Una din marile plăceri ale zborului este puterea avionului de a reduce tot la statutul de punctuleţe. Câmpuri de grâu care înainte erau nişte fâşii mari de aur sunt reduse la nişte pătrăţele aurii, pădurii întregi transformate în nişte cerculeţe verzi presărate ici şi colo. Mari autostrăzi (asta se întâmpla în Polonia căci România nu are aşa ceva) reduse la statutul de aţă de papiotă. Totul împletindu-se într-un covor viu colorat. Şi deodată te vezi plutind în aer, cu norii aşezaţi acum la picioarele tale. Fiind o scenă ce ţi ia respiraţia.
Desigur zborul meu peste ocean ar fi trebuit să aducă cu sine o imagine mai fermecătoare decât peisajul ce tocmai l-am descris. Această ar fi fost imaginea unor stewardese frumoase şi elegante, aplecându-se încetişor, aruncându-ţi un zâmbet fermecător şi întrebându-te cu o voce cristalină dacă mai doreşti ceva. Ei bine aceste stewardese frumoase sunt doar un mit pe avioanele LOT. Desigur mica mea dorinţă de a vedea aceste creaturii încântătoare vor face pe câţiva să ridice o sprânceană în semn dezaprobator. Tocmai de accea vreau să clarific motivele mele care probabil or să fie interpretate. Nu pentru sex, deşi sunt o persoană visătoare nu am încă imaginaţia să mă văd într-un film "James Bond" unde stewardesa o să mi scrie numărul ei pe un şerveţel. Mai ales că întreprind această călătorie pentru o pereche de ochii verzi ce mă aşteaptă în Canada. Singurul lucru pe care îl doream era ca această călătorie de 14 ore să mi fie îndulcită cumva. Şi măcar în accele 2 rare ocazii când am fost serviţi cu mâncare şi băutură să fiu servit de un zâmbet frumos. Şi nu de versiunea blondă, poloneză şi feminină a lui Arnold. Tot ce doream era o amintire frumoasă într-o călătorie anostă şi enervantă. Să am ceva cu care să mă dau mare în faţa la băieţi. Singurele lucruri cu care pot să mă laud în schimb. Sunt plânsetele unor copiii polonezi pe care toată lumea le a îndurat cu stoicism 9 ore. Faptul că Arnold stewardesa mă lovit cu cotul în cap în timp ce ne arăta măsurile de siguranţă în avion. Că mi a amorţit fundul. Şi că vecina mea de scaun o doamnă poloneză în vârstă şi a vărsat cafeaua cu generozitate pe amândoi şi nu doar pe ea.
Printre lucrurile demne de menţionat în acest zbor ar mai fi şi "Cuşca fumătorilor" din Varşovia. Un loc unde fumătorii ca mine pot să tragă o ţigare fără să deranjeze pe ceilalţi călătorii. Aceasta fiind o cămăruţă în mijlocul aeroportului dotată cu 2 scrumiere şi nişte ventilatoare puternice. Având pereţi transparenţi ca toţi călătorii să te vadă în toată splendoarea când tragi tacticos din ţigare. Şi desigur cafenele din aeroporturile unde îţi dau o cafea de 1 leu cu preţul de 5 dolari. Dar cel mai important senzaţia de a fi într-un film pe care ţi o dă statul în avion. Şi anume senzaţia de a fi Gandalf în casa lui Frodo.
Toate aceste "senzaţii şi trăirii" la modestul preţ de 541 de Euro.
Desigur zborul meu peste ocean ar fi trebuit să aducă cu sine o imagine mai fermecătoare decât peisajul ce tocmai l-am descris. Această ar fi fost imaginea unor stewardese frumoase şi elegante, aplecându-se încetişor, aruncându-ţi un zâmbet fermecător şi întrebându-te cu o voce cristalină dacă mai doreşti ceva. Ei bine aceste stewardese frumoase sunt doar un mit pe avioanele LOT. Desigur mica mea dorinţă de a vedea aceste creaturii încântătoare vor face pe câţiva să ridice o sprânceană în semn dezaprobator. Tocmai de accea vreau să clarific motivele mele care probabil or să fie interpretate. Nu pentru sex, deşi sunt o persoană visătoare nu am încă imaginaţia să mă văd într-un film "James Bond" unde stewardesa o să mi scrie numărul ei pe un şerveţel. Mai ales că întreprind această călătorie pentru o pereche de ochii verzi ce mă aşteaptă în Canada. Singurul lucru pe care îl doream era ca această călătorie de 14 ore să mi fie îndulcită cumva. Şi măcar în accele 2 rare ocazii când am fost serviţi cu mâncare şi băutură să fiu servit de un zâmbet frumos. Şi nu de versiunea blondă, poloneză şi feminină a lui Arnold. Tot ce doream era o amintire frumoasă într-o călătorie anostă şi enervantă. Să am ceva cu care să mă dau mare în faţa la băieţi. Singurele lucruri cu care pot să mă laud în schimb. Sunt plânsetele unor copiii polonezi pe care toată lumea le a îndurat cu stoicism 9 ore. Faptul că Arnold stewardesa mă lovit cu cotul în cap în timp ce ne arăta măsurile de siguranţă în avion. Că mi a amorţit fundul. Şi că vecina mea de scaun o doamnă poloneză în vârstă şi a vărsat cafeaua cu generozitate pe amândoi şi nu doar pe ea.
Printre lucrurile demne de menţionat în acest zbor ar mai fi şi "Cuşca fumătorilor" din Varşovia. Un loc unde fumătorii ca mine pot să tragă o ţigare fără să deranjeze pe ceilalţi călătorii. Aceasta fiind o cămăruţă în mijlocul aeroportului dotată cu 2 scrumiere şi nişte ventilatoare puternice. Având pereţi transparenţi ca toţi călătorii să te vadă în toată splendoarea când tragi tacticos din ţigare. Şi desigur cafenele din aeroporturile unde îţi dau o cafea de 1 leu cu preţul de 5 dolari. Dar cel mai important senzaţia de a fi într-un film pe care ţi o dă statul în avion. Şi anume senzaţia de a fi Gandalf în casa lui Frodo.
Toate aceste "senzaţii şi trăirii" la modestul preţ de 541 de Euro.
No comments:
Post a Comment