ce am terminat workshop - ul propriu zis am stat de vorbă cu Sajana despre multe lucruri interesante, despre provocările din Canada, oportunităţile ţări etc. Am aflat de la ea că până şi în Canada există rasism, lucru greu de conceput când te întâlneşti cu aceşti oameni politicoşi şi de etnii atât de diverse. Singurul lucru care pot să-l afirm cu siguranţă este că această ţară minunată pe nume Canada îmi vă oferii destule subiecte despre care să tot scriu în blog.

                                                               Workshop ziua a treia

     În ultima zi a acestui workshop am avut doi consilieri, pentru început dna Yoga mi-a explicat ce trebuie şi ce nu trebuie să fac într-un interviu. Din fericire pentru orice viitor imigrant român regulile de conduită la un interviu canadian sunt asemănătoare cu cele ale unui interviu românesc. Începând cu un zâmbet pozitiv, o strângere de mâna fermă până la ceremonialul "Vă mulţumesc pentru timpul acordat". Aparent în această privinţă şi Canada şi România sunt adaptate la aceleaşi standarde internaţionale. Deci nu o să vă plictisesc spunându-vă ceva ce ştiţi deja.

     În a doua parte a workshop - ului am avut parte de un alt consilier de data asta de gen masculin. Din păcate dânsul nu să recomandat şi nici eu nu am întrebat aşa că îi voi spune "The dude". Deci The Dude a pus accent pe atenţia şi dedicaţia care trebuie investite atunci când cauţi un job. Un loc de muncă câştigat în Canada presupune multă muncă, trebuie să ai un C.V. diferit pentru fiecare job la care aplici. O scrisoare de intenţie personalizată pentru firmă şi jobul la care aplici.

      Desigur pentru noi cei care suntem obişnuiţi în mare cu un singur C.V. general pe care îl trimitem peste tot. Să faci o mie de C.V. - uri şi scrisorii de intenţie pentru 150 de locuri de muncă diferite poate să ne dea durerii de cap. Şi am impresia că şi canadienilor le aduce câteva migrene tocmai de acea au un inventat o metodă care să simplifice treaba. Se numeşte Master Inventory, practic este un inventar cu toată experienţa acumulată pe piaţa de muncă şi cu educaţia dobândită în decursul anilor, cu toate aptitudinile voastre personale. Pe scurt toate informaţiile pe care dvs le puteţi spune despre dvs într-un C.V.. Deci când un job apare trebuie doar să selectaţi informaţiile ce vizează job - ul respectiv şi să daţi un copy paste din Master Inventory în C.V. - ul dvs.

     Acestea sunt în mare toate informaţiile pe care eu le am cules din acest job search workshop, s-ar putea ca unele din conceptele prezentate să nu fie chiar în concordanţă cu realitatea. Eu doar expunând doar ce am înţeles sau cred că am înţeles despre piaţa munci din Canada. Dacă realitatea este diferită sau aveţi completări vă aştept commenturile.

Job Workshop Day 1

      Astăzi am participat la primul meu job workshop. Agenţia care a găzduit acest seminar se numeşte TESOC. Şi job workshop-ul a fost prezentat de Dna Yoga Arulsubramaniam. În caz că vă întrebaţi dacă numele oamenilor pe care îi prezint în blog-ul meu sunt fictive vă asigur că nu am atâta imaginaţie. Dna Yoga fiind de origine indiană venită de foarte mult timp în Canada şi care încă nu şi a pierdut accentul puternic indian cea ce a făcut acest workshop să fie foarte greu de înţeles.
     Deşi eram 8 programaţi pentru acest seminar în afară de mine doar o dră de origine indiană s-a mai prezentat. Din păcate nu i-am reţinut numele. Şi dânsa deşi de un an în Canada încă îşi păstrează accentul indian. Job workshop-ul a fost alcătuit din trei părţi, două dintre ele fiind teoretice şi un test de a observa abilităţile noastre la calculator.
     Seminarul a început desigur cu o scurtă prezentare a fiecăruia, fiind doar doi a trecut foarte repede. Din nou am atras atenţia asupra mea fiind atât de recent venit în Canada. Colega mea indiană fiind venită de un an în Toronto. După care am trecut la lucruri importante, cum să ţi creezi un C.V. în stil canadian. Ei bine trebuie să ştiţi că pentru fiecare job la care aplicaţi aicea trebuie să aveţi un C.V. diferit, orientat către firmă şi job-ul la care aplicaţi. Din acest motiv job workshop-ul se concentrează pe structura C.V. - ului.
     Acesta fiind de trei feluri:
C.V. cronologic
C.V. funcţional
C.V. compus
     Diferenţa faţă de C.V.- urile de pe e-jobs sau best jobs constă în secţiunea "Highlights" şi "Refrences". "Highlights" este o secţiune ce se referă la performanţele tale, lucrurile realizate, trăsăturile de care eşti cel mai mândru etc. Deci aici trebuie pusă crema C.V.-ului tău, dar nu orice cremă ci crema pe care angajatorul vrea să o vadă. Deci asta fiind secţiunea ce trebuie modificată cel mai des în C.V.
     "Refrences" este secţiunea în care pui recomandările foştilor angajatori. În Canada recomandările valorează incredibil de mult, atât de mult încât oameni îşi fac lini de credit doar ca să obţină de la banca lor o declaraţie că sunt buni platnici. Tocmai de aceea voluntariatul este aparent una dintre cele mai bune metode de a obţine o recomandare deci a obţine un loc de muncă.
     Dacă în Europa în general pe angajator îl interesează doar dacă stăpâneşti aspectele tehnice aicea aparent situaţia este diferită. În Canada angajatorii pun 60% accent pe "soft skills" (calităţi ale personalităţi de exemplu abilitatea de a fi adaptabil, flexibil, de a comunica bine etc) şi 40% "tehnical skills" (abilităţi practice dobândite prin educaţie sau experienţă la locul de muncă). Deci pe angajatorul canadian îl interesează mai puţin dacă şti să faci meseria decât dacă comunici bine în echipă sau ai alte calităţi, sau cel puţin asta rezultă din trendurile actuale.
     În această parte a job workshop-ului a trebuit să alegem ce "soft skills" şi "hard skills" credem că ni se potrivesc cel mai bine şi de ce. Şi tot în această parte ni sa oferit informaţi şi despre legile în vigoare ce reglementează piaţa munci în Canada. Ca de exemplu care este salariul minim. Norme de siguranţă la locul de muncă şi ce trebuie făcut în caz de accident. Şi desigur informaţii utile despre concedii şi zilele libere legale în Canada.

     A doua parte a seminarului a constat în urmărirea unui videoclip care spune povestea a trei imigranţi din ţări diferite şi care îşi caută un loc de muncă în Canada. În primul rând videoclipul începe cu greşelile celor trei şi continuă cu soluţia. În toate postările mele de până acuma de fiecare dată când am menţionat discuţiile avute cu oameni de alte etnii am precizat dificultatea de a comunica cu ei din cauza accentului foarte puternic. Şi desigur şi eu ca un nou imigrant am un accent puternic de "valah". Acest videoclip arată cum anumite trucuri în a pronunţa unele cuvinte ajută la eliminarea accentului în mare măsură încât cuvântul să fie înţeles.
     Videoclipul a continuat cu eforturile celor trei de a se angaja prin trei metode diferite, metode care îmi vor şi mie explicate mai în detaliu în zilele următoare. Ele fiind "prin telefon", "networking" şi clasicul "interviu".
În videoclip sa pus mare accent pe bariere de comunicare ce ar putea interveni între angajator şi candidat. De la conversaţiile mărunte, la mimică şi gesturi, videoclipul conţine tot ce trebuie şi nu trebuie să faci când aplici pentru un loc de muncă.

     După ce am fost întrebaţi ce ne a plăcut din videoclip şi care sunt lecţiile pe care le am sustras din el am trecut la ultima parte a job workshop-ului. Acesta consistând într-un mic test în care a trebuit să ne punem cunoştinţele Microsoft Word în acţiune pentru a completă în 25 de minute câteva cerinţe simple. A trebuit să copiem un scurt text respectând formatul, să scriem un paragraf despre un fost loc de muncă şi să căutăm pe google un spital din Toronto. Un test destul de simplu care nu mi-a luat mai mult de 5 minute în al rezolva.

     Prima impresie despre acest job search workshop este una bună, staff-ul îşi dă străduinţa să ne ajute, materialele puse la dispoziţie sunt foarte interesante şi utile şi consider că unele din lecţiile învăţate aicea îmi vor fi de folos pe viitor în a-mi asigura un loc de muncă. Deci de abia aştept Job Workshop Day 2.