Toronto orasul patratelor!

           Primul lucru care l-am observat despre noul meu oraş a fost planificarea meticuloasă a metropolei. Dacă oraşele noastre europene sunt un amalgam de străduţe întortocheate, de genul labirintului lui Minos. Toronto este un oraş modern şi foarte pătrăţos. Mult mai întins decât Bucureşti, Toronto este un oraş al caselor şi al cartierelor rezidenţiale, un oraş foarte aerisit ca şi design. Străzi largi (mult mai largi decât cele din România şi mult mai puţin circulate) delimitează micile cartiere de căsuţe cochete. Aceste case sunt dispuse mereu în exterior creând un spaţiu în mijloc. Toate cartierele au forma de pătrat un fapt respectat în tot oraşul. Toate casele sunt construite din cărămizi sau au faţada din cărămizi părând foarte mici şi cochete în exterior dar fiind foarte mari în interior. Toate având de obicei un beci, parter şi etaj 1. Beciurile sunt aicea amenajate ca şi spaţiu de locuit. Şi adesea închiriate noilor imigranţi. Beciul care mi serveşte mie de locuinţă este dotat cu o baie, living, dormitor, bucătărie şi o debara mai mare. Un mare avantaj de a trăi în beci este că deşi vremea aici este incredibil de cald vara nu se resimte deloc în această locuinţă cochetă. Şi deşi suntem dotaţi cu aer condiţionat nu este nevoie să l folosim. Din câte am înţeles de la Laurie iarna situaţia se schimbă şi este mai cald sub pământ decât deasupra. Cea ce ar face din aceste locuinţe subterane un avantaj atât economic cât şi ca grad de confort.
             Un lucru ce mă izbit plimbându-mă cu Laurie prin cartierele pătrăţoase din Toronto a fost atmosfera relaxantă ce pare să învăluie acest oraş. Nu o să auziţi claxoane furioase, înjurături în trafic sau să vedeţi aglomerări de maşini în intersecţii ori ambuteiaje de orice natură. Din contră lumea e atât de relaxată aicea încât un şofer ne a aşteptat să parcurgem 100 de metri până să ajungem în dreptul lui să depăşim intersecţia în care era şi după accea să şi facă manevra. Nu există aici şoferi care să se bage în fundul altui şofer, care să claxoneze (exceptând probabil cazurile de forţă majoră) sau care să se bage în intersecţie în stilul smuls sau românesc. Pot să zic cu mâna pe inimă că aicea Dl Georgescu ar înnebuni stând după fundul acestor oameni politicoşi şi cu o răbdare imensă (deci nu ţi mai fac ţie chemare: P).
              Această răbdare canadiană pare să aibă vreo legătură cu acelaşi fenomen din aeroport. Toţi oameni sunt pur şi simplu extrem de calmi şi relaxaţi. Bine dispuşi chiar şi când îşi practică meseria. Lucru care este cam rar în România. Analizând acest fenomen în profunzime aş putea spune că nu este legat neapărat de obârşia oamenilor. Cu 45% din populaţie imigrantă, Toronto este unul din oraşele cu cea mai mare diversitate din lume. Şi totuşi aceşti oameni se comportă toţi la fel. Până şi eu mă simt relaxat şi calm în acest teritoriu. Cea ce mă duce cu gândul că iarăşi guvernul are vreun amestec. Untul ăla din alune are un gust cam ciudat şi medicamentos: P