Green horn este un termen pe care l-am cules din cărţile lui Karl May când eram foarte mic. Era folosit ca să descrie novici din vestul sălbatic. Green însemnând verde, deci putem zice că este un termen ca să îi descrie pe cei necopţi încă.
Ei bine exact aşa mă simt şi eu câteodată, de când am emigrat în Canada mă tot lovesc de nişte lucruri care parcă sunt acolo să mi zică că sunt un green horn. Şi care mă fac să mă simt un pic prost. Nu ca şi dispoziţie ci ca şi randament cerebral.
Datorită globalizări foarte multe principi occidentale au ajuns şi la noi, avem şi noi super marketuri, malluri ca în occident, pot să zic cu mândrie că mallurile noastre sunt un pic mai rafinate decât cele canadiene. Foarte multe principi ce ţipă civilizaţie ca de exemplu, a recicla, sunt şi la noi. În Constantă avem acele coşuri de gunoi din plastic unde poţi să ţi arunci sticlele de plastic, hârtie şi conservele. Avem mesaje inteligente ce ţi zic că dintr-o 100 de conserve reciclate cineva undeva va face un scaun. Şi desigur uni dintre noi printre care şi eu din când în când chiar le folosesc. Dar tot cea ce la noi este în stadiu de principiu aici este un obicei împământenit. Lucru care mă face să mă simt ca un green horn mai ales că nu ştiu încă ce să fac cu gunoiul meu. Dacă în România mi aş fi strâns intrade văr sticlele de plastic separat şi le aş fi aruncat în coşul de gunoi galben aici este diferit. Aici tot ce se poate recicla se curăţa de resturile de mâncare şi se pune într-un recipient special. Iar în fiecare zi de miercuri o maşină mare de gunoi vine special să adune aceste gunoaie reciclabile. Cea ce mă face să mă simt un pic prost faţă de gunoaiele noastre şi "eforturile" mele anterioare de a recicla. Încerc să fac un adevărat efort să nu arunc totul la gunoi ca înainte ci să mă uit pe ambalajele pe care înainte le aş fi aruncat fără să mă gândesc dacă pot să fie reciclate sau nu.
Deşi mi-am propus să urmăresc sfatul pe care tatăl meu mi la dat în momentul plecări, acela fiind "Tată, acolo trebuie să uiţi totul ce ai învăţat aici.", nu este chiar aşa de simplu şi uneori până şi implementarea acestui sfat duce la situaţi comico-tragice. Ca de exemplu când am comandat o bere mai de domnişoare urmând exemplu lui Laurie când aş fi putut să mi comand un Heineken. Dar mi am zis să experimentez berea canadiană deci am comandat ce a comandat şi Laurie, doriand să beau şi eu în stil canadian. Doar când ospătăriţa mi-a aruncat o privire mai ciudată şi Laurie mi-a explicat că ea bea o bere mai light am realizat greşeala. Dar prea târziu să dau înapoi. Şi în timp ce băieţi beau o bere maronie foarte apetisantă eu am consumat o bere cu foarte puţine calorii.
Desigur nimic nu te face să te simţi ca de la ţară mai bine decât o clădire impresionantă. Turnuri imense din oţel şi geam ce ţi taie respiraţia. Magnificul CN tower, care îl vezi oriunde te ai afla în Toronto. Toate ţipă "Your not în Constantă anymore!". Valul uriaş de oameni ce se îngrămădesc în mallurile canadiene, această mare multicoloră de oameni veniţi din toate colţurile lumi. Toţi reprezintă schimbarea, toţi fiind o lume nouă şi incitantă care de abia aşteaptă să fie descoperită dacă eşti dispus să plăteşti preţul. Acela fiind de a te simţi ca un green horn în the "new world".
No comments:
Post a Comment