E din nou luni, eu sunt din nou la muncă, într-un cuvânt: tristeţe. Nasol lucru lunea dis de dimineaţă să te scoli din pat şi să pleci la muncă. Şi mă jur că niciodată nu arată patul mai confortabil şi mai primitor ca în dimineţile de luni, başca când e sărbătoare şi marea majoritate a oamenilor stau în casă. Doar eu şi încă câteva feţe triste, cu cearcăne purpuri sub ochii, împărţeam azi pe la 6 autobuzul. Şi când mă gândesc că mândra mea stă acum pe facebook şi se joacă Royal Story în timp ce eu stau plictisit la muncă. Nu numai că are timp să se joace cu contul ei da mi-a făcut şi mie cont şi se joacă şi cu al meu ca să şi trimită chestii gratis. Ea şi a tras ca avatar un prinţ şaten în timp ce mie mi-a făcut o prinţesă cu părul negru şi ochi mari, ca să mi fie de învăţătura să nu-i mai dau parola de la facebook. Mai şi trimite random requests la oameni ca să se mire toţi de ce mă joc cu prinţesa pe Royal Story.
Problema cu facebook este că pentru ceva care nu ţi umple stomacul şi nu ţi ţine de cald pe timp de iarnă îţi dă totuşi destule dureri de cap. Câteodată simt că "nebunia" asta ar trebui să vină cu propriul manual de utilizare sau un fel de protocol pentru diferite situaţi. Câţi dintre voi aţi simţit de exemplu că trebuie să daţi parola de la facebook partenerului deşi undeva în sufleţelul dumneavoastră aţi dori ca partenerul să nu vă folosească contul ca să creeze o prinţesă pe un joc? Dar trebuie să daţi parola că dacă nu o daţi atunci aţi putea fi suspecţi. De ce ţi facebook ul ascuns? La ce pagini ai dat "Like"? Cu cine vorbeşti pe facebook de nu vrei să mi dai parola? Deşi trebuie să recunosc că eu sunt foarte norocos să am o parteneră încrezătoare. Fără multă încredere din partea la amândoi relaţia noastră nu ar fi rezistat distanţei şi greutăţilor întâmpinate. Dar asta nu înseamnă că îmi doresc să fiu o prinţesă într-un joc, nici măcar pentru Laurie. Deci cine poate să îmi spună care este protocolul în asemenea cazuri?
Facebook îmi mai dă o durere de cap. Am citit recent că tinerii numai folosesc facebook ul din cauza la părinţi, şocant tinerii nu vor să fie asociaţi cu bătrâneii care populează acum facebook ul şi au migrat spre alte reţele de socializare. Eu fiind încă tinerel, sub pragul de 30, mă gândeam să abandonez şi eu facebook ul şi să migrez cu tineretul pe celelalte nebunii. Din păcate spiritul meu tânăr şi neliniştit e temperat de lene, timp sau mai bine spus lipsa lui şi desigur de prietenii mei bătrâni de pe facebook care probabil nu ar supravieţui migraţiei. Deşi din când în când mă apucă aşa o poftă să mi fac un cont pe Tweeter numai ca să mi dau un tweet la blog şi să bag un hashtag meseriaş. Dar cum mă apucă cum mă lasă.
Din fericire trece şi această zi insuportabilă de luni, doar o jumătate de oră mai stă între mine şi libertate. Deşi dacă stau şi mă gândesc mai bine azi la muncă am fost productiv, am câştigat nişte bani, mi am exercitat calităţile creative ca să scriu acest blog, am făcut până şi câteva exerciţi fizice. Pe când acasă o să vegetez în faţa calculatorului încercând să cuceresc lumea într-un joc pc. Deci e bună şi munca asta din când în când, atâta timp cât nu exagerăm desigur.
Problema cu facebook este că pentru ceva care nu ţi umple stomacul şi nu ţi ţine de cald pe timp de iarnă îţi dă totuşi destule dureri de cap. Câteodată simt că "nebunia" asta ar trebui să vină cu propriul manual de utilizare sau un fel de protocol pentru diferite situaţi. Câţi dintre voi aţi simţit de exemplu că trebuie să daţi parola de la facebook partenerului deşi undeva în sufleţelul dumneavoastră aţi dori ca partenerul să nu vă folosească contul ca să creeze o prinţesă pe un joc? Dar trebuie să daţi parola că dacă nu o daţi atunci aţi putea fi suspecţi. De ce ţi facebook ul ascuns? La ce pagini ai dat "Like"? Cu cine vorbeşti pe facebook de nu vrei să mi dai parola? Deşi trebuie să recunosc că eu sunt foarte norocos să am o parteneră încrezătoare. Fără multă încredere din partea la amândoi relaţia noastră nu ar fi rezistat distanţei şi greutăţilor întâmpinate. Dar asta nu înseamnă că îmi doresc să fiu o prinţesă într-un joc, nici măcar pentru Laurie. Deci cine poate să îmi spună care este protocolul în asemenea cazuri?
Facebook îmi mai dă o durere de cap. Am citit recent că tinerii numai folosesc facebook ul din cauza la părinţi, şocant tinerii nu vor să fie asociaţi cu bătrâneii care populează acum facebook ul şi au migrat spre alte reţele de socializare. Eu fiind încă tinerel, sub pragul de 30, mă gândeam să abandonez şi eu facebook ul şi să migrez cu tineretul pe celelalte nebunii. Din păcate spiritul meu tânăr şi neliniştit e temperat de lene, timp sau mai bine spus lipsa lui şi desigur de prietenii mei bătrâni de pe facebook care probabil nu ar supravieţui migraţiei. Deşi din când în când mă apucă aşa o poftă să mi fac un cont pe Tweeter numai ca să mi dau un tweet la blog şi să bag un hashtag meseriaş. Dar cum mă apucă cum mă lasă.
Din fericire trece şi această zi insuportabilă de luni, doar o jumătate de oră mai stă între mine şi libertate. Deşi dacă stau şi mă gândesc mai bine azi la muncă am fost productiv, am câştigat nişte bani, mi am exercitat calităţile creative ca să scriu acest blog, am făcut până şi câteva exerciţi fizice. Pe când acasă o să vegetez în faţa calculatorului încercând să cuceresc lumea într-un joc pc. Deci e bună şi munca asta din când în când, atâta timp cât nu exagerăm desigur.
No comments:
Post a Comment