Ei bine cum am ajuns în noua mea ţară şi noul meu oraş am povestit. Acum e timpul să vă zic şi ce am pus la cale de când sunt aicea. Ca şi un nou imigrant am primit foarte multe ajutoare variand de la agende pliante cărţi până la rucsac. Toate acceste mici cadourii au fost date gratis de către guvernul Canadian pentru ca micutu de mine să şi găsească drumu în viaţă şi să ajungă un membru productiv al societăţi. Grija şi consideraţia cu care guvernul canadian tratează noi imigranţi este cu adevărat demnă de remarcat. Nu neapărat că am primit toate informatile de care puteam să am vreodată nevoie (cartea acoperand totul de la venire la pensionare). Ci datorită numeroaselor agenţii guvernamentale şi civile care se ocupă de integrarea noilor imigranţi. O asemenea agenţie se află la 5 minute distanţă de unde locuiesc în prezent cu Laurie.
Desigur unul din primele lucrurii pe care le am făcut a fost să dăm o fugă la această agenţie. Aicea am întâlnit o doamnă foarte drăguţă care desigur după obiceiul canadian mi-a mai dat nişte materiale informative. Şi nu numai mie ci şi ghidului meu cu ochii verzi. Acceasta întâlnire a decurs într-o atmosferă total relaxantă, cu foarte multe glume dar în accelasi timp şi foarte productivă. După ce mi-a crescut inimioara în piept când dna respectivă mi-a lăudat engleza numind-o impecabilă. Şi mi-a mângâiat şi orgolilul lăudând ochişorii verzi ai foartei drăguţului meu ghid (Laurie). Am trecut la treburii serioase, primu lucru care la făcut dna respectivă a fost să mă întrebe despre trecutu meu. Cu ce m-am ocupat înainte şi ce aş dori să fac. Care sunt planurile şi ambitile mele etc.
După ce a aflat despre studile mele şi de faptul că am muncit în "sales" (a fost cuvântul cu care a sumarizat tot ce am făcut până acum în afacerea familiei) mă recomandat şi a stabilit o întâlnire cu un domn care are foarte multă experienţă în a ajuta oameni cu "business expirience" să găsească un loc de muncă. Acest domn va lucra cu mine în creearea unui C.V. profesional şi mă va ajuta efectiv să mi găsesc un loc de muncă. Deci după cum vă imaginaţi deja de abia aştept să se facă luni să mă întâlnesc cu accest domn. Al doilea lucru pe care această doamnă l-a făcut a fost să mi explice oportunităţile invisible pe care le am. Că de exemplu pot să urmez o facultate gratis în Toronto prin programul de imigrare asta doar dacă nivelul englezei mele trece de o notă 7 (care ar fi un nivel acceptabil doamna mia zis că eu sunt probabil de un 9 - 10). Pasul următor a fost desigur să mi aranjeze o întâlnire cu cineva din instituţie ce poate să mi programeze un test în limba engleză ca să vedem cum mă descurc. Şi la ce nivel mă încadrez. Desigur vestea bună este că în această instituţie există profesorii dispuşi să te înveţe engleză la toate nivele ori dacă doreşti să iei clase în utilizarea calculatoarelor. Şi da dragi mei există până şi un curs care te învaţă să foloseşti FaceBook. Şi care se numeşte cursul (nu o să vă vină să creedeti) FaceBook. Pe lângă aceste facilităţi mai există desigur şi o librărie doata cu calculatoare, imprimante, cărţi, toate la dispoziţia imigrantului moca, gratis sau free of charge după cum preferaţi.
După ce capusorul meu a fost plin şi gata să dea pe afară de informaţii utile. Dna Salam Rifai mă condus la Dl Angelo. Dacă până acuma v-am tot vorbit despre atmosferă relaxantă şi cât de prietenoşi sunt canadieni acum o să vă relatez un moment plin de tensiune şi stres care vă asigur nu se întâmplă preea des în Canada. Dl Angelo este un domn de origine arabă ca şi dna Salam de altfel, find responsabil cu stabilirea unei dăţi pentru acel test de limba engleză despre care am vorbit mai devreme. Când am ajuns la biroul Dl Angelo dna Salam ne a lăsat pe mâinile sale cu următoarele cuvinte "And Angelo of course îs the best!". Laudă pe care Dl Angelo a primito cam crispat. După ce ne am aşezat şi Dl Angelo a început să lucreze febril în stabilirea dăţi testului, motivul crispării şi a stresului Dl Angelo a ieşit la iveală. Un zgomot lung pe care îl face de obicei o masă vâscoasă care trece printr-o ţeavă cam înfundată plus burboane de sudoare ce acum acopereau faţa lu Angelo a dus la o situaţie deloc plăcută. Întrebările puse de Dl Angelo deşi pe un ton încă calm trădau totuşi emotile pe care stomacu său le trâmbiţa. Răspunsurile şi întrebările erau acompaniate de foieli pe ritmurile rapide şi puternice ale stomacului Dl Angelo. Iar singuru moment relaxant din întrevedere a fost atunci când imprimantă a pornit cu un zgomot puternic în a printa formularul necesar cât şi în a acoperii zgomotele puternice ale stomacului Dl-ului Angelo. Care stomac în caz că nu v-aţi prins cânta simfonia purcelului flămând. Sau poate vreo arie picantă şi cam greea ce Dl Angelo nu a putut digera.
V-am povestit acest mic episod tragico-comic pentru ca prieteni mei să stea liniştiţi, în Canada cel mai stresant lucru de până acum a fost rebeliunea unui stomac împotriva stăpânului său de drept Dl Angelo. Altceva mai stresant de atât încă nu mi să întâmplat. Dar mai am multe încă de povestit în următorul articol.
No comments:
Post a Comment